Primul sărut - Iosif FEKETE

* Primul sărut, de Iosif FEKETE, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2009, la Muzeul Țării Crișurilor Oradea - Complex Muzeal.

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Ceramicii liniare cu capete de note muzicale (Arheologie - Epoci) = Aproape simultan cu venirea culturilor Vinca şi Dudeşti, aproximativ pe la mijlocul mileniului 5 a.Chr., în nord-estul României pătrunde cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale, aparţinând complexului Bandkeramik. A patruns pe teritoriul României din nord-vest, ocolind nordul Carpaţilor, ocupând aproape întreaga Moldovă (cu excepţia colţului de sud-est) , apoi sud-estul şi centrul Transilvaniei, ca ceva mai târziu să pătrundă în nord-estul Munteniei (formând aspectul Sudiţi). În Mol… Aproape simultan cu venirea culturilor Vinca şi Dudeşti, aproximativ pe la mijlocul mileniului 5 a.Chr., în nord-estul României pătrunde cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale, aparţinând complexului Bandkeramik. A patruns pe teritoriul României din nord-vest, ocolind nordul Carpaţilor, ocupând aproape întreaga Moldovă (cu excepţia colţului de sud-est) , apoi sud-estul şi centrul Transilvaniei, ca ceva mai târziu să pătrundă în nord-estul Munteniei (formând aspectul Sudiţi). În Moldova şi sud-estul Transilvaniei întâlneşte supravieţuitorii culturii Starcevo-Criş pe care-i asimilează. Contribuie la formarea culturilor Boian-Bolintineanu şi Precucuteni. Datare: a doua jumătate a mileniului 5 - primul sfert al mileniului 4 a.Chr. Cinci faze de dezvoltare, ultima datată (C14) pe la 4220 şi 4295 a.Chr. vezi mai mult

Broască (Etnografie - Decor) = 1. Mecanism din metal care, aplicat la uși, sertare etc., permite închiderea sau încuierea lor. 2. Floare la capătul stâlpilor unui bordei. 3. Un fel de rindea. 4. Motiv decorativ zoomorf întâlnit cu precădere pe piesele ceramice și pe unele piese de port. Este prima vieţuitoare care apare în procesul cosmogonic, dar nu este implicată direct în actul facerii lumii, ea doar îl precede şi îl pregăteşte, aducând o veste bună, confirmând gândul sau bănuiala divinităţii supreme cum că, la fundul apei… 1. Mecanism din metal care, aplicat la uși, sertare etc., permite închiderea sau încuierea lor. 2. Floare la capătul stâlpilor unui bordei. 3. Un fel de rindea. 4. Motiv decorativ zoomorf întâlnit cu precădere pe piesele ceramice și pe unele piese de port. Este prima vieţuitoare care apare în procesul cosmogonic, dar nu este implicată direct în actul facerii lumii, ea doar îl precede şi îl pregăteşte, aducând o veste bună, confirmând gândul sau bănuiala divinităţii supreme cum că, la fundul apei, este nisip sau pământ; în alte texte folclorice, rolul broaştei este mult mai mare, deoarece ea nu numai că vesteşte, dar şi făureşte, nu este doar martor pasiv, ci şi participant activ, cu un rost bine definit în procesul complicat al făuririi lumii: „Dumnezeu i-a poruncit să care apă cu gura şi să care ţărână pe nişte beldii de urzică; ea tot a cărat, până s-a făcut pământ destul de mare; pământul broasca l-a făcut”; deci, unele legende afirmă că broasca a vestit pe Demiurg de existenţa pământului (s-a scufundat o singură dată), iar Demiurgul a poruncit ca apele să se retragă (creaţie pe orizontală); în celelalte legende, broasca face numeroase drumuri, pe verticală, până ce reuşeşte să adune o turtiţă de pământ din care se va naşte lumea; rolul important al ei, în cosmogonia populară, se datorează poziţiei ei (naturale) de mediator între apă şi pământ, pentru că ea trăieşte şi într-un mediu şi în celălalt şi astfel „le ajută”, în plan simbolic, să comunice; în unele texte folclorice, broasca (animal care, atunci când pluteşte pe apă, se lăţeşte, mişcându-se surprinzător, deosebit de felul de a înota al altor fiinţe de baltă) apare ca suport al lumii: „Pământul este aşezat pe un picior şi acest picior este aşezat pe spinarea unei broaşte, mare cât toate zilele, iar broasca este pe apa unei mări fără margini, care este sub pământ; şi când broasca se mişcă de la un loc la altul, pe apă, atunci se mişcă şi pământul, mai tare sau mai încet, după iuţeala cu care se mişcă broasca”; ea nu face lumea de la început, ci reface universul, dând viaţă naturii, deci are loc la nivelul energiei vitale care animă universul; stăpânind viaţa şi mai ales tainele regenerării ei, broasca înfrânge blestemul divinităţii şi alungă tristeţea „de moarte” a acestuia, eliberând energiile stăvilite şi declanşează un nou ciclu vital, pentru care, drept răsplată a fost blagoslovită; ea este sfântă, consacrată, puternică: „E păcat s-o omori, pentru că e blagoslovită sau sfinţită, pentru că împreună cu ariciul a urzit pământul”; „În Moldova, broaştele şi aricii se socotesc sfinte şi nimeni nu se atinge măcar de ele; se îngăduie să umble şi prin case”; credinţele populare susţin că „acela care calcă sau ucide o broască, va ucide pe maică-sa”; „ori când omori o broască îţi moare mama”; cel care omoară broasca, omoară o fiinţă dotată cu puteri sacrale; cum broasca este fecundă şi regeneratoare, cum ea făureşte lumea şi ajută natura să renască, ea este o „mamă” a firii; deci, omorârea ei poate fi, în plan simbolic şi arhetipal, un matricid; deci consecinţa este logică, îi va muri mama; „Fiecare om are o broască-ştimă; pe ea când o omoară, moare şi el”; aici broasca are aceleaşi puteri şi funcţii cu şarpele casei, apărând ca o divinitate protectoare, de a cărei existenţă şi securitate depind existenţa şi securitatea omului, a familiei şi a casei sale; teama faţă de broasca sacră răzbate şi din precauţiile ce înconjoară întâlnirea cu ea; este bine, afirmă credinţele tradiţionale, ca broaştei să nu i se spună pe nume; atunci când sunt auzite cântând, trebuie să se exclame: „Cucoanele cântă” şi, drept răsplată, ele vor ura: „Să fii frumoasă ca o cucoană”; sau, văzând o broască, este bine să i se spună „cal”, „cal de apă”, ori „iapă”; mulţumită de respectul cu care este tratată, ea va răspunde: „Să fii tu tare ca calul”; se crede că acela care sapă o fântână şi dă acolo de o broască să fie sigur că va da şi de izvor; dacă, într-un izvor sau râu, există broaşte, atunci cu siguranţă apa aceea este bună de băut, faptul concret găsindu-şi explicaţia în conformitate cu sistemul legendelor (care ipostaziază realul într-o consecinţă a evenimentului mitologic), prin binecuvântarea unei divinităţi; astfel, drept mulţumire pentru faptele sale, acestei vieţuitoare i s-a hărăzit darul de a trăi numai în apele curate şi de a asigura, prin prezenţa ei, puritatea lor: „Apa unde trăieşte broasca e bună de băut, omului să nu-i fie scârbă, fără broaşte apa se-mpute şi apoi scade”; izvorul, apa abia ruptă din matcă, „nespurcată” de cele lumeşti, reprezintă puterea ingenuă a vieţii; primăvara, anotimpul începuturilor, când totul se schimbă şi renaşte, întrupează momentul de cumpănă fertilă, clipa când puterile naturii sunt intacte, pure, concentrate, gata să izbucnească; corelându-se, în plan simbolic, broasca şi primăvara asigură puterea magică şi bogăţia: „Când broaştele cântă întâi primăvara, e bine să te dai de trei ori peste cap, dacă vrei să fii sănătos peste an, sau dacă vrei să ai noroc”; „Broasca e din inelul Maicii Domnului; ea l-a pierdut toamna şi l-a găsit primăvara; l-a luat, l-a sărutat şi l-a lăsat printre buruieni”; de aceea, când este găsită, trebuie sărutată de trei ori, dată peste umăr şi printre picioare de trei ori; deci broasca se naşte primăvara, ca toate divinităţile vieţii; se crede că, dacă se omoară o broască, „se mânie Dumnezeu, care se porneşte pe ploi şi pe potoape, de nu se mai opreşte”, ba, se mai crede că aceluia care va omorî o broască îi va muri o vită; broasca mediază între dimensiunile şi polii ei opuşi, între pământ şi apă, ud şi uscat, fertil şi arid, viaţă şi moarte, pieritor şi nepieritor; pentru că broasca este pură, curată, ea poate fi folosită pentru a curăţa omul, lucrurile, de spurcăciuni; broasca e socotită ca având darul să absoarbă toate necurăţeniile din apă şi din aer; tot astfel se crede că poate extrage veninul din orice rană şi de aceea e deseori întrebuinţată în medicina populară; pe acelaşi mecanism analogic se bazează şi credinţele care susţin că broasca este bună contra frigurilor, a durerilor de şale, contra umflăturilor de buze, a înecului etc.; cel ce vrea să oprească grindina trebuie să prindă o broască, să o jupoaie de vie şi să o atârne în vârful unui arin, crezându-se că, omorând broasca, se omoară ploaia, sau că, punând în pom pielea vieţuitoarei ce tutelează ploile, sunt apărate câmpurile de puhoaiele dezlănţuite; există însă şi o broască malefică, anume broaştele râioase; despre ele se crede că sunt creaturi ale diavolului şi că ele întrupează adeseori strigoaicele şi fermecătoarele; „broasca râioasă e strigoaie şi, dacă o iei în mână, te umpli de râie”; în chip de broască râioasă, frigurile demonice pot aduce casei şi omului fel de fel de rele: ele poartă farmecele, duc bolile, fură mana şi bogăţia gospodăriei: „De multe ori strigoaica vine să fure tot grâul din şura omului, dar nu-l poate duce şi cheamă broscoii în ajutor şi tot neamul broştesc, cu gura cât o şură, de cară tot”; credinţele afirmă că, pentru a fi îmbunată, broaştei trebuie să i se spună „iapă”; în acelaşi timp şi în sens invers, descântecele spun o „iapă albă”, de la marginea lumii, ca să stăpânească şi să neutralizeze puterile malefice ale broaştei; astfel, broasca „bună” este iapă (are deci puterea şi fertilitatea acestui animal), iar broasca „rea” stă sub puterea iepei, este alungată şi înfrântă de aceasta; apa în care ea s-a scăldat vindecă pe cel bolnav; tăiată şi pusă pe rană are valori curative nemaipomenite; cea „spurcată” este Muma-pădurii; ori afirmaţia „Dracul mănâncă broaşte”, adică hrană spurcată; eroina pedepsită va scoate pe gură, ori de câte ori va vorbi, broaşte şi şerpi; cea bună declanşează ploile („să nu se omoare broasca, pentru că vin ploile mari”), purifică izvoarele, îmbunează şi înveseleşte divinităţile triste (inclusiv moartea) ale vieţii şi fertilităţii, vesteşte naşterea zeului-prunc (inclusiv a naturii reînnoite), aduce sănătate, putere şi noroc; dominantă în manifestările orale şi materiale (în ornamentică, o întâlnim prezentă pe cruci, ceramică etc.) este figura benefică a broaştei; nu are zile consacrate special ei, ca lupul, ursul etc., ci întreaga primăvară îi este consacrată. În unele legende, se spune că unul dintre animalele alese de Maica Domnului este broasca; aceasta ar fi fost cea care a vestit Sfânta Naştere şi, drept urmare, trupul ei nu putrezeşte, ci se usucă, nefiind mâncat de viermi; de aceea, a omorî o broască este un păcat mare. În Bucovina, se crede că broaştele sunt şi vestitoare de frig, omăt şi răceală, dacă ies şi cântă înainte de Alexii (17 martie); iar dacă ies ele la timpul cuvenit, adică după ce trec Alexiile şi după ce se încălzeşte, se poate spune: „Să n-ai frică/De nimică”. Să nu se omoare broasca, pentru că ea îşi adună palmele a rugăciune către Dumnezeu şi îl blestemă pe cel care a ucis-o - Ţara Oltului; este considerată sfântă şi de aceea nu trebuie omorâtă - Neamţ; primăvara, cine vede un brotăcel prin iarbă să-l ia, să-l scuipe de trei ori în gură şi apoi să-i dea drumul, pentru că nu se va mai îmbolnăvi de friguri peste an - Muntenia; se crede că omorârea broaştelor de către cineva atrage moartea mamei aceluia; sau că gestul de a le omorî echivalează cu uciderea propriei mame; de aceea, poate ucide o broască numai acela căruia i-a murit deja mama - Suceava; moare unul dintre părinţii celui care omoară o broască - Botoşani; sau îi va muri o rudă - Muntenia; este semn rău pentru cel ce calcă o broască - Galaţi; îi devine vaca stearpă aceluia care omoară o broască - Suceava; să nu se omoare broaşte, pentru că aluatul frământat de mâna ucigaşă nu va dospi - Bihor; să nu se vorbească seara, în preajma copiilor, despre broaşte, deoarece ele pot aduce răul asupra celor mici - Suceava; nu este semn bun, dacă intră o broască în casă - Suceava; când intră broaşte în casă e semn că un membru al familiei va muri - Suceava; sau că a fost trimisă cu farmece şi vrăji; în acest caz, cu un băţ este scoasă afară, adăugându-se: „Cu ce te-a trimis, dă lui şi de capul lui să fie" - Iaşi; dacă în casă este un bolnav şi, pe înserate, soseşte la uşă o broască sau intră în casă, este clar că a fost trimisă cu farmece; de aceea, este pusă într-o ţepuşă şi aşezată în pod ca să se afume - Suceava; este rău de moarte, când cântă broasca sub talpa casei - Vâlcea; se consideră că apa din fântâna unde nu trăiesc broaşte nu este potabilă - Muntenia;Suceava; de aceea, este păcat să fie omorâte broaşte de fântână - Galaţi; ca să închidă gura vecinilor prea clevetitori, femeile prind o broască din fântâna din care iau apă acei vecini şi îi leagă gura (sau îi cos gura) cu un fir roşu, după care o aruncă înapoi în fântână - Tecuci; când cântă de prima dată broaştele primăvara, este bine să se dea de trei ori peste cap cel ce le aude, pentru a fi sănătos peste tot anul şi a avea noroc - Teleorman;Vaslui;Iaşi; sau să se dea de trei ori peste cap, pentru a creşte bostanii mari - Vaslui; sau ca să nu fie anul secetos - Muntenia; sau ca să-i fie viaţa uşoară peste vară - Suceava; cine vede pentru prima oară, primăvara, ouă de broască să se frece cu ele peste tot trupul, pentru a fi ferit peste an de friguri; dacă vrea să fie ferit permanent de friguri, să se frece cu ouă de broască de-a lungul întregii primăveri - Suceava; ca să-i treacă frigurile, cel afectat de boală să pună o broască în sânul unui om fricos - Tecuci; nu va fi bolnav de friguri peste an cel care, văzând primăvara broască, pentru prima oară, o ia şi o scuipă în gură - Bihor; sau să fie sărutată pe spate de trei ori şi apoi aruncată peste cap - Suceava; broasca prinsă primăvara se dă de mâncare şi porcilor, pentru a le trece unele afecţiuni ale gurii - Argeş; cine se duce la scăldat, pentru prima oară în acel an, să-şi pună o broască în sân, ca să nu se înece - Arad; pentru diagnosticarea dalacului (antrax), se pune pe zona afectată o broască vie şi, dacă aceasta moare, este sigur că boala este dalac - Vaslui; este bine să se pună pe pântecele unei femei aflate în travaliu o legătură cu rămăşiţele pisate ale unor broaşte moarte, pentru ca naşterea să se producă uşor - Tecuci; negii se fac mai ales din cauză că broaştele din bălţi urinează pe mâinile şi picioarele unor oameni şi pot fi trataţi cu firimituri de mămăligă găsită - Tecuci; să nu se omoare broască, fiindcă plouă - Dolj; când cântă broaştele ziua este semn că va ploua - Muntenia;Buzău;Suceava; de cântă pe înserat e semn că vremea a doua zi va fi bună - Suceava; grindina poate fi alungată, dacă este prinsă o broască, este jupuită de vie, iar pielea i se agaţă într-un băţ de arin - Iaşi. În Maramureş, se crede că, dacă îşi doresc copiii să cânte frumos, să ţină o broască verde în sân; limba de broască pusă pe pieptul unei femei o face să spună tot; omul să se ferească de broască, să nu i se ude în ochi, pentru că orbeşte, iar dacă pune cineva mâna pe ea, să nu se atingă pe la ochi, pentru că orbeşte. Pentru a-şi face rost de iubit sau iubită, în Sălaj există următoarea vrajă: se prinde o broască, cu 9 zile înainte de Sângiorz, şi se pune într-o cană găurită în 9 locuri; cana cu broasca în ea se îngroapă în grădină, în dimineaţa zilei de Sângiorz; după alte 9 zile, se scoate cana în zori şi se vor găsi în ea două oase: unul având formă de cârlig, celălalt în formă de furculiţă; este apoi atins cu osul în formă de cârlig cel care este plăcut, iar cel care urăşte pe cineva îl atinge cu osul în formă de furculiţă (PRESA). Apa din fântâna în care sunt broaşte nu este bună de băut - Gorj. Dacă broaştele încep să orăcăie înainte de Alexii (17 martie), primăvara va fi lungă şi rea, cu zile friguroase. Înseamnă onoare pentru cine visează broască; broască orăcăind înseamnă desfrânare; primeşte o veste bună cel care se visează mâncând broaşte şi înseamnă nefericire pentru cel care visează broaşte multe - Suceava. vezi mai mult