Nicolae P. CERKEZ – inginerul arhitect al modernizării Bucureștiului
Nicolae P. CERKEZ s-a născut în 1851 și a încetat din viață în 1927. Inginer constructor și arhitect, frate al celebrului Grigore P. Cerkez, Nicolae Cerkez a fost o figură marcantă a arhitecturii și tehnicii românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar astăzi este aproape uitat.
A activat peste 30 de ani în serviciul tehnic al statului și la catedra universitară, contribuind la consolidarea infrastructurii instituționale și urbane a capitalei în timpul domniei lui Carol I.
Nicolae P. Cerkez a studiat între 1872–1876 la Școala de Arte și Meserii, devenind inginer constructor diplomat al Guvernului francez. După întoarcerea în țară, s-a implicat în marile proiecte de dezvoltare urbană ale epocii, colaborând adesea cu fratele său, Grigore P. Cerkez, și cu arhitecții Constantin Băicoianu și Paul Gottereau.
Activitatea sa a îmbinat funcția publică, antreprenoriatul și învățământul superior, fiind o prezență constantă în comisiile tehnice, ministere și societăți profesionale. În paralel, a avut o carieră universitară remarcabilă ca profesor de fizică industrială la Școala Națională de Poduri și Șosele, între 1882–1911.
Educație, Formare și stil arhitectural:
1872–1876 – Școala de Arte și Meserii, Franța – diplomă de inginer constructor;
Formare clasică de inspirație franceză, aplicată în lucrările publice majore ale României moderne.
Arhitectura promovată de Nicolae Cerkez se înscrie în registrul neoclasic, cu volumetrii ample, fațade sobre, ritmuri echilibrate și decorații moderate (frontoane, ghirlande, cartușe). Preferința pentru alternarea cromatică între cărămidă aparentă și tencuială deschisă se regăsește la Imprimeria Statului, Școala de Arte și Meserii și Școala Veterinară.
Activitate didactică:
1882–1911 – Profesor de fizică industrială la Școala Națională de Poduri și Șosele, București.
Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
1876 – Membru fondator al Societății de Arhitecți și Ingineri;
1877–1878 – Inginer tehnic la Giurgiu; negociază cu trupele rusești despăgubirile de război;
1879 – Intră în Ministerul Lucrărilor Publice;
1881 – Membru fondator al Societății Politehnice; comisar extraordinar la încoronarea lui Carol I;
1882 – Membru fondator al Societății Enciclopedice Române;
1883–1889 – Arhitect-șef, Ministerul Agriculturii și Domeniilor;
1890–1891 – Arhitect-șef, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice;
1891 – Membru fondator al Societății Arhitecților Români;
1892–1911 – Deputat de Ilfov și ulterior senator;
Vicepreședinte al Automobil Clubului Român și membru al Societății Geografice;
Membru în comisiile tehnice pentru: Arhivele Naționale, Camera de Comerț și Bursa, Palatul de Justiție.
Lucrări de arhitectură. Proiecte realizate:
- 1879 – Palatul și grădina Cotroceni, București (restaurare);
- 1881–1885 – Palatul Regal – extindere și întreținere (împreună cu arh. Paul Gottereau);
- 1881–1884 – Ministerul de Finanțe – extindere și supraetajare (azi Muzeul Colecțiilor de Artă);
- 1883–1889 – Banca Națională a României (antrepriză și mobilier, colaborare cu arh. Albert Galeron, Cassien Bernard, Constantin Băicoianu);
- 1886 – Școala Superioară de Arte și Meserii, București;
- 1886, 1892 – Facultatea de Medicină Veterinară, București;
- 1896–1899 – Curtea de Conturi (azi Spitalul „Carol Davila”);
- 1900 – Ministerul de Război (ulterior Palatul Societății „Steaua Română”);
- – Imprimeria Statului (azi Arhivele Naționale ale României);
- 1905–1906 – Pavilionul Agriculturii, Expoziția Jubiliară 1906, Parcul Carol I (împreună cu Grigore P. Cerkez).
Lucrări dispărute:
- Dependințele Casei Ion Câmpineanu, Calea Victoriei;
- Amenajări la Șosea, Grădina Mogoșoaiei și Cișmigiu (împreună cu grădinarul W. Knechtel);
- Reparații Camera Deputaților, Casa Castrișoaiei, Palatul Camerei de Comerț;
- Monetăria Statului, Str. Monetăriei, București.
Proiecte de restaurare:
- 1879 – Palatul și grădina Cotroceni;
- 1881 – Casa Grigorescu, București.
Moștenire arhitecturală:
Nicolae P. Cerkez a fost un tehnician și arhitect al statului, parte a generației care a transformat Bucureștiul dintr-un oraș oriental într-o capitală europeană. A lucrat la edificii emblematice pentru instituțiile României moderne – Palatul Regal, Banca Națională, Ministerul de Finanțe, Imprimeria Statului – punând accent pe soliditate, simplitate și eleganță clasică.
Prin activitatea sa didactică și implicarea în comisiile publice, a contribuit decisiv la profesionalizarea ingineriei și arhitecturii românești. Deși umbrit de faima fratelui său Grigore, Nicolae Cerkez a rămas un arhitect al statului român modern, un constructor dedicat ordinii, rigoarei și progresului urban.
Știi mai multe despre Nicolae P. CERKEZ – inginerul arhitect al modernizării Bucureștiului? Spune și altora!