Eugen Ispir s-a născut in anul 1909, in Văratec, Neamţ, si a încetat din viata in anul 1974, in Bucureşti.
A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași în 1932, fiind discipolul lui Ștefan Dimitrescu.
Debutează, în anul 1932, cu articole şi caricaturi la “Cuvântul liber”, dar colaborează şi la alte publicaţii precum Curajul , Veghea, Naţionalul Nou, Ogorul, Cuvântul Românesc, Porunca Vremii, Viaţa literară, Sfarmă Piatră, România, Curentul, Frontul, Neamul Românesc, De strajă ş. a.
Eugen Ispir s-a afirmat prin tehnica sa interdisciplinară, putând lucra cu îndemânare atât pictură și sculptură, cât și ceramică ori sticlă. Printre creațiile sale se numără și lucrări de artă decorativă publice, cum sunt Complexul Țiglina din Galați, Spitalul din Slobozia și Târgu Neamț,
A întreprins călătorii de studii în Italia (1937) și în Franța (1938), iar după formarea sa ca pictor și în Ungaria, Iugoslavia (1947), Turcia (1970).
Eugen Ispir a publicat cărţile “Zdroboleanca” (roman), la Editura Cugetarea, în 1932, şi “Străjerul din Cuibul doi”, în 1935. Unele articole ale lui Eugen Ispir au fost publicate sub pseudonul Eftimie Isochie.
