Aurel A. BELEȘ – inginer constructor, profesor și academician
Aurel A. Beleș s-a născut la 20 aprilie 1891, la București, și a încetat din viață la 10 ianuarie 1976, la București.
Inginer constructor, profesor universitar și membru al Academiei Române, a format generații de specialiști și a contribuit decisiv la dezvoltarea calculului și execuției structurilor, la construcții industriale și civile majore și la întemeierea seismologiei inginerești românești.
Absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele (1909–1914, șef de promoție). Ofițer genist în campania din Bulgaria (1913) și în Primul Război Mondial (1916–1918) la Regimentul de căi ferate. Din 1914 activează în administrația tehnică a statului: Direcția de Studii și Construcții, Consiliul Tehnic Superior (secretar), apoi șef de divizie pentru refacerea podurilor distruse. Din 1918 intră în învățământul superior (București și Iași), devenind din 1928 profesor la Catedra de Construcții civile și fundații (Politehnica), iar după 1948 profesor la Institutul de Construcții (Rezistența materialelor și Teoria elasticității). A fost consilier/ expert pentru numeroase lucrări naționale după 1948.
Educație, Formare și stil (profil profesional):
1909–1914 – Școala Națională de Poduri și Șosele, București.
Carieră împletită între proiectare–execuție, cercetare și didactică; promotor al calculului modern al structurilor (plăci/suprafețe subțiri, paraboloizi), fundațiilor pe terenuri deformabile și al proiectării antiseismice.
Lider tehnico-științific în colective mixte (ingineri–arhitecți), colaborând cu Radu Dudescu, Ioan A. Davidescu, Horia Maicu ș.a.
Lucrări de arhitectură și inginerie:
- Poduri și infrastructuri (1914–1920): poduri din beton armat la Ișalnița (Amaradia), Capul Dealului (Gilort), Roznov și Costișa (Bistrița); prelungirea podului peste Siret (Roman).
- Educație și sănătate: supraînălțarea cu două etaje a clădirii Școlii Naționale de Poduri și Șosele (1919); Căminul Mediciniștilor, București.
- Clădiri publice și industriale (1921–1937, cu Tiberiu Eremia / S.N.C.): Camera de Comerț Galați; Hotelurile Royal Palace, Paris, Splendid (consolidare/supraînălțare); cinematograful Marna; Tinerimea Română (sală de spectacole); Agricola Foncieră (primul beton cu priză rapidă din România); silozuri și anexe Bragadiru; fabrica de ciment Fieni.
- Transporturi și echipamente urbane: hangarele mari Aeroport Băneasa (1936); depouri autobuze (Șos. Panduri, 1937); garajele ITB Panduri, Splaiul Unirii, Dudești, Bucureștii Noi; Ciclop și Cobălcescu.
- Banca Națională a României: corpul nou din str. Doamnei (1940, consilier principal; arh. R. Dudescu, I. A. Davidescu); Trezoreria BNR (Sinaia–Moroeni).
- Teatrul Nottara (imobil pe Bd. Magheru – inginer constructor).
- Lucrări majore post - 1948 (expert/consilier): coșuri oțelării Hunedoara; laminorul Roman; centralele Doicești, Sângeorgiu de Pădure, Ovidiu, Comănești; priza de apă Călan; contribuții la Combinatul Siderurgic Galați; soluții structurale la barajele Bicaz, Porțile de Fier, Argeș; cupola EREN; subzidiri/consolidări monumente (Moscheea Constanța, Clopotnița Patriarhală, Domnița Bălașa, Sf. Spiridon).
- Lucrări feroviare și logistice: viaduct 280 m Bumbești–Livezeni; fundațiile podului CF peste Jiu (Filiași); dublarea liniei Teiuș–Apahida; uzina de reparații Brăila; rafinăria Brazi; hale de alimente Giurgiu; planșeu pe Dâmbovița.
Activitate științifică și editorială:
- Studii timpurii privind flambajul, ecuația axei deformate (1915).
- „Cutremurul și construcțiile” (1941); „Seismologia românească” (1962, cu M. Ifrim) – contribuții fondatoare la seismologia inginerească.
- Tratamente de referință: „Paraboloidul eliptic și hiperbolic în construcții” (1964; ed. FR/RO 1967, cu M. Soare); „Calculul plăcilor curbe subțiri” (1969, cu M. Soare); „Calculul construcțiilor pe terenuri deformabile” (1977, cu U. Mihăilescu ș.a.).
- Cursuri fundamentale (1935–1958) de mecanică, rezistența materialelor, fundații (cu Șt. G. Bălan, R. P. Voinea ș.a.).
Premii și distincții:
- Membru coresponent (1955) și membru titular (1963) al Academiei Române; membru corespondent al Academiei de Științe din România (1940).
- Premiul de Stat (1963); Profesor Emerit (1962); Om de Știință Emerit (1964); Ordinul „Meritul Științific” clasa I (1966); Erou al Muncii Socialiste și medalia „Secera și Ciocanul” (1971).
- Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (1941).
- Distincții și calități în asociații internaționale (inginerie seismică; poduri și șosele; plăci curbe subțiri).
Moștenire arhitecturală (inginerească):
Aurel A. Beleș este creator de școală în domeniul construcțiilor din România: a introdus teme avansate de calcul (plăci curbe, paraboloizi), a integrat proiectarea antiseismică în practica locală și a format o pleiadă de profesori, cercetători și proiectanți.
Opera sa – de la poduri și clădiri publice la mari echipamente industriale și energetice – a fixat standarde profesionale și metodologice care au marcat întreaga evoluție a ingineriei structurale românești în secolul XX.
Știi mai multe despre Aurel A. BELEȘ – inginer constructor, profesor și academician? Spune și altora!