Cezar LĂZĂRESCU – arhitectul Aeroportului Internațional „Henri Coandă”
Cezar Lăzărescu s-a născut la 3 octombrie 1923, la București, și a încetat din viață la 27 noiembrie 1986, tot la București.
Arhitect și urbanist, profesor universitar, rector al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” și președinte al Uniunii Arhitecților, a proiectat și coordonat planuri și lucrări majore de sistematizare și arhitectură în România, din anii 1950 până după cutremurul din 1977.
Fiul colonelului de geniu Alexandru Lăzărescu și al Sophiei Lăzărescu Georgescu, a urmat Liceul „Gheorghe Lazăr”, a expus acuarele la Ateneul Român (1942) și a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (1952). A format echipe multidisciplinare și a condus operațiuni ample pe litoralul Mării Negre, în orașe industriale și în centre universitare. A fost rector al Institutului de Arhitectură (1970–1977), președinte al Uniunii Arhitecților (1971–1987) și membru în conducerea UIA (din 1972).
Educație, Formare și stil arhitectural:
Format în spiritul modernismului postbelic, a promovat o arhitectură funcțională, economică și rapid constructibilă („să construim ieftin, repede și în termeni”), orientată către programe publice: stațiuni balneare, hoteluri, dotări culturale și sportive, aeroporturi, amplasamente universitare. În urbanism, a urmărit dezvoltări integrate (circulații, rețele, servicii) și compoziții coerente la scară teritorială.
Lucrări de arhitectură (selecție):
- Aeroportul Internațional „Henri Coandă” – aerogara Otopeni (concurs câștigat 1968; realizare 1970)
- Sala „OMNIA” – sediul central (sala de conferințe)
- Palatul Sporturilor din București (8000 locuri, 1974)
- Ambasada României la Beijing (1977)
- Ambasada R.P. Chineze la București (1979)
- Centrul cultural al Ambasadei Franței, București (1979)
- Parlamentul Republicii Sudan, Khartoum (1977) și proiecte conexe (Palat Prezidențial – proiect)
- Hoteluri, vile și dotări pe litoral (1957–1966: Mamaia, Eforie, Mangalia; ex. „Vila Marina” – Mamaia; Hotel „Europa” – Eforie Nord)
- Reamenajarea/actualizarea Teatrului Național din București (după 1977)
Biblioteca Națională a României (din 1984; proiect neterminat la deces)
Lucrări de urbanism și sistematizare (selecție):
- 1952–1958 – Planuri de sistematizare: Cernavodă, Poarta Albă, Năvodari, Constanța, Eforie Nord, Eforie Sud
- 1957 – Planul de sistematizare și amenajare a litoralului Mării Negre
- 1967 – Pitești (plan de sistematizare)
- 1969 – Detaliu de sistematizare: campusul Institutului de Fizică Atomică, Măgurele
- 1977 – Zimnicea (plan de sistematizare, post-cutremur)
Premii și distincții:
- 1971 – Ordinul „Steaua R.S.R.” clasa a II-a
- 1981 – Ordinul „Meritul Științific” clasa a II-a
Moștenire arhitecturală:
Cezar Lăzărescu a fost una dintre principalele figuri ale modernizării arhitecturale și urbane din România postbelică, îmbinând proiectarea la scară mare cu managementul complex al construcțiilor și infrastructurilor.
Stațiunile de pe litoral, dotările culturale și sportive, aerogara Otopeni și marile ansambluri publice proiectate sub coordonarea sa au marcat durabil peisajul construit al țării.
Ca profesor, rector și lider de breaslă, a format generații de arhitecți și a impus standarde de organizare și execuție într-o perioadă dificilă, lăsând o operă vastă în urbanism și arhitectură.
Știi mai multe despre Cezar LĂZĂRESCU – arhitectul Aeroportului Internațional „Henri Coandă”? Spune și altora!