Victor VLAD – arhitectul neobizantinului bănățean
Victor Vlad s-a născut la 8 februarie 1889, la Lugoj, și a încetat din viață la 27 decembrie 1967, la Timișoara.
A fost arhitect și inginer constructor, profesor universitar la Școala Politehnică din Timișoara (Universitatea Politehnica Timișoara), întemeietor al Facultății de Construcții și proiectant al unor biserici ortodoxe importante din Banat și Transilvania.
Provenit dintr-o familie modestă (tată: Troica Vlad, tâmplar; mama: Maria, lenjerasă). Studii secundare la Lugoj, Beiuș și Brașov (bacalaureat 1908). Susținut de familii din Lugoj (Brediceanu, Rădulescu, Dobrin) și de Fundația Gojdu. Inginer constructor în Maramureș până în 1918; după Unire, la Serviciul Tehnic Sibiu (1918–1920); din 1920 la Timișoara, între ctitorii Școlii Politehnice. Profesor suplinitor din 1920, profesor provizoriu din 1923 și profesor definitiv din 1 ianuarie 1926; activ până la pensionare (1962). Decan al noii Facultăți de Construcții (1941–1948; 1956–1961). Șef al Catedrei de Construcții Civile (din 1948 până la pensionare). Inițiator al Societății sportive a studenților (1920) – originea lui Poli Timișoara. A organizat și a condus filiala Banat a Uniunii Arhitecților din România; autor a peste 200 de proiecte.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Școala Tehnică Superioară din Budapesta (din 1908, arhitectură; întrerupere 1910–1912 ca desenator tehnic); reluarea studiilor cu sprijin Gojdu; absolvire 1917 la Facultatea de Poduri și Șosele (construcții), cu diplomă de inginer-arhitect (specializare principală arhitectură, secundară construcții). La Politehnica Timișoara a întocmit caietul de sarcini pentru proiectarea corpului principal al Politehnicii, căminului 1MV și cantinei 1MV (proiect Duiliu Marcu), diriginte de șantier împreună cu Constantin C. Teodorescu. În proiectele ecleziale utilizează un limbaj neobizantin, adaptat contextului regional bănățean și transilvănean.
Lucrări de arhitectură:
Palatul Administrativ (Prefectura) Timișoara – refacerea planurilor pentru noua funcțiune administrativă; execuție 1938–1943 (proiect inițial 1933: Matthias Hubert, Cornel Liuba, Edmund Stanzel)
Catedrala ortodoxă „Înălțarea Domnului”, Târgu Mureș
Biserica ortodoxă din Mehala, Timișoara
Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara
Biserici ortodoxe: Jimbolia, Cuptoare, Anina, Brașov, Izvor, Herendești, Ghiroda, Aradul Nou
Premii și distincții:
1957 – Ordinul Muncii, clasa a III-a
1962 – Titlul de profesor universitar emerit
Moștenire arhitecturală:
Profesor-formator și strateg instituțional, Victor Vlad a pus bazele învățământului de construcții la Timișoara și a consolidat prestigiul Politehnicii prin inițiative academice și edilitare.
Opera sa – de la edificii administrative la un corpus coerent de biserici neobizantine – marchează identitatea arhitecturală a Banatului și a unei părți din Transilvania, îmbinând rigoarea inginerească cu expresia tradiției ortodoxe în arhitectură.
Știi mai multe despre Victor VLAD – arhitectul neobizantinului bănățean? Spune și altora!