Florea STĂNCULESCU – arhitectul satului românesc autentic
Florea Stănculescu s-a născut la 1 aprilie 1887, în Băilești, județul Dolj, și a încetat din viață la 3 noiembrie 1973, la București.
A fost arhitect, profesor, constructor și sistematizator român, personalitate esențială în studierea și documentarea arhitecturii tradiționale românești autentice, contribuind decisiv la cunoașterea patrimoniului rural al țării.
Originar din Băilești, Florea Stănculescu a urmat studiile liceale la Piatra Neamț, iar din 1908 a devenit student al Școlii Superioare de Arhitectură din București, pe care a absolvit-o în 1915. În anul următor a fost mobilizat ca combatant în Primul Război Mondial. Revenit la București, s-a dedicat complet cercetării arhitecturii rurale românești, domeniu aproape necunoscut la acea vreme.
Începând din 1919, a fost numit arhitect-șef al Serviciului de Arhitectură de pe lângă Casa Centrală a Cooperației și Împroprietăririi Țăranilor, ulterior conducând Serviciul „Geniu rural” și Serviciul de Arhitectură din cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor. În această perioadă a întocmit sute de relevee ale caselor țărănești din Ardeal, Banat și Bucovina, în colaborare cu arhitecții Șt. Peterneli și G. Cristinel.
Educație, formare și stil arhitectural:
Stănculescu a fost unul dintre primii arhitecți români care au abordat arhitectura rurală ca pe un domeniu științific de sine stătător. Spre deosebire de contemporanii săi care idealizau satul românesc după modelul lui Ion Mincu, el a căutat autenticitatea, structura funcțională și spiritul real al arhitecturii populare.
Între 1919 și 1928 a realizat proiecte de sistematizare pentru sate noi și proiecte tip pentru locuințe rurale, după care s-au construit peste 2000 de case în Dobrogea și peste 1300 în Transilvania.
Ca profesor la Facultatea de Arhitectură din București, a promovat studiul arhitecturii vernaculare, fiind titular al disciplinei „Arhitectura rurală” din 1941.
Lucrări de arhitectură:
- 1919–1928 – Proiecte de sistematizare pentru sate noi și proiecte tip pentru locuințe rurale (peste 3300 de case realizate în Dobrogea și Transilvania)
- Cămine culturale rurale, proiectate în colaborare cu Fundațiile Culturale Regale
- Relevee și studii asupra gospodăriilor tradiționale din Ardeal, Banat și Bucovina
- Publicații și reviste de specialitate: Căminul, Construcții Rurale (fondator și director), Arhitectura (director între 1935–1937)
Premii și distincții:
- 1942 – Premiul „Petre Antonescu” al Academiei Române, pentru volumul Case și gospodării la țară și revistele Căminul și Construcții Rurale
- 1966 – Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, pentru merite deosebite în domeniul construcțiilor
Moștenire arhitecturală:
Florea Stănculescu rămâne una dintre cele mai importante figuri ale arhitecturii rurale românești. Prin activitatea sa didactică, cercetările de teren și publicațiile dedicate satului românesc, a pus bazele unei discipline arhitecturale autentice și a contribuit la conservarea valorilor vernaculare ale patrimoniului național. Lucrările și studiile sale continuă să reprezinte un reper fundamental pentru arhitecți, etnografi și istorici ai artei populare din România.
Știi mai multe despre Florea STĂNCULESCU – arhitectul satului românesc autentic? Spune și altora!