Horia MAICU – arhitect al modernismului românesc postbelic
Horia Maicu (Haim Goldstein) s-a născut în anul 1905, în Constanța, și a încetat din viață în anul 1975, la București. A fost un renumit arhitect român, de origine evreiască, profesor universitar și arhitect-șef al Capitalei.
A avut o contribuție esențială la configurarea arhitecturii publice românești din perioada postbelică, fiind autor al unor clădiri emblematice pentru modernismul socialist.
În perioada interbelică a fost cel mai prolific arhitect constănțean, activând între anii 1931 și 1940. A realizat numeroase construcții în stilurile art deco și mediteranean, printre care Hotelul Carlton (redenumit ulterior Hotel Continental) și Vila Leon. După 1940 s-a mutat la București, unde, în anii ’50–’60, a devenit una dintre figurile centrale ale arhitecturii instituționale românești. Între 1958 și 1969 a fost arhitect-șef al orașului București.
Educație, Formare și stil arhitectural
A urmat studii la Școala de Inginerie Civilă din Roma, obținând diploma în 1931. În perioada interbelică a fost influențat de modernismul european, integrând ulterior elemente de monumentalitate socialistă în lucrările sale. Ca profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, a contribuit la formarea noii generații de arhitecți, promovând un stil bazat pe rigoare compozițională și claritate volumetrică. În 1970 a obținut titlul de Doctor în Arhitectură, cu teza Bazele Compoziției Arhitecturale.
Lucrări de arhitectură
- 1931–1940 – Hoteluri, vile și case de raport (aproximativ 100 de lucrări), Constanța
- 1945–1947 – Bloc de locuințe, str. Batiștei nr. 3, București
- 1945–1947 – Bloc de locuințe, str. N. Filipescu, București
- 1945–1947 – Bloc de locuințe, str. Vasile Conta, București
- 1945–1947 – Sala Palatului Republicii Populare Române (în colaborare cu Tiberiu Ricci și Ignace Șerban), București
- 1949 – Teatrul Național, București (în colaborare cu Romeo Belea și Nicolae Cucu)
- 1949 – Mausoleul din Parcul Libertății (azi Parcul Carol I), București
- 1949 – Ambasada României, Varșovia, Polonia
- 1949–1953 – Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” (în colaborare cu Nicolae Bădescu, Marcel Locar, Mircea Alifanti), București
Premii și distincții
- 1951 – Premiul de Stat al Republicii Populare Române
- 18 august 1951 – Ordinul Muncii, clasa a II-a, pentru merite în activitatea de colaborator tehnic al ziarului Scânteia
- 21 august 1954 – Ordinul Muncii, clasa a II-a, pentru merite deosebite în construcțiile de stat, economice și culturale
- 12 august 1959 – Ordinul „23 August”, clasa a IV-a, pentru activitate rodnică în dezvoltarea culturii române
- 16 ianuarie 1961 – Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa I, pentru contribuția la proiectarea Sălii Palatului
- 1962 – Premiul de Stat al Republicii Populare Române pentru lucrarea „Sala Palatului”
- 1971 – Ordinul Muncii, clasa a II-a, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului
Moștenire arhitecturală
Opera lui Horia Maicu reprezintă una dintre cele mai importante contribuții la arhitectura instituțională a României socialiste. Clădirile sale, între care Casa Scânteii și Sala Palatului, au devenit repere majore ale peisajului urban bucureștean. Prin activitatea didactică și publică, Maicu a influențat formarea arhitecților postbelici și a marcat tranziția de la modernismul interbelic la monumentalismul specific epocii comuniste. Moștenirea sa rămâne esențială pentru înțelegerea evoluției arhitecturii românești din secolul XX.
Știi mai multe despre Horia MAICU – arhitect al modernismului românesc postbelic? Spune și altora!