Edmond van SAANEN ALGI – arhitectul modernității interbelice bucureștene
Edmond van Saanen Algi s-a născut la data de 21 octombrie/5 noiembrie 1882, în municipiul București, și a încetat din viață la data de 2 mai 1938, în municipiul București.
A fost arhitect, pictor și grafician român, de origine neerlandeză și italiană, autor și coautor al unor repere majore ale capitalei – Palatul Telefoanelor (împreună cu Louis Weeks și Walter Froy) și clădirea Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (alături de Grigore Cerchez și Culina Arghir) – opere integrabile patrimoniului arhitectural al României secolului XX.
Fiul inginerului feroviar Robert van Saanen și al Luisei Bruzzesi, provenind din familii cu legături comerciale și culturale în Țara Românească și Imperiul Otoman. După separarea părinților, mama s-a recăsătorit cu colonelul Alexandru Algi, apoi cu Constantin Arion. Crescut în mediul elitei bucureștene, s-a remarcat prin talent artistic și interes pentru muzică.
Studii: Politehnica din München (1901–1902) și École des Beaux-Arts, Paris (1905–1914), perioadă prelungită de experiența boemei artistice. A realizat la Paris (1907–1908) numeroase desene cu dansatori ai Baletelor Ruse (Vaslav Nijinski ș.a.).
În Primul Război Mondial: activitate la Direcțiunea Baracamentelor (1916–1918) – lucrări sanitare. În 1927 este arhitect-șef cl. I, provizoriu la Direcția Tehnică (Ministerul Instrucțiunii).
Viață privată: căsătorit cu Aurelia Vasiliu-Bolnavu.
Educație, Formare și stil arhitectural
Formare academică germană și franceză, cu asimilarea limbajului Beaux-Arts și a modernității urbane (inclusiv influența „zgârie-norilor” new-yorkezi). Practica a îmbinat neoclasicul instituțional (ASE) cu verticalitatea și limbajul tehnologic al arhitecturii moderne (Palatul Telefoanelor), precum și un interes pentru amenajări interioare și scenografii de spațiu. Conexiunile culturale și administrative l-au implicat în inițiative expoziționale (1930 – sprijin pentru Expoziția cehoslovacă de arhitectură și industrii aplicate).
Lucrări de arhitectură
Proiecte realizate – arhitectură
- Academia de Înalte Studii Industriale și Comerciale (ASE), București – aripi și corpul din Piața Romană (1916–1925; 1923–1938), în colaborare cu Grigore Cerchez și Culina Arghir.
- Palatul Telefoanelor, București (1931–1933) – cu Louis Weeks și ing. Walter Froy.
- Vila Istrate Micescu (fostă Arion), București – transformare (1928).
- Conacul Istrate Micescu, Ciumești, jud. Argeș (1928/1935).
- Grădina „Cărăbuș” (teatrul de vară al lui Constantin Tănase), str. Academiei, București – reconstrucție și amenajare (1919; ars ulterior).
- Casa Anticarilor, București (1924; demolată).
- Vila T. Antic, Belgrad (1925).
- Imobil familia Koslinsky, Bd. Eroii Sanitari nr. 25, București (1938).
- (Conform documentelor) imobil pentru prințesa Alexandrina Cantacuzino (1934; nedezvăluit public).
- Notă: se consemnează o vilă în construcție după planurile sale (1935; nelocalizată).
- Proiecte nerealizate
- Stadion O.N.E.F. (1922).
- Imobil ing. Văideanu, str. Basarab nr. 65, București (1923–1930).
- Vila Maria V. Thohaet-Antilals (1926).
- Azilul Copiilor Abandonați, Șos. Kiseleff, București (1927–1928).
- Primăria Sectorului de Verde – fațade și ansamblu (1928).
- Palatul Justiției, str. G. Cantacuzino 11–13, București (1928).
- Amenajarea Legației Egiptului în vila E. Arion, Bd. Lascăr Catargiu (1929).
- Pavilioane regale la Ecrene (Bulgaria) pentru Principesa Elisabeta (1930).
- Clădirile epitropiei Așezămintelor Sf. Spiridon, Slănic (1934).
- Amenajare Legația Iugoslaviei (1934).
- Proiecte de interior și amenajări
- Domeniul Chrissoveloni, Ghidigeni (1915) – transformări pavilion administrație, sală concert și tenis, pavilion vânătoare, pergole, colonadă, teren tenis.
- Casa Manole Diamandi, str. Columb 5, București (1915).
- Legația Greciei, București – reamenajare (1916).
- Foierul studenților / Căminul studentelor – O.N.E.F. (1926).
- Uzinele de Fier și Domeniile Reșița – amenajări interioare ale palatului (1926–1927).
- Casa Lucaciu, str. Romană/M. Eminescu colț str. Polonă – verificare tâmplărie (1929).
- Evaluări de imobile pentru legațiile României la Viena, Praga, Roma (1935–1936).
- Legația Franței, Piața Amzei, București – reamenajări (1938).
Monumente funerare
Monumentul familiei Lenș/de Linche, Cimitirul Bellu – partea arhitectonică (1927–1929; proiect A. Galeron).
Concursuri
- Palatul Ligii Națiunilor, Geneva (1926) – proiect necâștigător.
- Fundațiunea Dalles, București (1930) – mențiune onorabilă (concurs de schițe al Academiei Române).
- Pavilionul României – Expoziția Universală Paris (1936–1937) – proiect necâștigător.
Premii și distincții
- Mențiune onorabilă – concursul de schițe pentru Fundațiunea Dalles (Academia Română, 1930).
- Arhitect-șef cl. I (provizoriu) – Direcția Tehnică, Ministerul Instrucțiunii (1927).
Implicare culturală: sprijin pentru Expoziția cehoslovacă de arhitectură și industrii aplicate (Pavilionul Artelor, București, 1930).
Moștenire arhitecturală
Figura complexă a lui Edmond van Saanen Algi reunește disciplină academică, modernitate structurală și rafinament grafic. ASE – corpul din Piața Romană și Palatul Telefoanelor marchează decisiv peisajul bucureștean interbelic, în timp ce activitatea sa artistică (albumul „Croquis”, 1920) îl consacră drept iconograf al dansului modern. Opera sa, realizată și nerealizată, cartografiază aspirația capitalei la modernitate și rămâne parte semnificativă a patrimoniului arhitectural și cultural al României.
Știi mai multe despre Edmond van SAANEN ALGI – arhitectul modernității interbelice bucureștene? Spune și altora!