Bucureștiul de altădată - Marius Bunescu

* Bucureștiul de altădată, de Marius Bunescu, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2021, la Muzeul de Artă Vizuală - Galați.

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Mircea Ciobanul (Documente - Emitenţi) = Voievod al Ţării Româneşti, 1545-1552, 1553-1554, 1558-1559. Ucide boieri spre a-şi întări domnia. Susţine activitatea publicistică a diaconului Coresi, dezvoltă Bucureştiul.

Cunună de spice (Etnografie - Tipuri) = Obiceiul legat de terminarea secerişului are în Transilvania o mare răspândire; el este prilej de manifestări folclorice pitoreşti şi pline de semnificaţii; în celelalte regiuni ale României, nu are nici amploarea şi nici vitalitatea din sudul, centrul şi nord-estul Transilvaniei; obiectul ceremonial se face din spice, la sfârşitul secerişului, şi se numeşte cunună, buzdugan, cruce, peană, barba-popii, barba lui Dumnezeu, iepure, după forma ce i se dă; el stă în centrul desfăşurării ceremonialul… Obiceiul legat de terminarea secerişului are în Transilvania o mare răspândire; el este prilej de manifestări folclorice pitoreşti şi pline de semnificaţii; în celelalte regiuni ale României, nu are nici amploarea şi nici vitalitatea din sudul, centrul şi nord-estul Transilvaniei; obiectul ceremonial se face din spice, la sfârşitul secerişului, şi se numeşte cunună, buzdugan, cruce, peană, barba-popii, barba lui Dumnezeu, iepure, după forma ce i se dă; el stă în centrul desfăşurării ceremonialului şi reprezintă mănunchiul sau cununa de spice pe care secerătorii o duc la casa gospodarului după ce au terminat seceratul; obiceiul cununii a fost poate la început o practică empirică de selecţionare a seminţelor; mai târziu, grâul din cunună a avut menirea să fertilizeze magic recolta viitoare; ele se treierau aparte, se băteau cu îmblăciul şi se amestecau în sămânţa anului viitor, punându-se în fiecare sac de sămânţă câte un pumn de grâu din cunună; în unele locuri, grâul din cunună era folosit ca leac; în Maramureş, spicele de cunună se împletesc în cununile de căsătorie şi se pun la steagul de nuntă; practica legată de fertilitate este asociată cu cele legate de relaţiile matrimoniale; există menţiuni că altădată, în unele locuri, în scopul păstrării puterii de rodire a pământului, cununa se aşeza în arătura proaspătă de toamnă; cea mai răspândită este denumirea de cunună, care, în vestul Ţării Oltului, coexistă cu denumirea de buzdugan; denumirea de peană este cunoscută într-o zonă restrânsă din jurul Sebeşului şi Albei Iulii; numele de iepure apare în unele părţi din Muntenia şi Moldova, ca şi barba-popii sau barba lui Dumnezeu şi este o expresie figurativă bazată pe forma în care sunt împletite spicele; cununa sau buzduganul se face din cele mai frumoase spice, alese din ultima parte a lanului; în unele locuri, se lasă întotdeauna neculese câteva spice, pentru a nu lua holdei întreaga putere roditoare; în sat, cununa este aşteptată de către tot satul şi udată la toate porţile; udatul are forme diferite; în Năsăud, de pildă, udă flăcăii, iar fata aşteaptă să fie udată şi după aceea se învârteşte pe loc de trei ori; în sud, în Hunedoara, cea care poartă buzduganul trebuie să se ferească să fie udată; în Bihor, obiceiul împletirii cununii de Sânziene (24 iunie) subsumează credinţe legate de prevestirea norocului şi a belşugului casei, când pe cunună se găseşte a doua zi păr de animale, sau de prevestiri funeste, când a doua zi cununa este găsită căzută de pe acoperişul casei. vezi mai mult