Mihail HANGAN – părintele betonului armat în România
Mihail Hangan s-a născut la 28 octombrie 1897, în Botoșani, și a încetat din viață în 1964. Inginer constructor, profesor universitar, întemeietor al școlii românești de beton armat, autor și coordonator de normative, colaborator pe structuri al arh. Duiliu Marcu; contribuții esențiale la construcțiile din zone seismice.
Formare timpurie la Botoșani; carieră tehnică începută la Societatea Edilitatea (1922–1931), urmată de poziții de conducere în administrația publică și institute de proiectare (C.A.M., Ministerul Lucrărilor Publice, BNR, IPROMET, IPC, IPROIL, IPCT, comisiile CSCAS). A îmbinat școala cu practica de șantier; autor a peste 60 de lucrări științifice și manuale de specialitate.
Educație, formare și stil arhitectural
1916–1922 – Școala Națională de Poduri și Șosele (diploma nr. 1 a Școlii Politehnice, șef de promoție).
1925 – Școala Superioară de Electricitate, Paris (inginer electrician).
1938 – Teza de doctorat: Le retrait du béton et son influence sur l’adherence (titlu recunoscut în 1953).
Stil: inginerie structurală modernă, beton armat / beton precomprimat, soluții tipizate, calcul pentru zone seismice; coordonare de colective și standardizare.
Activitate publică (afilieri, poziții administrative, comisii)
1922–1931 – Inginer proiectant & conducător de șantier, Societatea Edilitatea, București.
1926 – Asistent la cursul de poduri (prof. Ion Ionescu-Bizeț) și șef de lucrări la Institutul Electrotehnic, Univ. București.
1929–1939 – Asistent / conferențiar, cursul de Beton armat (Facultatea de Construcții).
1931–1940 – Șef Serviciu construcții, C.A.M.
1939 – Profesor la Politehnică (Beton armat; poduri de zidărie și lemn); membru în Comisia pentru siguranța construcțiilor.
1940–1945 – Președinte / membru în comisii seismice; director general al Direcției Generale a Construcțiilor (MLP).
1943 – Delegat BNR în Consiliul de Administrație al C.A.M.
1945–1950 – Consiliu tehnic BNR.
1949–1954 – Consilier conducător de proiectare, IPROMET.
1955–1960 – Consilier IPC, IPROIL, IPCT; comisii de avizare CSCAS.
Lucrări de arhitectură
1922 – Localul Societății Edilitatea; Govora, Călimănești.
1922–1923 – Ateliere reparat vagoane, șantierele române de la Dunăre.
1923 – Depozite Manufactura de tutun „Belvedere” (BA); Sf. Gheorghe (turnuri de răcire, prefabricate); Supraînălțarea pasajului imobiliar, București; Halele centrale, Brăila (BA).
1924 – Abatorul comunal, Botoșani (BA).
1925–1927 – Liceul „Frații Buzești”, Craiova.
1926 – Casa ing. Erbiceanu (str. Pia Brătianu 2); Casa ing. Călinescu (str. Austrului 42).
1927 – Rezervor de apă, Câmpina.
1928 – Biserica Popa Tatu, București (restaurare, structură).
1929 – Rezervor de apă, Curtea de Argeș; Institutul Experimental Băneasa; Cinema Govora; Pod peste Argeș, Negoiești (execuție & BA).
1930 – Pod peste Sabar, Jilava (infrastructură); Pod peste Neajlov, Gorneni; Hala de pregătire Astra, Brașov; Tunelul aerodinamic al Școlii Politehnice (infrastructură, execuție & structură).
1930–1931 – Pod peste Dâmbovița, Budești.
1935 – Biserica Băneasa (restaurare).
1936–1940 – Casa Autonomă a Monopolului (Calea Victoriei) – proiect BA.
1938 – Clădirea C.E.C., Splaiul Independenței, București.
1939 – Casa de Pensii, Ministerul Artelor (str. Nuferilor), cu arh. Ion Al. Davidescu.
1941 – Imobil Calea Victoriei colț Occident, București.
1942 – Fabrica de automobile Moreni–Colibași (proiectare & execuție).
1944–1945 – Institutul de Cercetări Chimice, Splaiul Independenței, București.
1946–1950 – Ultimele patru etaje ale Băncii de Stat (BA), cupole de sticlă clădire nouă BNR București; clădirea BNR Iași (BA).
— Fabrica de arme Cugir (proiecte BA).
— Rezervoare de apă: Câmpina, Câmpulung, Satu Mare, Silistra.
— Unități industriale: Carbochim Cluj, Fabrica de vagoane Arad, Semicocs Călan, Industria lemnului Gălăuțaș.
— Alte intervenții: Teatrul Constanța (consolidare), Casa Studenților București, Cercul Militar.
— Universitar-Politehnic: Tunel aerodinamic și Corpul I al Institutului Politehnic; Comitetul de Stat al Planificării (București).
Moștenire arhitecturală
Profesor, cercetător și proiectant, întemeietor al școlii de beton armat și coautor al primelor prescripții românești pentru proiectarea și execuția construcțiilor din beton armat; pionier al calculului în zone seismice. A format generații de ingineri (1929–1964), a standardizat soluții tip și a lăsat lucrări-reper în infrastructură, industrie și clădiri publice. Numele său rămâne referință pentru teoria și practica betonului armat în România.
Știi mai multe despre Mihail HANGAN – părintele betonului armat în România? Spune și altora!