Corneliu BABA, pictor
Corneliu Baba s-a născut la data de 18 noiembrie 1906, la Craiova, si a încetat din viata la data de 28 decembrie 1997, București.
A fost al treilea fiu al lui Gheorghe Baba, pictor de biserici, și al Mathildei Baba. Copilăria și adolescența și le-a petrecut la Craiova și la Caransebeș (orașul tatălui său), unde s-a abandonat celor două pasiuni timpurii: muzica și literatura.
Încă de la primele sale desene, datând din 1916 (anul intrării României în război, alături de Antantă), s-a aplecat cu acribie asupra omului și a chipurilor lui, studiindu-le în paralel cu studiul naturii.
Cecilia, Matilda (mama artistului), Lili, Corneliu și Gheorghe (tatăl artistului)
În 1926 s-a mutat la București pentru a se înscrie la Academia de Arte Frumoase și la Facultatea de Litere și Filozofie. A studiat pentru scurtă vreme, în același an (1926), la Școala Națională de Arte Frumoase (fără să obțină vreo diplomă), însă după un singur semestru a abandonat studiile la Academia de Arte Frumoase, declarându-se descurajat de profesori și de climat.
A continuat la Facultatea de Litere și Filozofie, pe care a terminat-o în 1930, având ocazia să asiste la cursurile susținute de Nae Ionescu, P. P. Negulescu și Tudor Vianu.
În 1934 a avut loc prima sa expoziție publică și prima sa expoziție de pictură, susținută împreună cu tatăl său, la Băile Herculane. Acolo a fost remarcat de un influent avocat din Iași, Omar Popovici, iar prin intermediul lui Corneliu Baba s-a mutat la Iași și s-a înscris la cursurile Academiei de Arte Frumoase, la clasa profesorului Nicolae Tonitza.
A plecat la Iași cu gândul să se întoarcă după două sau trei luni, însă a rămas în capitala Moldovei timp de 16 ani, perioadă în care și-a finalizat studiile și apoi a profesat ca asistent și profesor la Academia de Arte Frumoase. Despre întâlnirea cu Tonitza, Corneliu Baba a spus: „Întâlnirea cu Tonitza a însemnat pentru mine descoperirea omului şi a artistului care urma să mă ajute să-mi găsesc drumul în pictură, la vârsta căutărilor fără sfârşit şi a chinuitoarelor incertitudini”.
În 1938 a primit diplomă în Arte Frumoase la Iași. În 1939 a fost numit asistent al departamentului de pictură, iar în 1946 a devenit profesor de pictură la Iași. Puțin după debutul său oficial la Salonul de Artă din București cu o pictură numită Jucătorul de șah, a fost arestat și închis pentru scurtă vreme la închisoarea Galata din Iași. Anul următor a fost suspendat fără explicații din postul său de la facultate și mutat de la Iași la București.
A avut o scurtă perioadă în care a pictat în stilul realismului socialist, însă a renunțat foarte repede. S-a refugiat în tablourile cu țărani și a pictat multe scene din timpul răscoalei din 1907, redescoperind chipul și universul țăranului român și conferindu-le simbolul permanenței. Din această epocă au fost menționate pânzele: Întoarcerea de la sapă (1943), Țărani (1953), Odihnă pe câmp (1954), Oameni odihnindu-se.
Deși relația cu autoritățile comuniste nu a fost ușoară și a fost denunțat ca „formalist”, a reușit să se impună ca ilustrator și artist. A desenat ilustrații pentru romanul cu țărani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.
În 1955 i-a fost permisă o plecare în Rusia (URSS), apoi a câștigat medalia de aur la o expoziție internațională la Varșovia. În 1954 și 1956 a participat la Bienala de la Veneția, iar în 1956 a însoțit Jucătorul de șah și alte două picturi la o expoziție din Veneția, după care a călătorit împreună cu tablourile la expoziții din Moscova, Leningrad și Praga.
În 1958 a fost numit profesor de pictură la Institutul de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din București și a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor.
În 1963 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 a devenit membru corespondent al Academiei de Artă din Berlin (menționat și ca „membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est”). În 1968 a devenit membru de onoare al Academiei de Artă a URSS. În 1970 a fost menționat ca membru al Academiei Tommaso Campanella din Roma.
În acești ani, prezența sa internațională s-a extins, fiind menționate expoziții la Cairo, Helsinki, Viena, New Delhi, culminând cu o expoziție personală la Bruxelles în 1964. Tot în 1964 a participat la expoziția „Arta non-abstractă” din Tokio și Berlin. A urmat expoziția personală la New York în 1970, iar în 1971 a primit decorația Steaua Roșie și a fost menționat Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a (1971).
O parte esențială a operei sale a fost portretul. Unele portrete i-au determinat pe critici să-l compare cu Francisco Goya: portretul din 1952 al lui Mihail Sadoveanu (aflat la Muzeul de Artă Timișoara) și portretul din 1957 al lui Krikor Z. Zambaccian (la Muzeul Zambaccian, București).
Între șaptezeci și optzeci de ani, a realizat o serie extensivă de tablouri cu Arlechini și Regi Nebuni, majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte. A fost observată analogia cu perioada ultimă a lui Goya și cu expresionismul german.
Critici de artă, precum Pavel Șușară (autorul unui album monografic), au văzut în acest ciclu o reacție personală în fața absurdului dictaturii comuniste și al „rinocerizării” României. În același registru al conștiinței istorice, Corneliu Baba a formulat și o propoziție programatică: „Ideea care m-a urmărit este că şansa picturii mele a fost tocmai dezavantajul de a trăi în Est şi de a participa la toate coşmarurile acestei epoci, care mă urmăresc obsesiv în drama picturii mele.”
În ansamblu, lucrările sale au fost prezente în expoziții din Tokio sau New York, din Beijing sau Bruxelles, din Moscova sau Berlin. Aproape toate operele sale au rămas în România, fiind menționată ideea că abia dacă există un muzeu mai important din țară care să nu dețină cel puțin o operă de-a sa.
„Autoportret, 1986” (ulei pe pânză lipită pe carton) îl prezintă pe artist într-o postură grea, cu trupul masiv și gesturi tensionate.
„Portret de femeie (Constanța Cornescu)” (ulei pe carton, 1941) surprinde, în maniera concentrată a lui Corneliu Baba, expresia fermă a primei sale soții.
„Peisaj de iarnă (1977)”, de Corneliu Baba, prezintă un peisaj dominat de tonuri reci și forme arhitecturale.
„Autoportret” (ulei pe carton, 65 × 32,5 cm, semnat dreapta sus, în chenar, „C. Baba”) surprinde, în maniera expresivă a lui Corneliu Baba, o figură introspectivă, modelată din tușe viguroase.
„Constituirea Gospodăriei Colective” (ulei pe pânză, 140 × 170 cm) prezintă o scenă colectivă cu mai multe personaje, realizată de Corneliu Baba.
„Autoportret” (ulei pe carton, 34,5 × 30 cm, 1956) surprinde o imagine gravă și introspectivă, cu pastă densă și lumină dramatică, realizată de Corneliu Baba.
„Blocul, 1958” de Corneliu Baba, ulei pe carton, 38 × 48 cm, aflat în colecție particulară.
„Modele, 1965” de Corneliu Baba, ulei pe pânză, 180 × 192 cm, lucrare aflată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
„În fotoliu (prima soție)” (ulei pe carton, 39,6 × 28,6 cm, 1931) redă o figură feminină așezată, cu atmosferă intimă și tonuri estompate, realizată de Corneliu Baba.
„Bust de bărbat” (cărbune și creioane colorate pe hârtie, 50 × 34,3 cm) evidențiază expresivitatea figurii masculine în desenul energic al lui Corneliu Baba.
„Rochia înflorată, 1965” de Corneliu Baba, realizată în tehnică mixtă, 48 × 32 cm, aflată în Colecția artistului.
„Portret de bărbat, 1969” de Corneliu Baba, realizat în ulei pe carton, 28,5 × 24 cm, din colecție particulară.
„Pereche, 1968” de Corneliu Baba, realizată în tehnică mixtă, 53 × 44 cm, aflată în colecție particulară.
„Peisaj din Iași, 1942” de Corneliu Baba, acuarelă, 50 × 39 cm, aflat în Colecția artistului.
„Peisaj în Toledo (1972)”, de Corneliu Baba, prezintă arhitectura orașului în tonuri sobre și pământii.
„Peisaj din Caransebeș, 1934” de Corneliu Baba, ulei pe carton, 19 × 25 cm, aflat în colecție particulară.
„Femeia cu părul roșu, 1973” de Corneliu Baba, ulei pe carton, 60,5 × 48,5 cm, aflată în colecție particulară.
„Natură statică de atelier, 1962” de Corneliu Baba, ulei pe carton, 35 × 30 cm, aflată în colecție particulară.
„Concert, 1950” de Corneliu Baba este o lucrare realizată în tehnică mixtă, cu dimensiunile 29,5 × 37 cm, aflată în Colecția artistului.
„Studiu (1950)” (ulei pe carton pânzat, 32 × 49 cm) prezintă, în viziunea lui Corneliu Baba, o figură umană într-o compoziție dominată de tonuri întunecate și contraste calde. Lucrarea se află într-o colecție particulară.
„Om cu lingura (1975)”, de Corneliu Baba, prezintă un personaj așezat, ținând o lingură.
„Marea la Veneția” (ulei pe carton, 20,5 × 27,5 cm) evocă apă vibrând cromatic și arhitecturi sugerate, într-o viziune expresivă a lui Corneliu Baba.
„Autoportret, 1986” (ulei pe pânză) îl prezintă pe artist în vârstă, cu privirea ușor tulburată și chipul modelat în lumini calde.
,,Peisaj venețian” (1956) este o lucrare de Corneliu Baba. Pictura înfățișează un fragment urban din Veneția, cu clădiri masive, tratate într-o cromatică dominată de roșuri și tonuri neutre.
„Autoportret” (tehnică mixtă pe carton, 31 × 28 cm) redă un chip îmbătrânit, cu privire introspectivă și pastă vibrată, realizat de Corneliu Baba.
„Citadină” (acuarelă, cărbune și creioane cerate pe hârtie, 19 × 24 cm) redă, în stilul lui Corneliu Baba, o compoziție urbană cu arhitectură simplificată.
„Autoportret cu tichie roșie” (ulei pe carton, 43 × 36 cm, inv. 27) îl prezintă pe Corneliu Baba într-o reprezentare sobră și introspectivă, construită din contraste puternice de lumină și umbră, care accentuează expresivitatea chipului.
„Portretul sculptorului C. Medrea” (ulei pe carton, 34 × 26 cm) prezintă o figură masivă, cu tușe viguroase și expresie gravă, realizată de Corneliu Baba.
„Portretul lui Tudor Arghezi” (ulei pe carton, 41 × 32 cm) surprinde figura austeră a scriitorului, cu tușe sintetice și expresie meditativă, realizată de Corneliu Baba.
„Tudor Arghezi” (tehnică mixtă, 32 × 24,3 cm, inv. 308) reunește mai multe studii de portret ale poetului, realizate cu tușe expresive. În această lucrare, Corneliu Baba surprinde cu sensibilitate trăsăturile și prezența intelectuală a lui Tudor Arghezi.
„Jucătorul de șah” (ulei pe pânză, 1948) surprinde un personaj absorbit de joc, redat într-o atmosferă sobră și introspectivă, specifică lui Corneliu Baba.
„Natură statică cu vioară” (1946) este o compoziție concentrată, cu vioară, cărți și vase, organizate într-un echilibru sobru.
„Eternul martir, 1983” (ulei pe pânză lipită pe carton) evocă drama umană prin siluete contorsionate și gesturi de disperare.
„Moara, 1980” (ulei pe carton) surprinde o moară izolată, în bătaia vântului, redată în tonuri cenușii și mișcări largi de pensulă.
„Omul care râde (după Rembrandt)” (ulei pe carton) reinterpret ează figura jovială a celebrului portret, modelând chipul în tușe libere și lumini calde.
„Nud” (ulei pe pânză) prezintă figura feminină culcată în lumină caldă, modelată în volume grele și tușe ample.
„Regele nebun (Spectrul), 1982–1990” (ulei pe pânză) înfățișează o siluetă spectrală avansând din întuneric, modelată în gesturi frânte și lumini dramatice.
„Regele nebun, 1981” (ulei pe pânză) îl arată pe suveranul căzut în ruină, acoperit cu o mantie roșie, fragil și dezorientat.
„Gioconda [1978]” (ulei pe pânză) este o reinterpretare modernă a portretului celebru, în care trăsăturile ușor deformate și atmosfera densă creează o versiune tulburătoare și ironic-melancolică.
„Familia arlechinului” (acuarelă, guașă și creioane pe hârtie, 29,5 × 18,5 cm, 1973), semnată „Baba, (19)73”, reflectă expresivitatea lui Corneliu Baba.
„Familia K., 1974” de Corneliu Baba, ulei pe pânză, 60 × 50 cm, lucrare din colecție particulară.
„Spaima, 1986–1991” (ulei pe pânză) reunește grupuri de figuri contorsionate în gesturi de panică și rugă, învăluite în tonuri întunecate și violențe cromatice.
„Rugăciune” (tehnică mixtă, 28,8 × 26 cm, inv. 304) înfățișează o figură feminină surprinsă într-un moment de reculegere. Prin tonurile monocrome și expresia concentrată, Corneliu Baba sugerează introspecția și spiritualitatea.
„Regele nebun, 1981” (ulei pe pânză lipită pe carton) înfățișează o figură regală degradată, târându-se pe podea alături de un câine, modelată în tonuri întunecate și gesturi disperate.
„Arlechin, 1982” (ulei pe pânză lipită pe carton) îl surprinde pe arlechin în postura sa solemnă, cu privirea apăsată și costumul în nuanțe calde, modelat în tușe ample și lumini frânte.
„Autoportret” (tehnică mixtă pe carton, 31 × 23 cm) prezintă o figură gravă, cu desen energic și expresie tensionată, realizată de Corneliu Baba.
„Portretul lui Gheorghe Baba, tatăl pictorului” (ulei pe carton, 65 × 49 cm, 1927) redă un portret sobru, cu expresie concentrată și lumină reținută, realizat de Corneliu Baba.
„Autoportret” (ulei pe pânză, 41 × 33 cm) înfățișează un chip matur, cu pastă densă și vibrație dramatică a culorii, realizat de Corneliu Baba.
„Autoportret” (ulei pe carton, 30,5 × 25 cm, 1980) surprinde un chip auster, cu pastă groasă și tensiune expresivă, realizat de Corneliu Baba.
„Autoportret, 1932” de Corneliu Baba, ulei pe pânză, 32 × 27 cm, aflat în colecție particulară.
„Autoportret” (1968), de Corneliu Baba, prezintă o figură în tonuri vii, într-o compoziție expresivă.
„Canal Grande” (ulei și pastel pe pânză cașerată pe carton, 36 × 43,3 cm, semnat și datat dreapta jos cu ocru: Baba / 82; pe verso: semnat, intitulat și datat).
„Studiu pentru «Scenă de gen»” (ulei pe carton, 30,2 × 25 cm, semnat și datat dreapta jos cu roșu: 73 / Baba) dezvăluie densitatea dramatică specifică lui Corneliu BABA.
„Peisaj” (tehnică mixtă, 22,5 × 32,5 cm, semnat dreapta jos, localizat Koprivstita și datat 1959) este o lucrare spontană a lui Corneliu Baba, construită din linii rapide și pete cromatice transparente.
„Nud” (ulei pe pânză, 91 × 48 cm, 1935), semnat stg. jos cu brun, prezintă corpul feminin întins pe o suprafață albă, redat în tonuri calde și modelat prin treceri subtile de lumină.
„Regele nebun, 1981” (ulei pe pânză) îl arată pe suveranul căzut în ruină, acoperit cu o mantie roșie, fragil și dezorientat, într-o lumină aspră care îi subliniază disperarea.
„Rege nebun (studiu) (1984)”, de Corneliu Baba, prezintă un chip uman în tonuri întunecate și calde.
„Nud, 1959” (ulei pe carton) înfățișează o figură feminină aplecată, conturată în linii ferme și tonuri austere, într-o compoziție tensionată ce reflectă modul în care Corneliu Baba urmărea vulnerabilitatea și frământarea interioară în studiile sale de nud.
„Regele nebun” (1987), de Corneliu Baba, prezintă un personaj întins, într-o compoziție dominată de tonuri întunecate și pământii.
„Oțelar”, de Corneliu Baba, prezintă un muncitor într-o compoziție dominată de tonuri închise și accente aurii.
„Natură statică, 1978” (ulei pe pânză) prezintă o bucată de carne așezată pe o masă masivă, modelată în tonuri grave și contraste dense.
„Natură statică pe masă” (ulei pe carton, 27 × 22,5 cm) evidențiază, în maniera lui Corneliu Baba, obiecte cotidiene dispuse într-o compoziție sobră și echilibrată.
„Dublu portret” (ulei pe pânză) reunește două figuri marcate de suferință, una retrasă în umbră, cealaltă purtând o expresie gravă, modelate în tonuri întunecate și gesturi încordate.
„Copil dormind (Studiu), 1954” (ulei pe pânză lipită pe carton) prezintă un copil așezat în somn adânc, modelat în tușe libere și lumini calde.
„Maternitate (Studiu)” (ulei pe carton) surprinde o mamă ținând copilul aproape, conturată în forme masive și tonuri frânte.
„Portret de bătrână” (ulei pe pânză, 34 × 46 cm) surprinde, prin tușa gravă a lui Corneliu Baba, o figură feminină profund introspectivă.
„Toledo” (1973, ulei pe carton) surprinde, în nota profundă specifică lui Corneliu Baba, vibrația dramatică a orașului spaniol.
„Parada” (1970, ulei pe pânză) evocă, în maniera expresivă a lui Corneliu Baba, o scenă densă, dominată de figuri difuze, conturate în tonuri întunecate și accente calde.
„Țărancă” (creion colorat și acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 49,2 × 38,7 cm), semnată și datată stg. jos, redă silueta suplă a unei femei de la sat, surprinsă în picioare, cu liniile fluide ale portului tradițional.
„Portretul pictorului Camil Ressu” (creion colorat și cărbune pe hârtie lipită pe carton, 34 × 22,8 cm), semnat și datat stg. jos cu brun, surprinde figura meditativă a maestrului, redată în tonuri calde și gesturi rapide.
„Portretul lui Krikor Zambaccian” (ulei pe pânză, 1957) redă, prin tonuri grave și o lumină concentrată, figura meditativă a colecționarului, surprins în atitudinea sa marcată de introspecție.
„Cap de femeie” (tuș și cărbune pe hârtie, 19,2 × 16,5 cm), semnat și datat stg. jos cu negru, surprinde chipul unei femei acoperite de un șal, redat prin linii ferme și pete dense, energice.
„Cap de țăran” (1968) (ulei pe carton, 35,3 × 29,8 cm), de Corneliu Baba, prezintă un chip țărănesc.
„Țărancă” (tuș și creion sepia pe carton, 42,5 × 35,6 cm), semnată și datată stg. jos cu brun, prezintă o figură feminină în port tradițional, redată prin linii rapide și umbre dense.
„Peisaj la Veneția, 1960” (ulei pe carton) surprinde, în tușele energice ale lui Corneliu Baba, fațadele roșii și ocru ale clădirilor venețiene, reflectate în apă.
„Piață la Veneția, 1979” de Corneliu Baba, ulei pe carton pânzat, 49,5 × 54,5 cm, aflat în colecție particulară.
„Pietà” (1982–1986, ulei pe pânză) reflectă, în maniera dramatică și profund umană a lui Corneliu Baba, o scenă de jale colectivă. Figurile întunecate, frământate, înconjoară trupul inert.
„George Enescu” (1992, ulei pe pânză) redă, în maniera plină de vibrație a lui Corneliu Baba, expresia concentrată a marelui violonist, surprins în intimitatea actului muzical.
„George Enescu” (ulei pe carton, 42 × 33 cm) surprinde, în viziunea lui Corneliu Baba, chipul compozitorului într-un portret sobru, construit din contraste tonale și accente expresive.
„Veneția” (ulei pe carton, 35 × 40 cm, inv. 32) prezintă o perspectivă urbană cu clădiri reflectate în apă, construită din tonuri calde și contraste cromatice expresive. Printr-o abordare sintetică, Corneliu Baba surprinde atmosfera calmă și poetică a orașului lagunar.
„Spaima” (1981, ulei pe pânză) exprimă, în tonalitățile grave specifice lui Corneliu Baba, o halucinantă scenă de panică.
„Scenă barocă” (1988, ulei pe pânză, 90 × 89 cm) redă două figuri în interior, în compoziția lui Corneliu Baba.
„Maternitate” (1992, ulei pe pânză lipită pe carton) surprinde, în maniera caldă și profund expresivă a lui Corneliu Baba, gestul tandru al mamei care își sprijină copilul.
„Arlechin” (1986, ulei pe pânză) prezintă, în maniera gravă și expresivă a lui Corneliu Baba, figura statică a saltimbancului, surprins într-o postură solemnă.
„Femeia cu părul roșu” (ulei pe carton pânzat, 1973) urmărește, în maniera lui Corneliu Baba, esențializarea portretului anonim, cu trăsături generice.
„Portret de femeie” (ulei pe pânză, 1938) reflectă, în viziunea lui Corneliu Baba, simplitatea și sobrietatea formei, eliberate de retorica decorativă.
„Mama artistului” (ulei pe pânză, 1934) surprinde, în maniera introspectivă a lui Corneliu Baba, figura maternă învăluită într-o lumină caldă și melancolică.
„Tânără în Kimono cu flori” (acuarelă și guașă pe carton, 1938) dezvăluie, în maniera rafinată a lui Corneliu Baba, un portret delicat.
„Portret de femeie (Elena Haschke Marinescu)” (ulei pe pânză, 1956) surprinde, în maniera atentă a lui Corneliu Baba, eleganța modelului.
„Portret” (ulei pe carton pânzat, 1973) surprinde, în maniera directă și concentrată a lui Corneliu Baba, expresia fermă a unei figuri feminine.
„Studiu de portret” (ulei pe pânză, 1992) explorează, în maniera meditativă a lui Corneliu Baba, expresivitatea figurii feminine prin tușe largi și culori vibrante.
„Studiu în alb” (ulei pe pânză, 1948) explorează, în maniera stilizată a lui Corneliu Baba, simplitatea formelor și expresivitatea cromatică a albului.
„Soția artistului” (pastel pe hârtie, 1957) redă, în maniera intimă a lui Corneliu Baba, expresia concentrată și liniștită a Constancei Zosin.
„Concetățeni, 1974–1976” de Corneliu Baba, ulei pe carton pânzat, 48,5 × 46 cm, aflat în colecție particulară.
„Mama artistului” (cărbune pe hârtie, 1927) dezvăluie, în maniera gravă și analitică a lui Corneliu Baba, un portret profund, construit din umbre delicate și accente ferme.
„Nud” (tehnică mixtă pe hârtie, 1979) explorează, în maniera liberă și expresivă a lui Corneliu Baba, fragilitatea și tensiunea corpului uman.
„Portret” (tuș pe hârtie, 1947) surprinde, în maniera spontană și sensibilă a lui Corneliu Baba, o figură feminină aplecată, modelată prin linii sigure și umbre discrete.
„Nud în fotoliu” (tehnică mixtă pe hârtie, 1956) surprinde, în maniera expresivă a lui Corneliu Baba, o figură feminină așezată, modelată prin pete fluide și contururi gestuale.
„Nud” (creion și acuarelă pe carton, 21,5 × 5,5 cm) surprinde, în maniera sintetică a lui Corneliu Baba, studiul expresiv al corpului feminin.
„Nud” (ulei pe pânză, 910 × 480 mm) surprinde un personaj văzut din spate, redat cu modelaj cald și natural. Corneliu Baba pune accent pe expresivitatea formei și echilibrul compoziției.
„Corneliu Medrea” (acuarelă, 43,6 × 29,7 cm) surprinde, în interpretarea lui Corneliu Baba, silueta sculptorului într-o reprezentare sintetică și expresivă.
„Spaniolă” (ulei pe carton, 1977) surprinde, în maniera expresivă a lui Corneliu Baba, chipul Mariei Calleya, redat în tonuri aurii și accente contrastante de negru.
„Studiu de portret (Marina Dimitropoulos)” (pastel de ulei pe hârtie, 1984) explorează, în maniera liberă și senzitivă a lui Corneliu Baba, volumul și expresia modelului prin tușe moi și accente contrastante.
„Lelia” (pastel de ulei pe hârtie, 1980) dezvăluie, în maniera eterică a lui Corneliu Baba, un chip delicat învăluit în pete vaporoase de culoare.
„Portret de fetiță” (ulei pe carton pânzat, 1984) surprinde, în nota sensibilă a lui Corneliu Baba, chipul delicat al unei tinere, redat prin tușe largi și tonuri calde.
„Portretul doamnei K” (ulei pe carton, 1974) redă, în maniera austeră și meditativă a lui Corneliu Baba, figura unei femei mature, modelată în tonuri întunecate și lumini discrete.
„Portretul Emiliei” (ulei pe carton pânzat, 1984) o prezintă, în maniera intens afectivă a lui Corneliu Baba, pe modelul Emilia, cu forme rotunde, lumini vibrante și o cromatică profund nuanțată.
„Portret cu bonetă albă” (ulei pe pânză, 1974) redă, în nota sobră și stilizată a lui Corneliu Baba, profilul unei femei surprinsă în lumini calme și contururi ferme.
„Portret de fată” (ulei pe pânză, 1977) surprinde, în stilul sobru și atent al lui Corneliu Baba, trăsăturile fine ale unei tinere cu privire intensă.
„Portret de fată (Filora Iosif)” (ulei pe pânză, 1964) surprinde, în maniera sobră și frontală a lui Corneliu Baba, silueta unei tinere cu privire calmă.
„Portret de fată în roșu (Monica Ghiuță)” (ulei pe pânză, 1967) surprinde, în maniera solemnă a lui Corneliu Baba, expresia senină a tinerei actrițe.
„Portretul Mariei Calleya” (ulei pe pânză, 1982) surprinde, în maniera luminoasă și atent echilibrată a lui Corneliu Baba, expresia calmă a modelului.
„Portret de fată” (ulei pe placaj, 1972) surprinde, în maniera delicată a lui Corneliu Baba, chipul luminos al unei tinere, modelat în tonuri calde și gesturi picturale fine.
„Portretul doamnei M. T.” (tempera pe hârtie, 1957) este realizat în maniera gestuală a lui Corneliu Baba, cu accente calde și tușe largi care modelează figura feminină.
„Studiu de portret” (ulei pe carton pânzat, 1969) prezintă, în maniera directă a lui Corneliu Baba, chipul unei tinere surprins în tonuri calde și tușe ferme.
„Portret de tânără” (ulei pe pânză, 1981) surprinde, în nota rafinată a lui Corneliu Baba, profilul unei femei tinere, redat în contururi clare și tonuri calde.
„Vas cu trandafiri” (ulei pe carton, 1940) dezvăluie, în maniera clasică a lui Corneliu Baba, un buchet generos de trandafiri albi, modelați în tușe ample și luminoase.
„Actrița Lucia Sturza Bulandra” (ulei pe pânză, 1953) o prezintă, în maniera monumentală a lui Corneliu Baba, pe marea actriță într-o postură demnă, cu lumini reci și accente dramatice.
„Portret de Tânără” (1970, ulei pe pânză, 47 × 34 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru „Baba, (19)70”) evidențiază, în maniera sobru-expresivă a lui Corneliu Baba, un chip introspectiv modelat în tonuri calde.
„Sora artistului” (ulei pe placaj, 1932) surprinde, în maniera caldă și intimă a lui Corneliu Baba, chipul meditativ al surorii sale.
„Copil cu haină de blană” (ulei pe carton pânzat, 1945) surprinde, în maniera profund umană a lui Corneliu Baba, chipul unui copil înveșmântat într-o blană groasă.
„Țărăncuță în costum popular” (ulei pe pânză, 1934) redă, în maniera sobră și delicată a lui Corneliu Baba, figura unei fete îmbrăcate în port tradițional.
„Țărancă” (ulei pe carton, 1974) surprinde, în maniera directă și austeră a lui Corneliu Baba, chipul unei femei din lumea rurală, modelat prin tușe ferme și tonuri pământii.
„Portret de fată” (ulei pe pânză, 1945) surprinde, în maniera sensibilă a lui Corneliu Baba, profilul unei tinere îmbrăcate în costum tradițional.
„Vas cu flori” (ulei pe carton, 1965) dezvăluie, în maniera vibrantă a lui Corneliu Baba, un buchet de flori roșii și albe, modelate prin tușe puternice și contrastate.
„Portret de fată în roz” (ulei pe pânză, 1957) surprinde, în maniera subtilă a lui Corneliu Baba, delicatețea unei tinere, construită din tonuri calde și forme simple.
„Femeie cu bonetă albă (Studiu pentru Scenă de gen)” (ulei pe carton pânzat, 1980) surprinde, în maniera dramatică a lui Corneliu Baba, silueta delicată a unei femei.
„Studiu pentru scena de gen, 1972” de Corneliu Baba este o lucrare realizată în ulei pe carton, cu dimensiunile de 41 × 40,3 cm, aflată în colecția Muzeului de Artă Cluj-Napoca.
„Femeie gravidă” (pastel, 20,9 × 19,5 cm, inv. 306) prezintă două personaje redate sintetic, prin tușe libere și contraste delicate. În această compoziție intimă, Corneliu Baba surprinde cu sensibilitate prezența umană și relația dintre figuri.
„Arlechin” (acuarelă și guașă pe hârtie lipită pe carton subțire, 21,5 × 16,5 cm, semnat și datat dreapta sus) surprinde, prin cromatică gravă, figura melancolică creată de Corneliu Baba.
„Arlechin” (1980), de Corneliu Baba, prezintă un personaj în costum cu modele geometrice, pe fundal întunecat.
„Anemone” (ulei pe carton, 33 × 26 cm) dezvăluie, în expresivitatea lui Corneliu Baba, un buchet vibrant modelat prin tușe energice.
„Anemone” (ulei pe carton, 1971) dezvăluie, în maniera energică a lui Corneliu Baba, un buchet vibrant de anemone, redat prin contraste puternice între roșuri intense și albul petalelor.
„Anemone” (ulei pe pânză, 31 × 22 cm), semnat dreapta jos, evidențiază, în limbajul lui Corneliu Baba, forța gestuală și contrastul floral.
„Flori” (ulei pe carton, 40,5 × 37 cm), semnat dreapta jos și datat 1981, dezvăluie, în expresia lui Corneliu Baba, un buchet intens.
„Anemone” (1980, ulei pe pânză, 39 × 40 cm, semnat dreapta jos, cu brun „Baba, (19)80”) redă, în expresivitatea lui Corneliu Baba, un buchet vibrant construit din tușe ample și contraste cromatice intense.
„Portret de fată” (ulei pe pânză lipită pe placaj, 1971) surprinde, în maniera sobră și introspectivă a lui Corneliu Baba, chipul unei tinere redat în tonuri reci și forme riguroase.
„Fetiță în fotoliu” (ulei pe pânză, 1943) surprinde, în stilul poetic al lui Corneliu Baba, delicatețea unei fetițe așezate într-un fotoliu portocaliu.
„Fetița cu păpușa” (ulei pe carton, 1941) surprinde, în maniera sensibilă a lui Corneliu Baba, inocența copilăriei prin figura unei fetițe în roșu, ținând strâns o păpușă.
„Fatǎ cu pană” (ulei pe pânză, 1970) impresionează, în maniera dramatică a lui Corneliu Baba, prin tensiunea expresivă a portretului.
„Portretul graficianului Iosif Ross” (acuarelă, creioane colorate și cărbune pe hârtie, 27 × 21 cm, semnat și datat dreapta jos) evidențiază, prin desen expresiv, viziunea lui Corneliu Baba.
Expoziții și participări
- 1934 – prima expoziție publică, Băile Herculane (împreună cu tatăl său).
- 1954 – Bienala de la Veneția.
- 1955 – plecare permisă în URSS; medalie de aur la expoziție internațională, Varșovia.
- 1956 – Bienala de la Veneția (Jucătorul de șah și alte două picturi); apoi expoziții cu tablourile la Moscova, Leningrad, Praga.
- 1964 – „Arta non-abstractă”, Tokio (1964); Berlin (1964); expoziție personală la Bruxelles (1964).
- 1970 – expoziție personală la New York (1970).
- 1978 – București (1978).
- 1979 – Moscova; Viena; Leningrad (1979).
Premii, distincții, titluri
- 1 februarie 1943 – Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler cl. II, pentru artă.
- 1953, 1954 – „Premiul de Stat pentru Artă”.
- 9 iunie 1954 – Ordinul Muncii clasa a II-a.
- 26 august 1954 – titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă.
- 1955 – Medalia de Aur, Expoziție Internațională, Varșovia.
- 12 august 1959 – Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a.
- 1960 – Medalia de Aur la Expoziția Internațională de ilustrație de carte, Leipzig.
- 28 martie 1962 – titlul de Artist al Poporului.
- 1963 – membru corespondent al Academiei Române.
- 1964 – membru corespondent al Academiei de Artă din Berlin.
- 26 septembrie 1966 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a.
- 1968 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa I; membru de onoare al Academiei de Artă a URSS.
- 1970 – membru al Academiei Tommaso Campanella din Roma.
- 1971 – Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a; decorația Steaua Roșie.
- 1973 – Premiul pentru portret la Trienala de artă, Sofia.
- 1977 – Ordinul „23 August” clasa I.
- 7 mai 1981 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa I.
- 1997 – Premiul pentru Excelență acordat de Fundația Culturală Română
Știi mai multe despre Corneliu BABA, pictor? Spune și altora!