Carol BENISCH – arhitectul Bucureștiului modern
Carol Benisch (Krnov, 9 ianuarie 1822 – București, 1896) a fost arhitect de orientare istoristă și eclectică, activ în serviciul public al Țării Românești și apoi al României.
A lucrat ca arhitecton mănăstiresc pe șantierele Bistrița, Tismana, Arnota, a întreținut și modernizat Teatrul cel Mare (1857–1868) și a proiectat/condus lucrări pentru Azilul „Elena Doamna”, Catedrala romano-catolică „Sf. Iosif” și Biserica „Domnița Bălașa”. A fost profesor la prima Școală de Arhitectură (1891–1892) și membru fondator, primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România.
Nume la naștere: Karl Franz Böhnisch; în documente apare ca Carol/Scarlat Benisch, Benesch, Beniș(u). Tatăl arhitectului Oscar Beniș. A fost arhitect-șef al orașului București (din 1865). Primește cetățenia română în 1876 (decret Carol I, cu dispensă de stagiu). Decorat de Vatican (1881) cu Ordinul Sf. Grigore cel Mare, grad „Cavaler Comandor”, fiind numit „Carol Vallaquiensi”.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Studii de arhitectură la Viena. Formare profesională în serviciul Departamentului Credinței (mănăstiri, biserici, devize/condiții contractuale).
Stil: istorist/eclectic, cu lucrări validate și avizate în circuitul profesional al epocii (André Lecomte de Nouy, Alexandru Orăscu, Friedrich Hartmann).
Proiecte de arhitectură:
- 1856 – Casa I. Dobrovolski, mahalaua Popa Dârvași, București.
- 1857 – Co-semnatar planuri Palatul Academiei (Universitatea), București.
- 1862 – Azilul de fete orfane Cotroceni, București.
- 1862 – Pavilioane pentru Casa Diaconeselor Evanghelice, București.
- 1866 – Planuri Hotel Avram, str. Bibescu Vodă, București.
- 1871–1872 – Planuri de situație: Biserica & Hanul Greci; Biserica Sărindar, București.
- 1873 – Reparații la case Anghelovici (str. Brâncovenească) și la prăvălia Aga Vartan Hagaduri (Calea Mogoșoaiei).
- 1880–1883 – Coordonare lucrări Catedrala romano-catolică „Sf. Iosif”, București.
- 1880–1885 – Arhitect proiectant/diriginte Biserica „Domnița Bălașa” (co-semnat cu F. Hartmann, A. Orăscu; aviz A. Lecomte de Nouy), București.
- 1883–1895 – Catedrala „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Constanța (împreună cu A. Orăscu).
- 1884 – Reparații Casa Alexandru Plagino (azi Casa Dissescu), București.
- 1890 – Casa proprie, str. Luminei/Christian Tell (astăzi demolată), București.
- Lucrări menționate în tradiția epocii: Capela „Elisabeta Doamna” (1870), Spitalul Brâncovenesc (1881–1885), Castelul Peleș (Sinaia).
Proiecte de restaurare:
- 1854 – Devize/condiții/planuri Măn. Sf. Ioan (ordin Barbu D. Știrbey), încăperi, depozite, clopotniță.
- Tismana, Bistrița vâlceană, Arnota, Biserica Mitropoliei din Târgoviște, Mitropolia din București, Mărcuța – lucrări de restaurare.
- 1878 – Raport (cu Al. Orăscu) asupra restaurării Măn. Curtea de Argeș realizată de A. Lecomte de Nouy.
Proiecte de urbanism și peisagistică:
- 1856–1863 – Pavilionul Sfințirii Apelor de Bobotează, București.
- Proiecte de interior / expertize publice:
- 1857–1868 – Arhitectul Teatrului cel Mare/Național (întreținere/modernizare).
- 1860–1865 – Amenajări/reamenajări interioare la fostele case Grecescu, Adunarea Obștească de la Mitropolie, Palatul de vară Cotroceni.
Expert în comisii pentru clădiri publice (hanuri bucureștene demolate).
Activitate didactică și profesională:
- 1891–1892 – Profesor la prima Școală de Arhitectură (inițiată de Al. Orăscu, sub tutela Societății Arhitecților din România).
- 1891–1892 – Membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România.
Funcții în administrație: șef adjunct al Departamentului Credinței și al Mesei tehnice.
Premii și distincții:
- 1881 – Ordinul Ecvestru al Sf. Grigore cel Mare, grad „Cavaler Comandor” (Vatican), pentru lucrările la Catedrala „Sf. Iosif”, București.
- 1876 – Cetățenie română (decret Carol I).
Moștenire arhitecturală:
Activ pe parcursul a peste 50 de ani, Carol Benisch este unul dintre „părinții fondatori” ai modernizării spațiului bucureștean în secolul al XIX-lea: arhitect public, restaurator al marilor monumente, coordonator de șantiere ecleziastice și profesor la începuturile învățământului de arhitectură.
Lucrările sale – de la restaurările mănăstirești până la Sf. Iosif, Domnița Bălașa și Catedrala din Constanța – fixează standarde de intervenție și proiectare în epocă și ilustrează trecerea de la administrația domnească la instituțiile moderne ale statului român.
Știi mai multe despre Carol BENISCH – arhitectul Bucureștiului modern? Spune și altora!