Duiliu MARCU – arhitectul sintezei modernismului cu tradiția clasică
Duiliu Marcu s-a născut la 25 martie 1885, în Calafat, România, și a încetat din viață la 9 martie 1966, în București, România. A fost arhitect român, membru titular al Academiei Române (din 1955) și președinte de onoare al Uniunii Arhitecților din România. A îmbinat tradiția arhitecturii naționale cu formele arhitecturii contemporane.
Alte date biografice
A studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris și a participat la construcția Universității din București alături de arh. Nicolae Ghica-Budești (1912–1913). A elaborat studii de sistematizare (inclusiv pentru Piața Victoriei din București). A fost profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Activitatea sa profesională acoperă peste 50 de ani (1912–1966) și traversează schimbările de regim; destinul său este legat de familia regală, în special de Carol al II-lea.
Educație, Formare și stil arhitectural
1905 – Primul admis la Școala Superioară de Arhitectură din București.
1906 – Al doilea admis la École des Beaux-Arts, Paris; elev al prof. Victor Laloux; diplomă „architecte d.p.l.g.” (1912).
Abordează toate stilurile active în România epocii, impunându-și o viziune proprie. După 1930 trece la modernismul clasicizant, cu sinteza modernismului și arhitecturii clasice; propune și „stilul neobizantin” / „arhitectura românească de tradiție”. Este numit „arhitectul detaliului” prin atenția acordată materialelor (piatră, lemn, sticlă, metal) în modernismul clasicizant.
Lucrări de arhitectură
Clădiri publice
- 1912–1913 – Palatul Universității din București, Secția Fizico-Matematice (autor principal: N. Ghica-Budești)
- 1923–1926–1931 – Școala Politehnică din Timișoara: Pavilionul de Mecanică, Cămin și Cantină
- 1923–1928 (fațade 1934–1936) – Teatrul orașului Timișoara (Opera Națională Română din Timișoara – versiunea nouă)
- 1925–1927; 1938–1939 – Hotelul Athénée Palace, București (renovare, transformare, aripă nouă)
- 1925–1927 – Restaurant „La Colonade”, Șos. Kiseleff, București (demolat)
- 1925–1926 – Pavilionul Artelor, Șos. Kiseleff, București (demolat)
- 1926–1930 – Cinematograful Capitol, Timișoara (premiul I + execuție)
- 1929 – Pavilionul României, Expoziția Internațională Barcelona
- 1930 – Secțiunea României, Expoziția de Comunicații și Turism, Poznań (colab. Horia Creangă)
- 1934–1937 – Palatul Direcției Generale C.F.R. (Ministerul Transporturilor), București (colab. Șt. Călugăreanu)
- 1934–1941 – Casa Autonomă a Monopolurilor Statului, Calea Victoriei 150, București
- 1935–1937 – Imobilul Casei de Credit a Magistraților, Bd. Magheru 24, București
- 1936–1938 – Biblioteca Academiei Române, Calea Victoriei, București
- 1937 – Pavilionul și Restaurantul României, Expoziția Internațională Paris (premiul I + execuție)
- 1937 – Stație de călători (colab. Serviciul de Arhitectură C.F.R.)
- 1937–1938 – Gările regale: București-Băneasa (Mogoșoaia) și Sinaia
- 1937–1939 – Școala Superioară de Război, București
- 1937–1939 – Institut de cercetări științifice, Șos. București-Ploiești (Km 42)
- 1937–1939 – Institutul de fizică și chimie al Academiei Române, Cluj
- 1937–1939 – Imobilul Societății „Mica”, Calea Victoriei 61–63, București (dispărut în 1977)
- 1937–1944–1952 – Ministerul Afacerilor Străine, Palatul Victoria, București
- 1937–1938 – Legația României la Praga
- 1946–1947 – Ambasada României la Viena (colab. MAE)
- 1947 – Ambasada României la Sofia (colab. MAE)
- 1934 – Centru alimentar, Buzău
- 1937–1939 – Clădirea Academiei Militare (menționată și în lista sintetică)
- 1934–1937 – Palatul C.F.R.; 1934–1941 – Palatul Monopolurilor de Stat; 1937–1944 – Palatul Victoria; 1936–1938 – Biblioteca Academiei (din lista sintetică „Clădiri proiectate”)
Reședințe private (selecție)
- 1913–1915 – Casa Iulian Vrăbiescu, Craiova
- 1914–1915 – Casa Tudor Mărăscu, Craiova
- 1915–1916; 1920–1925 – Casa ing. C. M. Vasilescu, Bd. Lascăr Catargiu 54, București
- 1916–1919 – Casa Sevastia Ilie Săbăreanu, Bd. Regina Maria 52–54, București
- 1919; 1922–1925 – Casa dr. Anton Dobrovici, Bd. Lascăr Catargiu 40, București
- 1922 – Imobil Victor Antonescu, Str. Biserica Popa Chițu 14, București
- 1922 – Casa Procopie-Dumitrescu, Str. Batiștei 35, București
- 1922–1924 – Casa Scarlat-Caragiale, Str. Sofia 21, București
- 1923 – Vila Nicolae Tabacovici, Sinaia
- 1923 – Casa familiei Teodorini, Ploiești
- 1923 – Vilă la Afumați
- 1926–1939 – Imobil cu apartamente și birouri, Calea Victoriei 45, București (colab. G. M. Cantacuzino)
- 1926–1928 – Casa Teodorini, Str. Alexandru Philippide 17, București
- 1927–1929 – Capela familiei Blank, București-Băneasa
- 1928–1929 – Vilă la Reșița
- 1930 – Vila dr. Krainic, Sinaia-Cumpătu
- 1932–1933 – Casa ing. C. Bușilă, Aleea Modrogan 1 (Str. Rabat 1), București
- 1932–1934 – Imobil Societatea „Mica” („Blocul Nestor”), Calea Victoriei 61–63, București (dispărut 1977)
- 1933 – Vila prof. Pogoneanu, Sinaia
- 1933 – Casa Florica (Tutu) Oroveanu, Str. Washington 9, București
- 1934–1935 – Imobilul Tabacovici, Str. Dionisie 2, București
- 1934–1935 – Imobilul ing. Ficșinescu, Str. Știrbei Vodă 92, București
- 1934 – Casa ing. Luca Bădescu, Str. Muzeul Zambaccian 1, București
- 1934 – Vila Olga Ștefănescu, Sinaia-Cumpătu
- 1934–1935 – Vila familiei Gigurtu, Predeal
- 1934–1935 – Casa prof. Mircea Djuvara, Str. Sofia 14, București
- 1935 – Imobilul Stoianescu, Str. Știrbei Vodă 20, București
- 1936 – Imobilul Giurgea, Str. Știrbei Vodă 17, București
- 1936–1937 – Imobilul Stoianescu, Str. Știrbei Vodă 18, București
- 1936–1938 – Imobilul doamnei Popovici-Mezin, Str. Italiană 25, București
- 1936 – Vila doamnei Ioanid, Balcic
Arhitectură industrială
- 1921–1924 – Uzina electrică și transformatoare, Florești-Prahova (coautor ing. Emil Prager)
- 1923–1926 – Stații de transformare, Sinaia și Bușteni
- 1934 – Abator Buzău (colab. ing. B. Stinghe) – demolat
- 1934–1935; 1940 – Abator Bacău (colab. ing. B. Stinghe) – demolat
- 1934 – Mică uzină electrică, Balcic
Arhitectură religioasă și funerare
- 1924–1926 – Cavoul Capri, cimitirul Bellu, București
- 1938 – Mormântul generalului Gheorghe Marcu, Craiova
- 1945 – Cavouri Baron Löwendal, familiile Cosma, Eraclide, Iliescu, cimitirul Bellu, București
Restaurări / transformări
- 1922 – Casa Marie și Ion Pillat, Str. Gogu (Gogu Cantacuzino), București (transformări)
- 1922 – Casa Adina Vasilescu, Str. Pompiliu Eliade, București (transformări)
- 1923–1924 – Casa Aristide Blank, Str. Gen. Berthelot, București (transformări)
- 1930 – Vila ing. C. Bușilă, Str. Mănăstirii, Sinaia (extindere; fosta vilă Candiano)
Proiecte de interior
- 1920 – Proprietatea George Ionescu, Str. Gogu Cantacuzino 65, București (biroul arhitectului; azi Ambasada Ungariei)
- 1922 – Proprietatea Raphael Halfon (arh. Șt. Burcuș), Șos. Kiseleff 55–57, București (interioare pentru casa în care a locuit)
- 1925–1926 – Interioarele vaporului „Dacia”
- 1928 – Palatul Elena Krețulescu (arh. Petre Antonescu), Str. Știrbei Vodă 39, București – interioare
- 1936–1938 – Casa ing. Ion Gigurtu (arh. P. Smărăndescu), Str. Benito Mussolini 16–18 (Str. Nicolae Iorga) – refacere interioare
Urbanism și peisagistică
- 1923–1924 – Piața Monumentului Unirii, Brăila (coautor sculptor Oscar Späthe)
- 1924–1926 – Piața Unirii, Oradea
- 1934–1936 – Sistematizarea orașului București (colab. R. Bolomei, I. Davidescu, T. Rădulescu)
- 1934–1935 – Bacău (parțial)
- 1935–1937 – Buzău
- 1936 – Lotizarea G. Crăiniceanu, Predeal; Sistematizarea stațiunii Agigea
- 1937 – Sistematizarea stațiunii Timișul de Sus; 1937–1942 – Sistematizarea Brașovului
- 1942 – Sistematizarea parțială Curtea de Argeș
- 1943–1945 – Sistematizarea centrului civic al Brașovului (colab. arh. T. Chițulescu)
Proiecte nerealizate (selecție)
- 1912 – Proprietatea A. Gusti; Casa Ilie Săbăreanu, Parcul Ioanid, București
- 1914–1915 – Catedrala Madona Dudu, Craiova (proiect; edificată pe fundațiile sale de I. D. Traianescu)
- 1914–1916 – Casa N. Titulescu, Șos. Kiseleff 35, București
- 1923 – Casa S.A.R. Simona Alimănișteanu, Parcul Ioanid; Imobil R. Drăghicescu, Str. Jules Michelet; Vila Dan Corbescu, Afumați; Pavilion la Snagov
- 1924–1925 – Crematoriul „Cenușa”, proiect de execuție (edificat de I. D. Traianescu pe fundațiile sale), București
- 1926 – Catedrala ortodoxă, Timișoara
- 1928 – Locuințe muncitorești, Reșița; Vila ing. V. Vâlcovici, Constanța; Vilă la Anina
- 1930 – Piața Centrală, Costinești
- 1931; 1957–1959 – Piața Academiei Române, București
- 1934 – Banca Marmorosch-Blank (extindere), Calea Victoriei; Proprietatea Cesianu-Arion, Calea Victoriei/Str. Sevastopol; Imobile pentru muncitori (Anina); Casa Predescu Corneliu, Calea Dudești 119
- 1935 – Imobil de raport Solacolu, Str. Dionisie 36; Casa Weiss, Str. Scaune 35, București
- 1936 – Imobil Gheorghe Fringhian, Calea Victoriei 72; Vilă la Costinești
- 1937 – Gară la Constanța (colab. Serviciul de Arhitectură C.F.R.); Piața Victoriei, București (și 1959)
- 1938 – Piața Palatului Republicii; Institutul Social Român; Concurs Piața Primăriei, București; Legația Italiană „Cassa d’Italia”, Calea Victoriei/Str. Gen. Manu; Studii pentru Arc de Triumf
- 1940 – Casa Dobrescu, Șos. Vianu, București
Premii și distincții
- 1913 – Premiul I, concurs Catedrala Madona Dudu, Craiova
- 1927 – Premiul I, concurs Palatul Academiei Române
- 1936 – Participare la concursul internațional pentru Sistematizarea orașului Stockholm (în colaborare)
- 1939 – Concurs pentru Opera din București
- 1953 – Laureat al Premiului de Stat pentru interioarele Palatului Victoria
- 13 octombrie 1941 – Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”
- 21 august 1954 – Ordinul Muncii, clasa I
- 12 august 1959 – Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne”, clasa a III-a
Moștenire arhitecturală
Duiliu Marcu este o personalitate definitorie a arhitecturii românești din secolul XX. A realizat sinteza modernismului cu arhitectura clasică și a propus o abordare proprie a stilului național („neobizantin”/„de tradiție”), lăsând opere majore în registrul public, rezidențial, industrial, urbanistic și de interior. Etapa modernistă clasicizantă este cea mai prolifică, iar atenția sa pentru detaliu și material a marcat arhitectura interbelică. După 1945 s-a axat pe activitatea didactică și studii urbanistice, rămânând reper pentru generațiile următoare.
Știi mai multe despre Duiliu MARCU – arhitectul sintezei modernismului cu tradiția clasică? Spune și altora!