Descoperă universul fascinant al picturii românești!

Pictori români, clasici și contemporani, îi cunoști pe toți aici!

Nicolae I. ALEXANDRESCU, pictor

Nicolae (Nicolas) I. Alexandrescu s-a născut in data de 5 decembrie 1884 la Iași si a încetat din viata in anul 1957, la București.

A fost un pictor format într-un context artistic complex, cu studii atât în România, cât și în Italia, unde și-a consolidat cariera.

A studiat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, precum și la Academia de Belle-Arte din Iași, parcurgând o formare care a îmbinat sensibilitatea muzicală și teatrală cu disciplina plastică. În anul 1907, a plecat la Milano pentru a-și continua studiile de artă plastică. Aici și-a stabilit atelierul de pictură și s-a împrietenit cu pictorul italian Paolo Sala, cunoscut pentru vedutele sale, influență vizibilă în preocuparea sa pentru peisaj.

A expus în țară în anii 1922, 1923, 1927 și 1928, prezentând peisaje din Italia, care s-au bucurat de succes și au fost apreciate pentru rafinamentul cromatic și atmosfera lirică. A avut expoziții și în Italia, la Vinciana, la Galleria Milano și la Galleria dell’Arte, manifestări bine primite de criticii de artă italieni. Criticul Vanna Picini l-a numit un „fin și delicat interpret al peisajului”, consacrându-i cronici favorabile în revistele epocii.

În anul 2013, Galeria de Artă Gavroche Antic a organizat o expoziție retrospectivă dedicată creației sale, readucând în atenție contribuția artistului la pictura românească interbelică.

Țigănci din Berevoiești (1928) – Nicola I. Alexandrescu

„Țigănci din Berevoiești” (ulei pe carton, 32 × 46 cm), semnat stânga jos cu negru și datat lizibil 1928, surprinde la Nicola I. Alexandrescu două figuri feminine într-un cadru rural.

Colectivist (1954) – Nicola I. Alexandrescu

„Colectivist” (ulei pe pânză, 63 × 84 cm), semnat stânga jos cu negru și datat Grădiștea, 1954, îl surprinde la Nicola I. Alexandrescu pe un tânăr țăran cu roadele câmpului.

Creația lui Nicola I. Alexandrescu a traversat etape distincte. Tabloul „Țigănci din Berevoiești” (1928) s-a înscris în linia artistică definitorie pentru el, evidențiind o construcție armonioasă și libertatea de expresie caracteristică perioadei interbelice.

În schimb, lucrarea „Colectivist” (1954) a ilustrat subordonarea criteriilor artistice față de ideologia realismului socialist, atât prin tematică, cât și printr-o tehnică picturală schematică, sugerând compromisurile impuse de contextul politic al ultimilor ani de viață.

Anii 60 il gasesc ca jurnalist, corespondent pentru reviste de cultura din Italia, dar si ca pictor redutabil, autor a peste 30 de expozitii personale in Italia si Romania.

Opera sa a rămas astfel marcată de contrastul dintre lirismul peisajelor italiene și rigorile ideologice ale epocii postbelice, reflectând transformările dramatice ale artei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea.