George CRISTINEL – arhitect al României Mari, autorul Mausoleului de la Mărășești
George Alexandru Cristinel s-a născut la 27 ianuarie 1891, la București, și a încetat din viață în 1961.
Arhitect al generației de aur a perioadei interbelice, a fost autor al unor edificii monumentale care au definit imaginea României moderne: Mausoleul de la Mărășești, Catedrala Ortodoxă din Cluj, Primăria Sectorului IV de Verde (actuala Primărie a Sectorului 1, București), dar și al unor clădiri simbolice pentru Sibiu, Cluj și Brăila.
Fiul Elizei Toth și al arhitectului Paul Jean Cristinel, colaborator al lui Dimitrie Berindey, tânărul George și-a făcut practica de șantier în biroul arhitectului Ion D. Berindei. După studii la École des Beaux-Arts din Paris (1909–1913), a revenit în România, unde a colaborat cu arhitecții Ernest Doneaud și Ștefan Burcuș.
În timpul Primului Război Mondial, a servit pe frontul Mărăști–Mărășești–Oituz, unde l-a cunoscut pe arhitectul Constantin Pomponiu. După război, cei doi au contribuit la reconstrucția satului Mărăști și și-au deschis un birou de arhitectură comun, activ timp de șapte ani. În această perioadă, au câștigat prin concurs proiectarea unor monumente și clădiri publice de anvergură: Mausoleul Eroilor de la Mărășești (1921), Catedrala Ortodoxă din Cluj (1923) și Camera de Comerț din Constanța.
În 1927, George Cristinel își deschide propriul birou de arhitectură, afirmându-se ca autor al unor edificii religioase, administrative, școlare și bancare, dar și ca reprezentant al sintezei dintre neoromânesc, Art Déco și modernismul clasicizant.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Format la Paris, în spiritul academismului francez, Cristinel a evoluat spre o viziune arhitecturală națională, adaptată nevoilor și valorilor României Mari. A fost un arhitect versatil, capabil să îmbine monumentalitatea neoromânească cu sobrietatea modernismului interbelic și să introducă elemente Art Déco în compoziții echilibrate.
După 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, biroul său a fost închis, iar el s-a angajat în institute de proiectare de stat, dedicându-se arhitecturii industriale până la sfârșitul vieții.
Lucrări de arhitectură:
Clădiri publice:
- 1913 – Școala Superioară de Comerț, Brașov
- 1924 – Banca Comerțului, Brăila
- 1928 – Banca Chrissovelony, Brăila
- 1929 – Banca „Albina”, Str. Edgar Quinet, București (transformată)
- 1928–1936 – Primăria Sectorului IV de Verde (astăzi Primăria Sectorului 1), Bd. Banu Manta, București (colab. arh. Nicu Georgescu)
- 1934 – Palatul Societății „Generala”, București (transformat)
- 1935 – Școala Normală de Băieți, Sibiu (actual Liceul de Construcții și Arhitectură „Carol I”)
- 1935 – Colegiul Academic „Regele Carol al II-lea” (fost „Ferdinand I”), Cluj
- 1935 – Imobilul Societății „Prima Ardeleană”, Sibiu
- 1936–1945 – Ansamblu de locuințe, cămin de ucenici și administrație, Câmpia Turzii
- 1948–1955 – Combinatul Metalurgic „Industria Sârmei”, Câmpia Turzii
Locuințe:
- 1930–1934 – Imobile: N. Dinescu, A. Rainu, George Cristinel, București
- 1931 – Vila prof. dr. Mezincescu, Sinaia
Arhitectură religioasă:
- 1922–1939 – Mausoleul Eroilor de la Mărășești (colab. arh. Constantin Pomponiu)
- 1923–1933 – Catedrala Ortodoxă din Cluj (colab. arh. Constantin Pomponiu)
- 1932 – Biserica Sf. Nicolae, Cluj
- 1933 – Cavoul familiei Străjescu, Cimitirul Bellu, București
- 1934 – Capela și Biblioteca Mitropoliei Ortodoxe, Sibiu
- 1937 – Cripta comemorativă de la Mărăști
Premii și distincții:
- 1921 – Locul I și execuția lucrării, Mausoleul Eroilor de la Mărășești (colab. arh. C. Pomponiu)
- 1923 – Locul I și execuția lucrării, Catedrala Ortodoxă din Cluj (colab. arh. C. Pomponiu)
- 1927 – Locul I și execuția lucrării, Primăria Municipiului București – Sector IV de Verde (colab. arh. Nicu Georgescu)
Interiorul Primăriei Sectorului 1:
Reprezintă una dintre cele mai expresive manifestări ale stilului neoromânesc, cu picturi murale realizate de Olga Greceanu, reprezentând voievozi români și ctitoriile lor. Aceste picturi, acoperite în perioada comunistă, au fost redescoperite și restaurate în 2005.
Moștenire arhitecturală:
George Cristinel a fost un arhitect al identității românești moderne, capabil să exprime, prin monumentalitate și echilibru, valorile spirituale și civice ale României interbelice.
Prin Mausoleul de la Mărășești, a transformat memoria eroică într-un monument al demnității naționale; prin Primăria din Bd. Banu Manta, a dat Bucureștiului un edificiu emblematic, expresie a modernității și a eleganței arhitecturii anilor ’30.
Opera sa, extinsă pe aproape cinci decenii, ilustrează evoluția arhitecturii românești de la neoromânesc la modernismul clasicizant, făcând din George Cristinel una dintre cele mai importante personalități ale arhitecturii românești din secolul XX.
Știi mai multe despre George CRISTINEL – arhitect al României Mari, autorul Mausoleului de la Mărășești? Spune și altora!