Descoperă arhitecții României, de demult și arhitecții contemporani. Biografii, contribuții, moșteniri și stiluri arhitecturale, clădiri istorice, publice, rezidentiale și de patrimoniu.

Ascanio DAMIAN – arhitect și vizionar al arhitecturii românești moderne

Ascanio Damian s-a născut la 24 decembrie 1914, la București, și a încetat din viață în 2002.

A fost arhitect, profesor, decan și rector al Facultății de Arhitectură din București, primul președinte al Uniunii Arhitecților din România după Revoluția din 1989, precum și o personalitate complexă care a îmbinat sportul de performanță cu rigoarea și eleganța arhitecturii moderne.

Fiul unui funcționar C.F.R., Ascanio Damian și-a petrecut copilăria la Viena, unde a urmat școala primară, iar studiile liceale le-a finalizat la Liceele „Sfântul Iosif” și „Marele Voievod Mihai” din București. A absolvit Facultatea de Arhitectură din București în 1942, cu calificativul Magna cum Laude. În 1943 a obținut locul I la concursul pentru bursa de arhitectură a Școlii Fontenay-aux-Roses (Paris), însă izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial i-a împiedicat plecarea la studii.

În timpul războiului a activat în regimentul „Pionierii aero” și apoi la Comandamentul Apărării Pasive, iar după 1945 s-a dedicat complet carierei arhitecturale și academice.

Educație, Formare și stil arhitectural:
A lucrat încă din timpul studenției în birourile arhitecților Octav Doicescu și Nicolae Lupu, iar ulterior la Căile Ferate Române. După război, între 1942 și 1944, a fost arhitect diplomat, apoi șef al Serviciului Expoziții al Ministerului Propagandei și Informațiilor.

După 1948, a fost arhitect în cadrul Institutului de Proiectări în Construcții (I.P.C.), iar apoi la Ministerul Comerțului Exterior – Camera de Comerț a R.S.R., unde s-a remarcat prin proiectarea unor spații expoziționale și pavilioane internaționale moderne, prefabricate în România și montate la fața locului, adevărate ambasade ale modernității arhitecturii românești în lume.

În paralel, a început cariera didactică la Facultatea de Arhitectură, începând din 1945 ca asistent, apoi conferențiar, profesor și decan. În perioada 1959–1971, a fost rectorul Facultății de Arhitectură din București, modernizând învățământul de arhitectură și introducând o pedagogie bazată pe rigoare, deschidere și interdisciplinaritate.

Lucrări de arhitectură:

  • Vila Gaef, Strada Roma (cu arh. Nicolae Cucu)
  • Vila Pronanoff, Aleea Popovici (cu arh. Nicolae Cucu)
  • Întreprinderea de Confecții și Tricotaje „Gh. Gheorghiu-Dej” (APACA)
  • Aerogara Băneasa – pavilionul administrativ (1945–1948)
  • Pavilionul H, București (1949)
  • Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” – contribuție la faza de proiectare (1950–1955)
  • Pavilionul Central al Complexului Expozițional EREN (ROMEXPO), București (1959–1961), în colaborare cu Mircea Enescu și V. Hariton
  • Amenajarea Parcului Expozițional EREN, în colaborare cu V. Sebestyen și L. Staadecker
  • Ambasada României, Varșovia (1952), în colaborare cu Marcel Locar, Horia Maicu și Ludovic Staadecker
  • Prefectura, Drobeta-Turnu Severin (1972), în colaborare cu C. Iurov

Arhitectura expozițională internațională (sub conducerea sa):

  • Viena (1949, 1951, 1952)
  • Poznań (1950)
  • Leipzig (1950, 1952)
  • Plovdiv (1950, 1952)
  • Damasc (1956, 1957 – Premiul I)
  • Zagreb (1958)
  • Paris (1959)
  • Moscova (1961)
  • Cairo, Stockholm, Palermo, New Delhi, Beijing, Barcelona, New York

Activitate universitară și profesională:
A fost profesor emerit (1969) și profesor consultant până în 2002, fiind considerat un pilon al învățământului românesc de arhitectură. În 2000, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Arhitectură „Ion Mincu”, post-mortem.

După 1989, Ascanio Damian a devenit primul președinte al Uniunii Arhitecților din România, implicându-se activ în reorganizarea breslei. Înainte de Revoluție, fusese vicepreședinte al Uniunii și, în 1987, și-a depus carnetul de partid, gest devenit simbolic pentru independența sa profesională.

Premii și distincții:

  • Premiul I, Bursa de arhitectură „Fontenay-aux-Roses”, Paris (1943)
  • Premiul I, Pavilionul României – Târgul Internațional de la Damasc (1956)
  • Titlul de Profesor emerit (1969)
  • Doctor Honoris Causa al Universității de Arhitectură „Ion Mincu” (post-mortem, 2000)

Moștenire arhitecturală:
Ascanio Damian a fost un arhitect complet – proiectant, profesor, manager cultural și promotor al arhitecturii românești pe plan internațional. Prin pavilioanele expoziționale și prin contribuția sa la Romexpo, a introdus România într-un dialog modern cu lumea. Ca rector, a impus standarde de excelență în educație și a modelat generații întregi de arhitecți.