Ion ANTONICĂ, sculptor si ceramist

Sculptorul Ioan Antonică s-a născut pe 26 februarie 1937, în oraşul Huşi, judeţul Vaslui, unde a şi absolvit şcoala primară. A încetat din viată in anul 2002.
De la 14 ani, a urmat cursurile Liceului ieşean de Artă “Octav Băncilă”, secţia Sculptură, pe care le-a promovat în 1955.
În acelaşi an, a susţinut examenul de admitere la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Ceramică, fiind admis la clasa profesorilor Zoe Băicoianu şi Mac Constantinescu.
În anul 1961 a absolvit Facultatea de Arte Decorative.

Din 1963 a fost prezent la toate expoziţiile filialei Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici cu lucrări de sculptură, ceramică neagră şi policromă, abordând o gamă largă de teme, portrete şi compoziţii, în tehnici diferite de lucru, modelând în lut, gresie arsă, piatră şi lemn. Cele mai reprezentative dintre aceastea au fost achiziţionate de Muzeele de Artă din Bucureşti, Iaşi, Vaslui, Galaţi, Botoşani dar şi de colecţionari particulari.
Prima expoziţie personală a realizat-o la Iaşi, în 1966, expoziţie care a cuprins aproximativ o sută de piese de ceramică neagră.
Au urmat alte expoziţii personale în 1974 şi 1983, tot la Iaşi, şi în 1985, în oraşul natal, Huşi.
Filiala Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici a organizat în 1974 o expoziţie la Skopje – Bitolia, Iugoslavia. Una dintre lucrările sculptorului Antonică, participant la eveniment, a constituit afişul manifestării.
A urmat tabăra de creaţie în ceramică de la Medgidia, în 1975.
La solicitarea Ministerului Agriculturii a realizat în 1989 două busturi monumentale: “Ion Ionescu de la Brad” şi “Agricola Cardas”.

"La Ioan Antonică, compoziţiile păstrează o sugestie expresionistă – de exemplu tensiunea sufletească a femeii din “Maternitate” – respingând dulcegăria, descriind cu aplomb un gest energic." Dan Grigorescu, Cronica, 3 Aprilie 1969
"Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi şi ironic, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară, spusă când de bătrâni, când de tineri. Este vorba de o personificare a maselor ţărăneşti de o animare a materialului la treapta unor înţelegeri artistice, câştigate de Ioan Antonică în anii de studiu de la Bucureşti şi în cei câţiva ani de când expune la Iaşi. " Val Gheorghiu, Cronica, 26 Februarie 1966