Georgeta Anca BORGOVAN – arhitecta litoralului romanesc
Georgeta Anca BORGOVAN s-a născut la 17 aprilie 1932, la București, și este una dintre figurile feminine marcante ale arhitecturii românești din a doua jumătate a secolului XX.
Activitatea sa s-a desfășurat între România și Statele Unite ale Americii, remarcându-se prin participarea la marile proiecte de arhitectură turistică din perioada postbelică și prin contribuția la afirmarea arhitecturii moderne românești pe plan internațional.
Anca Borgovan și-a început activitatea în anul 1958, făcând parte din colectivul de arhitecți condus de Cezar Lăzărescu și Lucian Popovici, care a proiectat Centrul de odihnă din stațiunea Eforie. Din 1960 a activat ca arhitect în cadrul ISCAS, participând la realizarea proiectului de mare anvergură „Mamaia – 10.000 de paturi”, alături de Lucian Popovici, Ludovic Staadecker, Adam Toma, Virginia Petrea, Mina Laurian, Cristian Ionescu și Violeta Constantinescu.
După 1968, s-a alăturat Institutului de Proiectare Carpați, unde între 1970 și 1984 a condus colectivul de arhitectură, coordonând proiecte de mare complexitate în țară și în străinătate. Din 1986 a lucrat ca arhitect în SUA, realizând proiecte de arhitectură rezidențială și de interior în New York și Connecticut.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Între 1952–1958, Anca Borgovan a urmat cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București. În 1973, a obținut titlul de doctor în arhitectură, cu teza „Arhitectură și loisir”, coordonată de prof. arh. Horia Maicu.
Stilul său arhitectural se înscrie în direcția modernismului funcțional, dar se distinge prin sensibilitatea în tratarea spațiilor de recreere și prin atenția acordată relației dintre arhitectură și peisaj.
A activat ca șef de lucrări la Catedra de Proiectare de Arhitectură (1971–1979) din cadrul Institutului „Ion Mincu”, unde a colaborat cu arhitectul Cezar Lăzărescu, contribuind la formarea noilor generații de arhitecți.
Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
1958 – Arhitect în colectivul Cezar Lăzărescu – Lucian Popovici pentru Ansamblul de odihnă Eforie;
1960 – Arhitect la ISCAS, implicată în proiectul „Mamaia – 10.000 paturi”;
1961 – Devine membră a Uniunii Arhitecților din România;
1965–1972 – Membră a Biroului de Conducere al Uniunii Arhitecților din România;
1970–1984 – Șefă a colectivului de arhitectură, Institutul de Proiectare Carpați;
1975 – Participare la Congresul Uniunii Internaționale a Femeilor Arhitecte, București;
1976 – Participare la Congresul Mondial UIA, Varna, Bulgaria;
1986 - Arhitect în SUA, implicată în proiecte de arhitectură rezidențială și de interior.
Lucrări de arhitectură:
- 1958 – Ansamblu de odihnă, Eforie Sud;
- 1960 – Restaurantul „Flora”, Mamaia;
- 1960–1961 – Ansamblul turistic „10.000 paturi în Mamaia” (coordonator: arh. Cezar Lăzărescu);
- 1960 – Case de oaspeți Lac I și Lac II, București;
- 1960 – Casă de oaspeți, Timișul de Jos;
- 1967 – Vile turistice, Neptun (etapa I);
- 1968 – Casa de Cultură, Onești;
- 1968 – Sală de ședințe, Neptun;
- 1968 – Locuință, str. Gogol, București;
- 1968 – Vila „Marina”, Mamaia;
- 1970 – Restaurante în stațiunea Neptun (etapa II);
- 1970 – Hotel Dacia, Piața Victoriei, București (proiect);
- 1971 – Restaurante și magazine în stațiunea Olimp;
- 1972 – Restaurantul „Nunta Zamfirei”, Eforie Nord (autor principal);
- 1977 – Palatul Parlamentului, Khartoum, Sudan;
- 1980 – Muzeul de Artă Contemporană, Turnu Severin (proiect);
- 1980 – Refuncționalizare hoteluri, restaurante, vile, dotări sportive, stațiunea Pârâul Rece;
- 1982 – Muzeul Național al Științei și Tehnicii, București, Centrul Civic (proiect);
- 1983 – Reamenajare Casa Cuza – Centrul ONU pentru Tineret, Calea Victoriei, București;
- 1992 – Proiect pentru Muzeul Național al Științei și Tehnicii, București.
Activitate publicistică:
1972 – Cezar Lăzărescu, Gabriel Cristea, Dinu Gheorghiu, Anca Borgovan, Arhitectura românească contemporană, Editura Meridiane.
Articole publicate în Revista Arhitectura.
Premii și distincții:
- 1964 – Premiul Ordinul Muncii;
- 1971 – Premiul Steaua Republicii;
- 1970 – Proiectul „Un oraș de recreere în anul 2000” – selectat între cele mai bune 10 proiecte la Concursul Internațional de Arhitectură de la Paris.
Moștenire arhitecturală:
Georgeta Anca Borgovan se numără printre arhitectele care au contribuit decisiv la afirmarea arhitecturii moderne românești, într-o epocă în care turismul de litoral și arhitectura de loisir reprezentau domenii prioritare ale construcției socialiste.
Prin rigoarea profesională, activitatea didactică și participarea la proiecte internaționale de anvergură, Borgovan a promovat imaginea arhitecturii românești în context global, rămânând o prezență notabilă în istoria modernismului românesc și în afirmarea femeilor arhitect în secolul XX.
Știi mai multe despre Georgeta Anca BORGOVAN – arhitecta litoralului romanesc? Spune și altora!