Vida Gheza. Sculptorul care a împletit realismul cu mitologia
Sculptorul Vida Gheza, membru corespondent al Academiei Române, s-a născut la 28 februarie 1913, la Baia Mare şi a decedat pe 11 mai 1980.
Vida Gheza s-a născut în familia lui Iosif şi Rozalia Vida, ca al optulea copil al acestora. Tatăl său a fost miner. Toţi cei şapte fraţi dinaintea lui muriseră la vârste foarte mici, din cauza condiţiilor grele de viaţă, de aceea părinţii i-au dat un prenume care nu mai fusese dat în familia lor (Gheza), în spiritul credinţei populare că astfel vor înşela soarta şi că el va supravieţui.
A urmat Şcoala primară din Baia Sprie (1920-1928). Încurajat de învăţătorii săi, viitorul artist a început prin a ciopli în lemn animale, păsări, figuri umane. ''A început din tinereţe să-şi contureze un univers artistic intim legat de arta populară maramureșeană'', notează Doina N. Rusu în ''Dicționarul membrilor Academiei Române'' (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).
În 1936–1939 a plecat voluntar în Spania, unde a luptat în războiul civil de partea guvernului republican, în regimentul român de artilerie comandat de Valter Roman.
În 1939 a trecut în Franța, unde a fost internat în lagărele de la Saint-Cyprien, Gurs și Argelès-sur-Mer. În această perioadă a semnat lucrările cu numele Grigore și a cunoscut artiști spanioli precum Mentor Blasco și Mendoza. După invadarea Franței de către Germania, a fost trimis la muncă forțată lângă Pădurea Neagră, de unde a evadat și a revenit la Baia Mare.
La 8 august 1944 s-a căsătorit cu pianista Elisabeta Kádár, fiica pictorului băimărean Géza Kádár. În 1945 s-a înrolat voluntar în Armata Română pentru eliberarea Cehiei și Slovaciei.
Mare cioplitor al lemnului și un narator al trecutului, Gheza Vida este prin arta sa un continuator al tradiției populare, unde originea, omul și străbunul se întâlnesc. Debutează ca sculptor în anul 1937, în cadrul unei expoziții colective, în preajma unui grup de artiști desprinși de „Societatea Pictorilor Băimăreni”.
Dezvoltată cu precădere în preajma locului de obârșie, la Baia Mare, creația artistului va evolua sub semnul trăirilor intense, la nivelul instinctelor vitale. Astfel, strâns legată de etosul țărănesc, sculptura sa poate fi povestită.
Gheza Vida a făcut cu adevărat carieră după al doilea război mondial, îndeosebi prin sculptura de for public cu tematică istorică, prin monumentele dedicate acelor evenimente care schimbau în epocă destinul României şi care sunt astăzi repere socio-culturale ale unor oraşe precum Carei sau Moisei. Nu rămâne însă un artist naţional, faima sa devenind, îndeosebi prin participarea la Bienala de Artă de la Veneţia, în 1958 şi 1976, internaţională.
Critica de artă i-a împărţit creaţia în două direcţii: telurică şi mitologică. Din prima categorie fac parte acele lucrări dedicate unor personaje desprinse din real, oameni de condiţie modestă: mineri, muncitori forestieri, precum şi lucrările cu tematică istorică ce răspund directivelor realismului socialist.
Direcţia mitologică, în schimb, face apel la cultura tradițională, din care artistul preia elemente arhaice, personaje imaginare însă foarte prezente în mentalul colectiv: solomonarul, omul apelor, priculiciul minei etc.

„Miner în ocnă” (lemn de nuc) reprezintă un personaj masiv, aplecat, surprins într-o atitudine de efort și concentrare.

„Abundență” (lemn, H 149×61×30 cm, semnat pe plintă spate) prezintă, prin Vida Geza, o figură monumentală feminină, cu elemente simbolice și volumetrie robustă.

„Răscoala” (lemn, 1958, MNAR) redă un trup tensionat, prins într-un gest de revoltă, prin care Gheza Vida exprimă forța dramatică a luptei.

Omul care… (lemn, 1937) reprezintă o figură masculină concentrată, cu volumetrie masivă și expresie introspectivă.

Cioban (1957) de Vida Gheza reprezintă un cioban aplecat, surprins într-un moment de concentrare, ținând un instrument pastoral.




Premii
Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1971)
Premiul de Stat (1953)
Distincții
Ordinul „23 August” clasa I (1973)
Titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (1971)
Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (1968)
Titlul de Artist al Poporului (1964)
Ordinul Muncii clasa I (1963)
Titlul de Maestru emerit al artei (1957)
Medalia Muncii (1952)
Știi mai multe despre Vida Gheza. Sculptorul care a împletit realismul cu mitologia? Spune și altora!