László SZÉKELY – arhitectul Timișoarei, promotor al Secessionului și al Eclectismului
László Székely s-a născut la 3 august 1877, în Salonta, și a încetat din viață la 23 ianuarie 1934, la Timișoara. A fost primul arhitect-șef al Timișoarei (numit la 8 aprilie 1903) și a proiectat, în primele trei decenii ale secolului XX, numeroase clădiri publice și imobile de raport în Timișoara și în alte localități ale Imperiului Austro-Ungar. O parte importantă a operelor sale este astăzi încadrată ca monument istoric.
Fiu al lui Mihály Székely (1849–1905), antreprenor și maistru constructor, și al Zsuzsannei Mados (1858–1930). A absolvit gimnaziul la Salonta, apoi liceul la Igló și la Liceul Reformat din Sighetu Marmației.
A activat inițial la Budapesta, în atelierul lui Győző Czigler. Ca arhitect-șef al Timișoarei a servit până în 1918; după 1922 a fost pensionat, continuând limitat în atelierul propriu. A avut două căsătorii (1902 și 1912) și trei copii din primul mariaj. Spre sfârșitul anului 1933 a fost diagnosticat cu o boală incurabilă la stomac; este înmormântat în cimitirul din Calea Șagului, Timișoara.
Educație, Formare și stil arhitectural
1900 – Absolvent al Facultății de Arhitectură, Universitatea Politehnică Regală „József Nádor” (Budapesta); profesori: Samu Pecz, Győző Czigler, Frigyes Schulek, Alajos Hauszmann (mentor).
Bursă de studii în Italia, unde își rafinează stilul.
Formare profesională în atelierul lui Győző Czigler (Budapesta), care îl recomandă pentru funcția de arhitect al Timișoarei.
Stiluri cultivate: Art Nouveau / Secession (în special Jugendstil vienez) și Eclectism; „stilul Székely” – sinteză personală a curbelor Secession și a geometrizărilor vieneze, cu rigurozitate compozițională, simetrie, balcoane cu traseu liniar și feronerii ajurate; soluții tipice pentru imobile de raport cu curte interioară și casa scării plasată pe latura scurtă, adesea în jurul puțului de lift.
Lucrări de arhitectură
1) Clădiri publice (Timișoara)
- 1904–1905 – Abatorul Comunal (11 clădiri; astăzi păstrate turnul și poarta cu grupuri statuare).
- 1906 – Statuia „Sfânta Maria”, Piața Maria.
- 1908 – Fabrica de ciorapi; Palatul Fondului Azilului Orășenesc (Piața Traian); Liceul Silvic.
- 1909 – Podul Decebal.
- 1910 – Uzina de apă („Turbinele”).
- 1912–1914 – Baia Publică „Neptun” (fosta casă „Hungaria”, inițial casă de raport a arhitectului).
- 1924–1927 – Casa Sindicatelor (în învățământul preuniversitar).
- 1925 – Palatul Camerei de Comerț (Piața Victoriei).
- 1925–1926 – Camera de Comerț și Industrie.
- 1926 – Modificarea fațadei Palatului Weiss.
- 1928 – Internatul Liceului Israelit (Bd. C.D. Loga 3).
- 1914/1929 – Școala Superioară de Comerț (actuala Primărie).
Ansambluri / intervenții în Cetate: transformări pentru Prima Casă de Economii (1913), Banca Generală Maghiară de Credit (1911–1912), reconstrucția Notre Dame (c. 1910), Banca Economică din Ungaria de Sud (1922), supraetajarea Sindicatului Industrial (1925).
2) Reședințe private și imobile de raport (Timișoara)
- 1906–1907 – Casa Emmer (Cetate).
- 1908 – Casa dublă pentru fiicele sale (Bd. Mihai Viteazul 5–7); Casa Székely (Bd. Mihai Viteazul 28, cu atelier).
- 1908 – Casa Károly Kiss (Fabric).
- 1909–1910 – Palatul Dr. Adolf Vértes („Jakob Klein”).
- 1909–1910 – Palatul „Ștefania” (Tótisz), „Casa cu maimuțe” (Fabric).
- 1910–1911 – Vila Gábor Darvas (Vila Szana), Bd. C.D. Loga 50; Vila „Margit”, Str. Beethoven 5.
- 1911–1913 – Palatul „György Dauerbach” („Palace”); Palatul „Lajos Hilt”.
- 1911 – Palatul „Ernő Neuhausz”.
- 1911–1913 – Palatul „Széchenyi” (Antal Vogel).
- Imobile și vile pe Bd. Mihai Viteazul (nr. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 17), Str. Alexandru Odobescu 13, Str. Arh. László Székely 5, Str. George Enescu 1A (Club „Regatta”).
- 3) Arhitectură religioasă și educațională (Timișoara)
- 1905–1906 – Fațada Palatului Episcopal sârbesc, Piața Unirii.
- 1906 – Școala Normală de Băieți (actual Liceul Jean Louis Calderon).
- 1908–1912 – Ansamblul Liceului Piarist (liceu, casă, capelă, internat; biserica în 1912).
- 1909 – Liceul Piarist (cu Sándor Baumgarten).
- 1911–1912 – Biserica Ortodoxă Română „Sf. Ilie” (Fabric).
- 1906–1909 – Clădirea Uzinei de Apă („Turbinele”).
- 1908 – Școala regală maghiară profesională de silvicultură (actual „Casa Verde”, Pădurea Verde 5).
4) Lucrări în alte localități
- Salonta: Primăria (1906–1907); Gimnaziul Superior de Stat – azi Colegiul „Arany János” (1906–1907).
- Vârșeț: Palatul Episcopiei Ortodoxe Sârbe (1906–1907).
- Vinga: Primăria.
- Becicherecul Mare: Abatorul orășenesc.
- Folea: Conacul Dr. György Benitzky (ferma Antonia).
- Deta: Casa familială József Farch.
- Jula (Gyula): Vila Mór Weisz; Casa familială Adolf Czinczár.
- Casă de vacanță lângă Lacul Balaton.
5) Monumente și amenajări
- Poarta principală a Parcului Regina Maria (fost Coronini).
- 1906 – Capela pentru statuia „Sfânta Maria”, Piața Maria (Iosefin).
- Monumente funerare: familia Darvas; familia Kasztory; monumentul funerar al lui László Székely și al părinților (1932).
- 1912–1913 – Monumentul Petőfi (Piața Petőfi).
Premii și distincții
- 2002 – Cetățean de Onoare al Timișoarei.
- 2002 – Plachetă comemorativă la intrarea principală a Liceului Piarist.
- 2005 – Bust din bronz (sculptor Béla Szakáts), amplasat în Parcul Carmen Sylva.
- O stradă din Timișoara îi poartă numele.
Moștenire arhitecturală
Creator al unei imagini urbane coerente pentru Timișoara modernă, László Székely a fixat repere majore pe „Corso” și în cartierele istorice, îmbinând Secessionul (vienez și maghiar) cu Eclectismul într-o manieră personală, recognoscibilă.
Clădirile sale publice, ansamblurile școlare, uzina de apă, palatele de raport și vilele definesc încă țesutul arhitectural al orașului și constituie un fond valoros al patrimoniului construit din vestul României.
Știi mai multe despre László SZÉKELY – arhitectul Timișoarei, promotor al Secessionului și al Eclectismului? Spune și altora!