Nicu GEORGESCU – arhitectul modernismului interbelic românesc
Nicu Georgescu s-a născut în anul 1892 și a încetat din viață în 1987.
A fost unul dintre arhitecții români importanți ai perioadei interbelice, remarcându-se printr-o activitate vastă în domeniul arhitecturii publice, al urbanismului și al locuințelor moderne. Absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură din București (promoția 1920), a contribuit la modernizarea imaginii urbane a capitalei și a altor orașe din România, îmbinând principiile funcționalismului și ale stilului neoromânesc târziu.
Nicu Georgescu a absolvit în 1920 Școala Superioară de Arhitectură din București, formându-se în spiritul noii generații de arhitecți preocupați de transformarea urbană a României moderne. A lucrat în colaborare cu arhitecți de prestigiu precum Grigore Cerkez, L. Teodosiu și George Cristinel, implicându-se atât în proiecte rezidențiale și administrative, cât și în lucrări de urbanism.
Educație, formare și stil arhitectural
Arhitectul Nicu Georgescu a fost un reprezentant al modernismului românesc interbelic, capabil să integreze armonios elementele tradiționale neoromânești cu noile tendințe funcționaliste ale deceniilor 1920–1930.
Lucrările sale reflectă o viziune echilibrată între estetica monumentală și eficiența practică, abordând cu aceeași măiestrie arhitectura publică și cea rezidențială. Printre realizările sale se disting edificii ce au contribuit la modernizarea capitalei, dar și lucrări emblematice în țară, precum Cercul Militar din Cluj și Primăriile sectoarelor bucureștene.
Lucrări de arhitectură și urbanism. Proiecte de arhitectură
- 1923 – Locuință, Str. Olteni nr. 27, București (în colaborare cu arh. Grigore Cerkez; demolată în 1986);
- 1924 – Primul bloc de locuințe de pe Calea Victoriei, pentru compania „Construcția Modernă”;
- 1924 – Premiul II la concursul pentru Internatul de băieți din Năsăud (cu arh. L. Teodosiu);
- 1925 – Premiul I pentru proiectul Camerei de Comerț și Industrie din Iași;
- 1926 – Premiul II la concursul pentru Palatul Comunal din București;
- 1927–1936 – Primăria Sectorului de Verde (actuala Primărie a Sectorului 1), în colaborare cu arh. George Cristinel, Str. Banu Manta nr. 9, București;
- 1927 – Casa J. Czernovitzer, Str. Sf. Ștefan, București (cu arh. L. Teodosiu);
- 1927 – Vilă în stil neoromânesc pe Bd. Victoriei, Sibiu (astăzi fostul sediu al Consulatului Suediei);
- 1929 – Vilă, Calea Dorobanților nr. 49, București;
- 1930 – Conacul Ion Săbăreanu, Domnești-Pufești;
- 1931 – Casa Petrescu, Aleea Cornelia, București;
- 1931–1933 – Imobilul Teodorescu, Str. Popa Tatu nr. 22, București – una dintre cele mai reprezentative clădiri Art Deco din capitală, cu formă de pachebot și detalii sculpturale remarcabile;
- 1933 – Cercul Militar din Cluj (Casa Armatei);
- 1933–1934 – Halele și Piața Domenii, București;
- 1934–1935 – Clădirile administrative și Primăria din Piața Amzei, prevăzută cu sală de teatru;
- 1935–1936 – Primăria Sectorului de Galben, București;
- – Casa lui St. Morărescu-Adria, Parcul Bonaparte, București (cu arh. L. Teodosiu);
- – Facultatea de Farmacie, București (cu arh. L. Teodosiu).
Activitate publicistică
1971 – Capitolul dedicat arhitectului Cristofi Cerchez în volumul Mari arhitecți, scris împreună cu Cristina Cerchez Colbazi, Editura Meridiane, București.
Premii și distincții
- 1924 – Premiul II la concursul pentru Internatul de băieți din Năsăud („Coșbuc”), în colaborare cu arh. L. Teodosiu;
- 1925 – Premiul I pentru Camera de Comerț și Industrie din Iași;
- – Premiu pentru Camera de Comerț și Industrie din Timișoara;
- – Premiu pentru Primăria din Făgăraș (cu arh. L. Teodosiu);
- 1926 – Premiul II la concursul pentru Palatul Comunal din București.
Moștenire arhitecturală
Nicu Georgescu se înscrie printre arhitecții români care au contribuit esențial la modernizarea arhitecturii interbelice și la formarea identității urbane a Bucureștiului. Clădirile sale, precum Imobilul Teodorescu de pe Strada Popa Tatu, Primăria Sectorului 1 și Halele Domenii, reprezintă repere ale arhitecturii urbane dintre cele două războaie mondiale.
Prin îmbinarea echilibrului volumetric cu detaliul decorativ rafinat, Nicu Georgescu a lăsat o moștenire durabilă, care reflectă tranziția de la stilul neoromânesc la modernismul art deco, marcând o etapă distinctă în evoluția arhitecturii românești din secolul XX.
Știi mai multe despre Nicu GEORGESCU – arhitectul modernismului interbelic românesc? Spune și altora!