Arghir CULINA – arhitectul tranziției de la neoromânesc la Art Déco
Arghir CULINA s-a născut la 15 iulie 1883, în Grámos (Grecia), și a încetat din viață în 1972, la București. A fost unul dintre cei mai versatili arhitecți români ai primei jumătăți a secolului XX, autor al unor lucrări remarcabile în stil neoromânesc, eclectic și mai ales Art Déco, curent pe care l-a impus în România interbelică prin clădirile sale publice și hoteliere.
Prin dimensiunea și complexitatea proiectelor sale, Arghir Culina a contribuit decisiv la modernizarea arhitecturii bucureștene dintre cele două războaie mondiale.
După ce și-a început studiile în țară, Arghir Culina urmează cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, unde obține diploma de arhitect în 1909. A lucrat inițial ca proiectant pentru diverși arhitecți și instituții, pentru ca, începând din anii ’20, să devină un nume de referință al arhitecturii interbelice.
A fost arhitect în Ministerul Economiei Naționale (1917–1946) și arhitect al Societății de Asigurare „Dacia România” (1920–1948), pentru care a realizat o serie de imobile de raport devenite repere ale epocii.
După instaurarea regimului comunist, a continuat activitatea în mediul instituțional, lucrând pentru Academia Republicii Populare Române, atât ca arhitect principal, cât și ca diriginte de șantier.
Educație, Formare și stil arhitectural:
1909 – Absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură din București.
Stilul lui Arghir Culina ilustrează evoluția arhitecturii românești de la începutul secolului XX:
eclectismul academic – în lucrări precum Hotelul Capitol (fost Luvru);
neoromânescul cu accente Art Nouveau – vizibil în Casa pictorului Kimon Loghi;
Art Déco-ul monumental – în hotelurile Negoiu, Union și Ambasador.
Prin combinația de simplitate geometrică, decorație rafinată și rigoare structurală, Culina a reușit să armonizeze influențele occidentale cu identitatea locală, transformând stilul Art Déco într-un limbaj reprezentativ pentru modernitatea românească interbelică.
Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
- 1909–1917 – Arhitect proiectant pentru diverși arhitecți;
- 1917–1946 – Arhitect, Ministerul Economiei Naționale;
- 1920–1948 – Arhitect, Societatea de Asigurare „Dacia România”;
- 1950–1955 – Arhitect principal, Academia R.P.R.;
- 1956–1966 – Diriginte de șantier, Biroul Tehnic al Academiei R.P.R..
Lucrări de arhitectură:
Proiecte de urbanism și peisagistică:
- 1923 – Monumentul Haralambie Botescu, Str. Popa Tatu colț cu Berzei, București;
- 1924 – Monumentul „Avântul Țării”, Piața Walter Mărăcineanu, București (în colaborare cu sculptorul Emil Wilhelm Becker).
Clădiri publice:
- 1912–1913 – Hotel Cișmigiu (Palace), Bd. Regina Elisabeta nr. 38, București;
- 1920–1922 – Căminul studențesc al Facultății de Medicină, Splaiul Independenței nr. 48, București;
- 1923 – Garaj Auto (Mihăescu), Str. Dr. Iacob Felix nr. 36, București;
- 1927 – Hotel Muntenia (Paris), Str. Academiei nr. 21, București;
- 1931 – Hotel Union, Str. Ion Câmpineanu nr. 11, București;
- 1928–1929 – Hotel Negoiu (Stănescu), Str. Ion Câmpineanu nr. 13, București;
- 1935 – Hotel Opera (Liric), Str. Ion Brezoianu nr. 37, București;
- 1936–1937 – Hotel Ambasador, Bd. General Gheorghe Magheru nr. 10, București;
- 1937–1938 – Ministerul Industriei și Comerțului, Calea Victoriei nr. 133 (demolat în 2010).
Locuințe și imobile de raport:
- 1909 – Casa Tanovieanu, Str. Câmpineanu nr. 6, București;
- 1910 – Casa Dr. Gherson, Str. Dionisie Lupu nr. 8, București;
- 1911 – Locuința directorului Societății Letea, Brașov;
- 1912 – Casa Nicolaescu, Aleea Alexandru nr. 6, București;
- 1913 – Casa Petrescu, Str. Luigi Cazavillan colț cu Str. General Berthelot, București;
- 1916–1918 – Vila Aurel Mincu, Bd. Dacia nr. 60, București;
- 1923 – Casa atelier Kimon Loghi, Str. Viișoarei nr. 8, București;
- 1923–1928 – Imobil de locuințe, Bd. Hristo Botev nr. 3 (proprietatea arhitectului);
- 1928–1929 – Imobilul Societății de Asigurare „Dacia România”, Bd. Regina Elisabeta nr. 44, București;
- 1930–1932 – Vila ing. Emil Prager, Str. Paris nr. 47, București;
- 1931–1933 – Imobil de locuințe „Dacia România”, Str. Cantacuzino nr. 36, București;
- 1933–1934 – Imobilul pensionarilor Societății de Asigurare „Dacia România”, Calea Șerban Vodă nr. 41, București;
- 1939 – Imobil de locuințe, Calea Dorobanților nr. 43, București.
Proiecte de restaurare:
- 1911–1912 – Hotel Capitol (fost Luvru), Calea Victoriei nr. 29, București.
Premii și distincții:
- 1926 – Premiul III la Concursul pentru Localul Asociației Inginerilor din Industria Minieră;
- 1942 – Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer, acordat de regele Mihai I pentru contribuțiile aduse arhitecturii românești.
Moștenire arhitecturală:
Arghir Culina rămâne una dintre figurile fundamentale ale arhitecturii interbelice românești, fiind arhitectul care a transformat stilul Art Déco într-un limbaj reprezentativ al modernității urbane.
Clădirile sale — de la Hotelul Cișmigiu la Hotelul Ambasador — ilustrează trecerea de la ornamentul național la expresia geometrică, elegantă și monumentală a epocii.
Prin activitatea sa îndelungată, Culina a unit tradiția și modernitatea, reușind să exprime spiritul urban și cosmopolit al Bucureștiului dintre războaie.
Opera sa reprezintă astăzi o verigă esențială între neoromânesc și modernismul interbelic, păstrând o valoare documentară și estetică de prim ordin pentru patrimoniul arhitectural românesc.
Știi mai multe despre Arghir CULINA – arhitectul tranziției de la neoromânesc la Art Déco? Spune și altora!