Descoperă arhitecții României, de demult și arhitecții contemporani. Biografii, contribuții, moșteniri și stiluri arhitecturale, clădiri istorice, publice, rezidentiale și de patrimoniu.

Dimitrie MOHOR – arhitectul locuințelor neoromânești și al parcelărilor din București

Dimitrie MOHOR (n. probabil in anul 1883?) a fost arhitect al Societății Comunale pentru Locuințe Eftine (SCLE), succesor al lui Ioan D. Trajanescu, implicat în proiectarea de locuințe-tip în stil neoromânesc și în planuri de parcelare pentru cartiere de locuințe ieftine destinate claselor vulnerabile.

Căsătorit; a avut un fiu, Ionel Mohor.

Activitatea sa în cadrul SCLE este documentată cel târziu din 1914 și până în jurul anului 1922, perioadă în care a proiectat locuințe-tip, o școală/ grădiniță, un azil de lăuze și Fabrica de Tâmplărie a Societății. În analiza arh. Ruxandra Nemțeanu („Vila în stil neo-românesc”), proiectele lui D. Mohor sunt discutate ca parte a modelului economic al locuințelor ieftine și a imaginii „tip” neoromânești.

Educație, formare și stil arhitectural

– Școala Specială de Arhitectură din Paris.
Stil: neoromânesc accentuat, cu logii, bovindouri, ferestre în arc trilobat sau semicerc, contraforți discreți, foișoare de lemn la etaj. În raport cu Trajanescu, se observă accentuarea elementelor neoromânești (ex.: Parcelarea Dorobanți, str. Brazilia). Repertoriu stilistic apropiat de compozițiile lui Paul Smărăndescu; la unele vile (ex.: str. Maramureș 14, 1914) decorația este „formală”, dispusă după canoanele stilului.

Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii

1912–1922 – Colaborare cu SCLE, probabil ca arhitect-șef sau consultant.

Lucrări. Proiecte de urbanism și peisagistică (parcelări)

1912–1921 – Parcelarea Zablovschi (str. Mihail Cornea – azi Gala Galaction – și ing. Zablovschi): 37.400 mp; străzi 5.800 mp (15,5%); 66 locuințe cuplate (132 locuințe individuale) și o școală (azi Grădinița nr. 42). Planuri păstrate pentru Mihail Cornea nr. 9–11 (aut. 10.10.1921) și nr. 17 (aut. 04.05.1921). Proiectare cu Ioan D. Trajanescu.

1914 – Parcelarea Lăzureanu–Căzărmii (pentru Ministerul de Război): 17 locuințe (tip E, E1, E2, E3), 16 cuplate și 1 individuală; parcelare în pantă; demolată în anii ’80.

1914–1921 – Parcelarea Drumul Sării (Negel, Caranda; pentru Ministerul de Război): etape 1914–1916 și 1921 (plan locuințe semnat D. Mohor; plan de parcelare semnat Fr. Reiss); în iulie 1921 se aprobă 10 corpuri tip B a câte 2 apartamente.

1914–1944 – Parcelarea Raion (început pe str. Gura Lupului; extinderi după 1927: Miletin – Cogâlnic – Cerceluș – Diligenței): din prima etapă (cu contribuția lui D. Mohor) datează locuințele de pe Ismail și Vâlcov (azi Rodei), tipuri B și F; grădina de copii (1922) pe str. Vâlcov (azi Raion).

1916–1921 – Parcelarea Dorobanți (plan 1914, semnat D. Mohor și A. G. Ioachimescu): pentru Ministerul de Finanțe (8 imobile în 1916) și pentru Ministerul de Război (etapa 1920–1921; cerere 16.10.1920 pentru 3 corpuri tip F). Inițial 60 locuințe-tip; realizate pe străzile Lisabona, Brazilia, Washington. Pe str. Washington, locuințe tip F la nr. 38 și 36 (contraforți discreți, compoziție simetrică, intrări laterale, foișor de lemn la etaj). În scuar, patru bovindouri la colțuri + retrageri conferă intimitate compoziției urbane.

1922 – Parcelarea Cornescu (SCLE; inițial 37.800 mp; străzi 17% – 6.450 mp; 94 loturi): D. Mohor proiectează imobile tip E pe Calea Floreasca 28–30 (aut. 09.05.1922); în parcelare existau un local de școală (Societatea Ortodoxă a Femeilor Române) și Fabrica de Cuie a SCLE.

1922 – Parcelarea Verzișori–Tăbăcari (Cartierul Tăbăcarilor; pentru funcționari publici; delimitare: Aristizza Romanescu – Petre Liciu – Bd. Tăbăcari – Verzișori).

Proiecte de arhitectură

  • 1914 – Casa Eliza Stravolca, Calea Plevnei*.
  • – Locuința I. N. Duiculescu, str. Maramureșului nr. 14* (1914; decorație formală conform canoanelor, repertoriu preluat din compozițiile lui Paul Smărăndescu).

Moștenire arhitecturală

Dimitrie Mohor aparține generației care a materializat gândirea națională în arhitectură prin locuințe-tip neoromânești și parcelări coerente pentru locuire ieftină.

În cadrul SCLE (1912–1922), a fixat uniformitatea cartierelor prin elemente comune (logii, bovindouri, arce, foișoare), adaptate diversității de tipuri și amplasamente, contribuind la modelul economic al locuințelor și la o imagine „tip” neoromânească în Bucureștiul începutului de secol XX.