Adriana Emilia Cănija Popa, tapiser, pictor
Adriana Emilia Popa Cănija s-a nascut in data de 29 februarie 1956, Bîrsău, Hunedoara.
A urmat, între anii 1971–1975, cursurile Liceului de Muzică și Arte Plastice din Deva, avându-l ca profesor pe Ernest Kovacs.
Între 1975–1978 a studiat la Facultatea de Arte Plastice și Decorative a Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, la clasa profesoarei universitare Margareta Swoboda.
Între 1995–1998 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea Pedagogia artei.
În anul 2003 a urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar în anul 2011 a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale.
A activat ca profesoară în cadrul Liceului de Muzică și Arte Plastice „Sigismund Toduță” din Deva, instituție în care a avut o activitate didactică constantă.
A devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Deva, specializarea pictură.
Expoziții personale: „Sub semnul sentimentelor” (Deva, 2006), „Zborul” (Deva, 2004), iar ulterior a organizat a patra expoziție personală la Galeria Forma. A participat la numeroase expoziții de grup naționale și internaționale, dintre care: Parlamentul European (Bruxelles, 2010), Nancy, Franța (2008), Bienala Națională de Artă Plastică „Lascăr Vorel” (Piatra Neamț, 2009), Salonul Național de Artă (București, 2006), Bienala de desen (Arad, 1999, 2003), „Pictori români din Hunedoara” (Quimper-Plomelin, Franța, 2003).
Referindu-se la simbolistica lucrărilor sale, a explicat relația om–pom astfel: „Pomul este un simbol atât de cunoscut încât este greu să spui ceva nou. Totuşi aş putea preciza că: pomul ca şi omul are contact cu pământul şi cu cerul. El face legătura dintre cer şi pământ, dintre spirit şi materie, dintre două lumi (cea terestră şi cea spaţială), două entităţi tot atât de puţin cunoscute astăzi ca şi în urmă cu milenii. Deşi s-au făcut multe descoperiri, totuşi, misterul şi necunoscutul ne ameninţă în continuare existenţa, cel puţin asta cred eu.”
În ceea ce privește creația, a afirmat: „Creaţia mea este legată de personalitatea mea aflată în continuă căutare. Tot ceea ce fac este filtrat prin simţirea şi gândirea mea, nu este doar un experiment vizual. Tot ceea ce văd, simt şi trăiesc, absolut totul este un posibil pretext ce poate îmbrăca diferite forme de exprimare plastică.”
A abordat tehnici diverse – lucrări pe sticlă, desen, pictură în tempera, acrylic și ulei, colaj textil – iar temele sale au vizat omul, natura, societatea și dimensiunea simbolică a existenței.
A încurajat tânăra generație să observe, să acumuleze, să gândească și să evite căile facile, subliniind că în artă libertatea interioară și autenticitatea au reprezentat repere esențiale.
Teza sa de doctorat a vizat arta din zona central-vestică a Transilvaniei din ultimele trei decenii și modul de afirmare a identității în artă într-o lume aflată în proces de globalizare, demers pe care l-a considerat necesar pentru structurarea sa interioară și pentru deschiderea către noi orizonturi artistice.
Știi mai multe despre Adriana Emilia Cănija Popa, tapiser, pictor? Spune și altora!