La 12 ani, Ștefan este înscris la școala privată Franz Wieszners din Timișoara. Patru ani mai târziu urmează liceul la Seghedin, unde descoperă pasiunea pentru pictură.

La 18 ani ajunge la o școală de artă din Budapesta, unde este influențat de maeștri ca Ede Balló, Greguss și Bertalan Székely. În aceeași perioadă, tatăl său, grav bolnav, nu-l mai poate sprijini financiar și moare în 1910. Pentru a-și continua studiile, Ștefan lucrează ca tutor într-o familie înstărită din Budapesta.

La începutul secolului XX, Jäger era deja o figură cunoscută în rândul pictorilor. În 1906 realizează prima sa lucrare de amploare, Colonizarea șvabilor, comandată de comunitatea din Cărpiniș, Banat. Treptat, devine celebru în regiune, fiind cunoscut drept „pictorul șvab”.
Prima expoziție are loc la Becicherecul Mare.

În 1957, la 80 de ani, primește Ordinul Muncii clasa a II-a.

Operele sale surprind bogăția vieții bănățene — sărbători, tradiții, gospodării, munca de zi cu zi — și includ reprezentări detaliate ale obiceiului de chirvai (sarbatoare a hramului la germani).
Peisajele sale trădează o profundă înțelegere a naturii și a ciclicității anotimpurilor.

Cu peste 2.000 de picturi în ulei, Ștefan Jäger a lăsat o moștenire artistică răspândită în întreaga lume.


