Târgul Moșilor – marele bâlci al Bucureștiului. Azi Piata Obor
Se desfășura anual pe Câmpul Moșilor, loc aflat în vechiul Târg de Afară, acolo unde se termina Podul de Afară, zona corespunzătoare astăzi pieței Obor. Manifestarea este menționată cel puțin de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, deși unele tradiții îi plasează începuturile mult mai devreme. Târgul a continuat să existe până în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
La origine, această adunare avea un sens religios, fiind legată de pomenirea morților. De-a lungul timpului însă, semnificația inițială s-a îmbogățit și s-a transformat într-un mare eveniment popular, în care se întâlneau oameni din oraș și din împrejurimi, se făceau afaceri, se organizau distracții și se petrecea.
Unele relatări istorice fixează începutul tradiției în anul 1632, după o bătălie purtată între Matei Basarab și Radu Iliaș. Cum numărul morților ar fi fost mare, domnitorul Matei Basarab ar fi poruncit organizarea unei serbări cu împărțeală de pomene în memoria celor căzuți. O altă tradiție atribuie apariția sărbătorii unei confruntări între Alexandru Vodă Mircea și Vintilă Vodă. Indiferent de varianta exactă, originea evenimentului rămâne legată de ritualul pomenirii celor morți.
Istoricul Dimitrie Papazoglu descria târgul ca pe o adevărată sărbătoare a primăverii. Odată cu ivirea florilor și înverzirea câmpurilor, oamenii se adunau la Moși, se făceau logodne și se înrudeau familii din zone diferite ale țării, de la câmpie până la munte. Târgul ținea aproximativ o săptămână, iar în anumite zile se cânta și se juca în prezența domnitorului și a dregătorilor, în timp ce lăutarii animau atmosfera.
„Târgul Moșilor” (1880, ulei pe pânză, 65 × 130 cm) prezintă o scenă animată de târg cu comercianți de vase de lut, icoane și cumpărători, lucrare semnată „S. Henția 1880” de Sava Henția, păstrată la Muzeul Municipiului București.
Câmpul Moșilor era un loc larg, situat între grădina lui Ion Heliade Rădulescu și șoseaua Pantelimon. Aici se ridicau numeroase prăvălii și barăci, iar locul devenea pentru câteva săptămâni unul dintre cele mai animate puncte ale orașului. În perioada modernă, târgul începea în a doua jumătate a lunii mai și dura aproximativ o lună.
Transportul până la bâlci era asigurat, în perioada interbelică, și de tramvaiul cu numărul 16, ușor de recunoscut după plăcuța roșie pe care era scris „La Moși”. Acesta aducea în fiecare zi valuri de bucureșteni. Aglomerația devenise atât de mare, încât în epocă se folosea o expresie devenită proverbială: „Ce te îmbulzești, domnule, ca la Moși?”. Din cauza mulțimii, oamenii își stabileau locuri clare de întâlnire, de pildă la pavilionul central al berăriei, unde regula era simplă: cine ajungea primul îi aștepta pe ceilalți.
În zilele târgului, câmpul era plin de lume îmbrăcată de sărbătoare. Doamnele purtau pălării bogat ornamentate, împodobite cu flori, fructe sau chiar legume decorative, fixate cu ace lungi care traversau cocul de păr. Femeile din mediile mai modeste aveau fuste largi, dințate pe margini și împodobite cu dantelă, bluze cu volane și crețuri, închise cu nasturi atât în față, cât și în spate, iar pe cap purtau tulbane albe zimțuite, decorate cu mici steluțe metalice colorate, mai ales roșii.
Pe lângă atmosfera socială, bâlciul era plin de distracții. În perioada interbelică, societatea vieneză Luna Park a adus instalații spectaculoase pentru vremea aceea. Montagne russe era o construcție mare de lemn pe care circulau cărucioare ridicate până la 15–20 de metri, în trasee întortocheate. Gâdilici era o platformă rotundă cu bănci care se învârtea, producând amețeală participanților. Zidul Morții consta într-un butoi uriaș în care un motociclist se ridica pe pereți în viteză, spre uimirea spectatorilor. Alte atracții erau Lanțurile, scaune suspendate care se roteau în aer, sau Roata norocului, foarte populară chiar dacă premiile oferite erau simbolice.
Comerțul ocupa un loc important în târg. Meșteșugari veniți din multe regiuni își vindeau produsele, iar prăvăliile improvizate erau pline de obiecte gospodărești și podoabe. Se găseau coșuri, oale, cănuțe, jucării pentru copii, fluierașe, brățări, inele, mărgele, pahare, donițe și farfurii.
„Băcănie din Târgul Moșilor” (circa 1900, București, fotografie) prezintă o prăvălie de produse alimentare cu butoaie, cântare și mărfuri expuse, imagine păstrată în Colecția Documente Fotografice a Arhivelor Naționale ale României.
Oalele și străchinile erau foarte căutate, fiind folosite pentru pomenirile morților, ceea ce păstra legătura târgului cu sensul său religios inițial. Printre obiectele de lut se găseau străchini mari pentru ghiveciul pregătit cu roșii și carne de berbec, ghivece de flori, borcane de pământ pentru murături sau pentru ciorba de burtă, precum și ulcioare de diferite dimensiuni.
„Vânzător de oale în Târgul Moșilor” (circa 1900, București, fotografie) prezintă o tarabă cu numeroase vase de ceramică expuse pentru vânzare, imagine păstrată în Colecția Documente Fotografice a Arhivelor Naționale ale României.
La fel de bogată era și oferta de mâncare. Ospătarii serveau fără oprire platouri cu chifteluțe sau pateuri cu brânză și ciuperci, în timp ce băutura curgea din belșug. Printre dulciurile și gustările vândute în târg se aflau gogoșile, turta dulce, brânzoaicele, produsele de simigerie împletite, floricelele, vata de zahăr înfășurată pe bețișoare de brad, semințele de dovleac sau de floarea-soarelui. Se mai găseau acadele, bigi-bigi, pandișpan și multe alte dulciuri care au rămas în amintirea celor care le-au gustat în copilărie.
„Vânzătoare de gogoși în Târgul Moșilor” (circa 1900, București, fotografie) prezintă o tarabă improvizată unde sunt pregătite și vândute gogoși, imagine păstrată în Colecția Documente Fotografice a Arhivelor Naționale ale României.
Băuturile preferate erau berea Luther și Bragadiru, braga și limonada, aceasta din urmă fiind atât de ieftină încât se spunea că se vindea „două la ban și una degeaba”. Se respectau și convențiile sociale: bărbații beau din halbe, în timp ce femeile și copiii mai mari primeau câte o „regală”, un pahar lunguieț de coniac, sau un „carcalete”, un amestec de sirop cu puțin vin.
„Țuicărie din Târgul Moșilor” (circa 1900, București, fotografie) prezintă o tarabă unde este servită țuica într-un colț al târgului, imagine păstrată în Colecția Documente Fotografice a Arhivelor Naționale ale României.
Târgul Moșilor a rămas puternic prezent în cultura urbană a Bucureștiului. El a fost evocat în numeroase scrieri, picturi și fotografii, dar și în filme și cântece. Printre cele mai cunoscute referințe literare se află schița „Moșii” de Ion Luca Caragiale.
Un document vizual de mare importanță este și o scurtă secvență filmată în 1897 de fotograful Paul Menu, păstrată astăzi în Arhiva Națională de Filme, care surprinde dinamismul și atmosfera bâlciului.
„Pavilionul Regal din Târgul Moșilor” (circa 1900, București, fotografie) prezintă clădirea pavilionului înconjurată de tarabe și vizitatori ai târgului, imagine păstrată în Colecția Documente Fotografice a Arhivelor Naționale ale României.
Timp de aproape două secole, Târgul Moșilor a fost unul dintre cele mai animate evenimente ale Bucureștiului, un loc unde tradiția pomenirii morților s-a întâlnit cu comerțul, distracția și viața socială a orașului.
De la Moși la Oborul de astăzi
În prima parte a secolului XX, Piața Obor a devenit una dintre marile piețe intravilane ale Bucureștiului. La mijlocul veacului era considerată piața principală a orașului. După 1939, și zona Colentina a fost inclusă în intravilan. În anii comunismului, sărbătoarea Moșilor a continuat o vreme, dar golită de sensul ei religios.
A rămas componenta de piață alimentară și, ocazional, cea de manifestare folclorică. În cele din urmă, sărbătoarea a fost anulată și înlocuită cu „Sărbătoarea recoltei”.
În deceniul al șaptelea al secolului XX, noua configurație urbană a zonei, marcată și de blocul-magazin Bucur-Obor, a redus considerabil întinderea vechii piețe. Totuși, nume precum Aleea Câmpul Moșilor și Ziduri Moși mai păstrează până astăzi memoria vechiului târg.
Știi mai multe despre Târgul Moșilor – marele bâlci al Bucureștiului. Azi Piata Obor? Spune și altora!