Ștefan Lupu, meșterul porților mocănești

Ștefan Lupu sau Fane cum îi spun cunoscuții, s-a născut la 27 martie 1953, în satul Araci situat la limita dintre județul Covasna și Brașov, fiind cel mai mic din cei 12 copii ai unei familii de agricultori.

Aproape de Brașov, la contactul dintre munte şi şes, se regăsesc cele 7 sate săcelene – Baciu, Turcheș, Cernatu, Satulung, Tărlungeni, Zizin și Purcăreni, ce formează subzona etnografică Săcele a Țării Bârsei.

Printre elementele de arhitectură specifice se numără poarta mocănească, ce se distinge de cea maramureșeană sau secuiască spre exemplu, prin câteva note definitorii.

Astfel, poarta mocănească are două acoperișuri, cel de deasupra fiind mai mic, porțiunea dintre ele numindu-se păsărar. Este o poartă simplă, fără decorațiuni în general. Ancadramentul era din stejar, iar poarta propriu-zisă din brad. O altă particularitate este inserția celor două scânduri ce compun în acest fel o arcadă.

„Mocanii aceştia au lăsat în zona aceasta o ladă bogată de zestre, cu tradiții, cultură, istorie. Am avut de unde mă înfrupta. Am văzut atâtea porţi, fiecare casă avea poartă mocănească – unică în ţară. Merita şi îmi părea rău că am văzut porţile scoase afară, înlocuite cu cele de tablă, altele le băgau pe foc. Am început să strâng aceste porţi, să le bag într-o colecţie, pe unele le-am reparat, pe altele le-am făcut şi am învăţat să construiesc porţi. În toată această alergare după obiectele vechi, prin poduri, prin beciuri, prin curţi, am strâns tot ce s-a putut despre viaţa mocanilor”, îşi aminteşte mesterul Ştefan Lupu.

Încă din copilărie este crescut în cultul muncii și al prețuirii valorilor morale – omenia, cinstea, hărnicia, respectul pentru comunitatea din care face parte devenind lege pentru tot timpul vieții

Prima poartă pe care Ștefan Lupu a salvat-o a fost în anul 1995, fiind şi cea mai veche dintre ele – poarta familiei Gologan, cu o vechime de peste 180 ani și care în prezent, se află la intrarea din curtea sa.

Ca meșter, cunoaște și aplică toate tehnicile tradiționale de prelucrare a lemnului, atât cele dulgherești de lucru: cioplit, îmbinare în cheotoare, codă de rândunică, pană și uluc, îmbinarea în cuie de lemn, precum și ale celor de decorare: cioplit, crestat, traforat, folosind unelte tradiționale. Pentru calitățile sale de dulgher stă mărturie chiar casa familiei sale din Mocănimea Săcelelor pe care a construit-o cu mâna sa și la care a reconstituit toate elementele decorative ale unei gospodării mocănești: prispă cu traforuri și stâlpi ciopliți, împrejmuire înnobilată cu renumita poartă prin care pătrunzi în curtea unde stau puse în rânduială, toate bunurile de care s-au folosit gospodarii.

Transpune în grafică elemente arhitecturale tradiționale pe care le introduce într-un proiect mai amplu de restaurare a patrimoniului arhitectural al zonei.

DISTINCŢII:

• ASTRA – Despărțământul ”Frații Popeea” – Săcele – Diplomă de onoare, 2007;
• Asociația cultural-sportivă ”Izvorul – Săcele – Diplomă pentru amenjarea expoziției ”Drumul lânii” în cadrul evenimentului ”Balul plăcintelor mocănești” 2015, 2016;
• Asociația ”Mocani Săceleni” – Diplomă pentru Susținerea și implicarea în păstrarea tradițiilor neamului mocănesc de-a lungulu timpului;
• Diploma de membru al Academiei Artelor Tradiționale, 2021.

De asemenea, săceleanul Ștefan Lupu a primit titlul onorific de Tezaur Uman Viu din partea Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism de specialitate al Ministerului Culturii.

„Sunt extraordinar de fericit, nu speram, chiar vorbeam cu alţi prieteni, este un vis nevisat încă de mine să ajung «Tezaur Uman Viu». Mi-am dat seama ce înseamnă acest lucru. Trebuie neapărat să ai valoare şi să transmiți generațiilor tinere din tot ce înseamnă acest tezaur lăsat de strămoșii acestor locuri, de unde ne aflăm noi, din Săcele”,  declarat meșterul.

„Ștefan Lupu conturează profilul unui valoros artist, creator, cercetător, restaurator al patrimoniului material și uman, (care a redeșteptat sentimentul de dragoste pentru valorile culturale) al comunității mocanilor săceleni, dar și al celor „șapte sate” săcelene, aparținând administrativ Municipiului Săcele din județul Brașov. Prin tot ceea ce a făcut vreme de o jumătate de secol, Ștefan Lupu adaugă personalității sale toate atributele (calitățile) unui tezaur uman viu, reprezentativ atât pentru comunitatea întregii zone ale celor șapte sate săcelene, la fel de complexă din punct de vedere al structurii etnice și economice, cât și pentru întreaga obște a păstrătorilor moștenirii culturale.” Prof. dr. Ioan Praoveanu Doctor în etnografie-etnologie Expert în domeniul patrimoniului etnografic

De amintit ca in judeţul Braşov, „Tezaur Uman Viu” au mai fost declaraţi: Ioan Pumnea – etnograf, Iosif Iepure – păstrător şi transmițător al obiceiului Junilor din Șcheii Brașovului, Dumitru Sofonea – cojocar din Drăguş, Barko Etelka – pentru încondeierea ouălor şi Nicolae Purcărea – meşter în crestături şi sculptură în lemn.

Casa lui Ştefan Lupu, devenită obiectiv turistic la Săcele 

„Eu am în faţa casei postate fel şi fel de unelte agricole, porţile, arbuşti ornamentali şi toată lumea se oprea pentru că în Săcele nu mai există ce am eu în faţa casei. Le-a plăcut foarte mult şi mă întrebau dacă deschid pensiune sau restaurant, iar eu le explicam că este casa mea. Deja sunt săceleni care, când au musafiri, îi aduc prin faţa casei mele să vadă ceva deosebit.    În mod normal, o localitate ar trebui să fie reprezentată prin steme şi blazoane. Faţadele caselor mocăneşti şi porţile se pierdeau, iar eu mă gândeam că nu poţi să pui o casă sau o poartă mocănească în blazon sau pe stemă. Şi aşa am făcut demersuri la primărie să trecem poarta pe stemă, am făcut o schiţă ca să fie corect reprezentată şi poarta este acum pe stema oraşului”, a spus Ştefan Lupu.