Nicolae PORUMBESCU – arhitectul modernismului integrat în tradiția românească
Nicolae Porumbescu s-a născut în anul 1919, în București, și a încetat din viață la data de 30 ianuarie 1999, în municipiul Suceava, județul Suceava.
A fost arhitect, urbanist și profesor universitar, autor al unui număr remarcabil de clădiri publice și civice realizate între anii 1960 și 1990. A fondat Școala de Arhitectură din Iași și a fost una dintre personalitățile care au definit direcția arhitecturii moderne românești, prin îmbinarea elementelor tradiționale din lemn cu structuri masive din beton armat.
A urmat cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din București, ca bursier, apoi s-a înscris la Facultatea de Arhitectură din București. Studiile i-au fost întrerupte în perioada 1942–1944, când a fost concentrat pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După revenirea în țară, și-a reluat studiile și a obținut diploma de arhitect în anul 1958, cu tema de diplomă „Circ de iarnă”. Printre profesorii și mentorii săi s-au numărat arhitecți de renume, dintre care Gheorghe Simotta a avut o influență deosebită asupra formării sale.
După absolvire, a lucrat la București în cadrul Ministerului Artelor și Informațiilor, al Institutului de Construcții și apoi al Institutului de Proiectări, implicându-se în numeroase proiecte de arhitectură publică și de locuințe.
Educație, Formare și stil arhitectural
Din anul 1965, Nicolae Porumbescu se stabilește la Suceava, perioadă care marchează maturizarea sa artistică și profesională. Aici își dezvoltă viziunea de integrare a elementelor tradiționale ale arhitecturii din lemn – brâuri, console, motive sculptate – transpuse monumental în beton armat. Această abordare, situată la intersecția dintre tradiționalism și brutalism, i-a adus atât aprecieri, cât și controverse.
Alături de soția sa, arhitecta Maria Porumbescu-Vaida, realizează importante lucrări publice, în care se remarcă echilibrul dintre funcționalitate și expresivitate formală. În 1970, cei doi pun bazele Facultății de Construcții – Specialitatea Arhitectură și Urbanism din cadrul Institutului Politehnic din Iași, unde Nicolae Porumbescu activează ca conferențiar, șef de catedră și prodecan până în 1983.
Lucrări de arhitectură
- Teatru–Cinematograf, Hunedoara (1953)
- Casa de cultură „Înfrățirea între popoare”, București (1953)
- Circul de Stat, București (1961)
- Casa de Cultură, Suceava (1965–1969)
- Casa de Oaspeți, Suceava (1960s)
- Palatul Administrativ, Botoșani (1970)
- Hotel și patinoar, Poiana Brașov (1970)
- Casa Oamenilor de Știință și Tehnică – actualul sediu al Filialei Iași a Academiei Române (1970s)
- Casa de Cultură, Baia Mare (1970s)
- Centrul Nou din Satu Mare: Palatul Administrativ, Casa de Cultură, Magazinul Universal „Someșul”, blocuri de locuințe și amenajarea pieței centrale (1974–1987)
- Sediul Facultății de Construcții și Sediul Academiei din Iași
Premii și distincții
- 1985 – Premiul „Opera Omnia”, acordat de Uniunea Arhitecților din România
- 1996 – Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Suceava
- 1977–1989 – Vicepreședinte al Uniunii Arhitecților din România
Moștenire arhitecturală
Nicolae Porumbescu a fost o personalitate complexă și vizionară a arhitecturii românești postbelice. A modelat spații civice majore, contribuind la definirea identității urbane a unor orașe precum Suceava, Botoșani, Baia Mare și Satu Mare. Prin reinterpretarea modernistă a tradiției constructive românești, opera sa a devenit un reper pentru generațiile de arhitecți care i-au urmat.
Arhitectul Șerban Țigănaș îl descria astfel: „Nicolae Porumbescu există și este proeminent în arhitectura românească. Trebuie discutat. Nu poate fi ignorat.”
Știi mai multe despre Nicolae PORUMBESCU – arhitectul modernismului integrat în tradiția românească? Spune și altora!