Alexandru ORĂSCU – arhitectul Universității București și întemeietorul urbanismului modern românesc
Alexandru Hristea Orăscu s-a născut la 30 iulie 1817, la București, și a încetat din viață la 16 decembrie 1894, în capitală. A fost arhitect, urbanist, profesor universitar, rector al Universității din București și primul președinte al Societății Arhitecților Români. Autor al celebrului „Plan Orăscu” al Bucureștilor (1893), este considerat unul dintre fondatorii arhitecturii și urbanismului modern din România.
Fiu al serdarului Hristea Orăscu și al Elenei, Alexandru a crescut la poalele dealului Mănăstirii Mihai Vodă, într-un mediu încărcat de istorie și tradiție urbană. A studiat la Liceul „Sfântul Sava”, unde a fost remarcat de profesorul Simion Marcovici, care l-a îndrumat spre științele exacte și limbile moderne.
Recomandat de Petrache Poenaru, a devenit ajutor de arhitect-șef al capitalei în 1837, sub coordonarea arhitectului Xavier Villacrosse.
Datorită rezultatelor sale, Eforia Școalelor i-a oferit o bursă pentru studii de arhitectură la Berlin (din 1841), unde a obținut diploma de inginer hotarnic și arhitect. Ulterior și-a continuat formarea la München, completată prin vizite de documentare în Roma și Paris.
În 1847 a revenit în țară, fiind numit profesor de geometrie descriptivă la Colegiul „Sf. Sava”.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Format în spiritul clasicismului german, Alexandru Orăscu a promovat o arhitectură ordonată, echilibrată și monumentală, inspirată de modelele academice europene. În anii ’40 a participat la Revoluția de la 1848, fiind ulterior arestat și eliberat la intervenția lui Omer Pașa. După un an de exil, a revenit în țară, fiind numit arhitect al Craiovei (1850).
Din 1856 a lucrat la planurile Palatului Universității din București, devenit unul dintre simbolurile capitalei. În paralel, a predat la Școala de Poduri, Mine și Șosele, la Școala de Ofițeri și la Secția de Arhitectură, formând prima generație de arhitecți români.
Ca rector al Universității București (1885–1889), s-a implicat activ în dezvoltarea învățământului superior și a fost un fervent susținător al unității culturale naționale. Între 1890–1892 a fost președinte al Ligii Culturale.
Lucrări de arhitectură:
- Palatul Universității din București (1856–1859) – una dintre primele construcții monumentale din capitală, simbol al neoclasicismului românesc
- Hotelul Carol, Constanța
- Biserica Domnița Bălașa, București
- Mitropolia Nouă, Iași
- Planul Orăscu al Bucureștilor (1893) – primul proiect coerent de sistematizare urbană a capitalei
Premii și distincții:
- 1876 – Membru fondator al Societății Arhitecților și Inginerilor Români
- 1891–1894 – Primul președinte al Societății Arhitecților Români
- 1885–1889 – Rector al Universității din București
- 1890–1892 – Președinte al Ligii Culturale
- Senator conservator și Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1876, pentru scurt timp)
Moștenire arhitecturală:
Alexandru Orăscu a fost una dintre figurile fondatoare ale arhitecturii române moderne. Prin formarea sa academică europeană, prin lucrările de referință și prin implicarea în viața universitară și profesională, a impus standarde estetice și urbanistice durabile. „Planul Orăscu” a devenit reperul de la care s-a dezvoltat Bucureștiul modern, iar activitatea sa didactică a creat puntea între tradiția occidentală și identitatea arhitecturală românească.
Prin verticalitatea sa morală și prin devotamentul față de educație și patrimoniu, Alexandru Orăscu rămâne un model al arhitectului-umanist, constructor al orașului și al spiritului românesc.
Știi mai multe despre Alexandru ORĂSCU – arhitectul Universității București și întemeietorul urbanismului modern românesc? Spune și altora!