Descoperă universul fascinant al sculpturii românești!

Sculptori români, clasici și contemporani, îi cunoști pe toți aici!

Mihai CHIȚU, sculptor

Mihai Chițu s-a născut în data de 8 iulie 1979 la Curtea de Argeș.

Absolvent al Universității Naționale de Arte din București, Facultatea de Arte Decorative și Design, specializarea Metal, artistul este membru UAP din România, Filiala Vâlcea.

Practica sa plasează metalul și obiectul într-o zonă ludic–critică: forme compacte, uneori „jucării” mecanice, asamblaje cu aer industrial și intervenții pop, în care utilul devine simbol, iar umorul maschează o tensiune legată de oraș, consum și presiunea cotidiană.

Mihai Chițu tratează sculptura ca pe un teritoriu experimental, aflat la granița dintre obiect, instalație și comentariu social. Format în zona metalului, el păstrează rigoarea materialului dur, dar o subminează constant prin ironie, joc și deturnare de sens.

Selecție expoziții personale ale artistului Mihai Chițu:

  • 2025 – „Peisaj urban”, Galeria Fundației „Niște țărani”, București
  • 2022 – „The exit from beauty”, VIMANA Gallery, București
  • 2022 – „Stress”, ETAJ artist run space, București
  • 2022 – „Glissando”, Sala de Artă Contemporană a Muzeului Golești, Argeș
  • 2014 – „Suntem prieteni, da?”, Galeriile Artex, Râmnicu Vâlcea
  • 2007 – „Plin de marțieni”, Galeria „Grigore Mora”, București

Lucrările sale – de la seriile „Plin de marțieni”, „Stress”, „The exit from beauty” sau „Glissando” – propun forme aparent ludice: sfere colorate, mecanisme rudimentare, obiecte care trimit la jucării, unelte sau mobilier impropriu. Privite atent, aceste forme ascund o tensiune clară: fragilitatea corpului social, presiunea mediului urban, alienarea și acumularea stresului contemporan. Metalul este adesea corodat, fragmentat, prins în sisteme instabile, sugerând un echilibru precar între control și colaps.

Reebot – Mihai Chițu

„Reebot” explorează fragmentarea și reconstrucția identității printr-o intervenție sculpturală ironică, într-o formulă conceptuală propusă de Mihai Chițu.

Sacoșa de aur – Mihai Chițu

„Sacoșa de aur” (alamă, 30 × 10 × 50 cm) este o lucrare de Mihai Chițu, cu obiect suspendat, tratat sculptural, cu suprafață reflectantă.

Cu respect! – Mihai Chițu

„Cu respect!” transformă un obiect funcțional într-o structură tensionată, cu echilibre instabile și intervenții mecanice, într-un demers conceptual al lui Mihai Chițu.

Stres corodat – Mihai Chițu

„Stres corodat” surprinde o tensiune mecanică și simbolică, construită din elemente industriale, într-o formulă sculpturală semnată de Mihai Chițu.

Fit Stress – Mihai Chițu

„Fit Stress” propune o reflecție asupra tensiunii și echilibrului corporal, articulată sculptural într-o formulă conceptuală semnată de Mihai Chițu.

Plin de marțieni – Mihai Chițu

„Plin de marțieni” propune o formă ludică și tensionată, cu accente ironice și structură sculpturală, într-un demers conceptual semnat de Mihai Chițu.

Mihai CHIȚU, sculptor

Estetica sa oscilează între industrial și pop, între ready-made și sculptură construită, cu accente de umor absurd și referințe discrete la cultura vizuală cotidiană.

Intervențiile cromatice – verde acid, galben intens, albastru saturat – nu sunt decorative, ci funcționează ca semnale de alarmă, marcând artificialitatea și excesul. În multe lucrări, mecanismul devine metaforă pentru om: prins, tensionat, repetitiv, dar încă animat de o energie jucăușă și subversivă.

"Excesul de precizie și calmul care îl caracterizează pe Mihai Chițu își găsește forma de exprimare optimă prin instalația de artă care îi oferă posibilitatea de a surprinde drama interioară a existenței umane. Materialele atent alese, fie că e vorba de obiecte simbol (mingi de gimnastică, menghină, cablu USB), fie materiale naturale prelucrate (piatră, lemn) sau mostre din cele mai diverse noi materiale de lucru (polistiren, plastic) sunt aduse laolaltă și forțate să coopereze." (Tania Nicolau)

În ansamblu, opera lui Mihai Chițu construiește un discurs coerent despre supraviețuirea sensibilității într-o lume rigidă, despre cum obiectul poate deveni purtător de emoție, iar sculptura – un instrument critic, direct și perfect ancorat în prezent.