VERESS Pál, pictor
Veress Pál s-a născut în data de 23 august 1929, la Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, și a încetat din viață în data de 11 octombrie 2002, la Cluj-Napoca, jud. Cluj. Pictor și grafician maghiar din România, artistul a folosit și numele Veresspál, scris într-un singur cuvânt, formă sub care își semna lucrările.
Formarea artistică
Între 1948 și 1950, Pál Veress a studiat pictura la București, unde i-a avut profesori pe Nicolae Dărăscu și Ioan Marșic.
În anul 1950 și-a continuat pregătirea la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția grafică, avându-i ca profesori pe Cs. Erdős Tibor și Gábor Miklóssy. A absolvit în 1954.
După încheierea studiilor a rămas în cadrul Institutului „Ion Andreescu”, inițial ca asistent al lui Gábor Miklóssy, apoi ca asistent universitar și, din 1962, lector. A desfășurat o îndelungată activitate pedagogică la Cluj, până la pensionarea sa, în anul 1990.
Asociații și uniuni profesionale
Din 1955, Pál Veress a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
A făcut parte și din EMKES – Asociația Universală a Artiștilor Plastici Maghiari, cu sediul la Stockholm.
În 1993 s-a numărat printre membrii fondatori ai Breslei Barabás Miklós (Barabás Miklós Céh) din Cluj-Napoca, organizație în cadrul căreia a îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de secretar. Artistul a rămas implicat în viața culturală și expozițională până în ultimii ani ai vieții.
Stilul artistic
Pál Veress a practicat pictura și grafica, abordând portretul, nudul, peisajul, natura statică și numeroase imagini ale spațiului transilvănean: case, biserici, străzi, sate și cimitire.
În prima etapă a creației sale este evidentă influența tradiției post-Baia Mare, într-o pictură întemeiată pe observația directă a naturii. Sfântu Gheorghe, Clujul, malurile Someșului și ale Oltului, satele și peisajele Transilvaniei devin repere constante ale operei sale.
De-a lungul carierei, această viziune naturalistă a evoluat către o mai mare libertate a formei. Artistul a sintetizat și uneori a abstractizat motivele observate, organizându-le în structuri compoziționale tot mai concentrate, tendință devenită evidentă mai ales în creația anilor 1990.
Un loc aparte îl ocupă acuarela, tehnică în care Pál Veress și-a găsit una dintre expresiile cele mai personale. Lumina, transparența și mobilitatea culorii îi permit să transforme peisajul dintr-o simplă consemnare a locului într-o expresie a unei stări.
„Veresspál – așa cum își semnează tablourile – caută, asemenea unui Rousseau târziu, intimitatea netulburată a relațiilor umane și formele posibile ale legăturii existențiale dintre om și natură. [...] Peisajul este o stare sufletească.” (Kálmán Aniszi)
Deși este cunoscut îndeosebi ca acuarelist, artistul a lucrat cu aceeași familiaritate în ulei, tuș, cărbune, pastel, tempera și gravură în lemn. Dacă acuarelele sale sunt dominate de lumină și de dialogul cromatic, lucrările grafice capătă adesea o expresie mai severă și o tensiune accentuată a liniei.
Criticul și istoricul de artă Zoltán Banner remarca tocmai echilibrul pe care Veress îl obține în acuarelă între fidelitatea față de realitatea observată și intervenția imaginației: „Puțini tratează cu atâta seriozitate acest teritoriu dintre pictură și grafică precum Pál Veress, care dă întotdeauna expresie sugestiilor imaginației, rămânând fidel iluziei naturii.” (Zoltán Banner)
Creația lui Pál Veress poate fi privită astfel și ca o amplă mărturie plastică despre Transilvania, nu numai prin reprezentarea locurilor, ci prin interesul pentru viața comunităților, memoria rurală și relația omului cu peisajul.
„Statuia lui Matia Corvinul în asfințit” (pastel pe hârtie, 34 × 24,5 cm) surprinde silueta monumentului și a arhitecturii într-o lumină intensă de seară, iar Veress Pál accentuează contrastul dintre umbrele adânci și galbenul incandescent al cerului.
„Strada Kogălniceanu, Cluj” (1992, pastel pe hârtie, 21,5 × 31 cm) surprinde atmosfera calmă a străzii într-o lumină difuză, iar Veress Pál estompează contururile arhitecturii prin tonuri pastelate și accente cromatice discrete.
„Margine de pădure” (1974, acuarelă pe hârtie, 43 × 38 cm) surprinde densitatea vegetației sub o lumină puternică, Veress Pál sugerând prin contrastele dintre verdele adânc și galbenul solar tensiunea dintre umbră și deschidere.
„Amurg la stână” (ulei pe pânză, 54 × 72,5 cm, semnat stânga jos cu roșu) transmite liniștea unei lumi pastorale aflate la hotarul dintre zi și noapte, Veress Pál transformând amurgul într-o meditație despre răgaz, natură și trecerea blândă a timpului.
„Flori” (pastel pe hârtie, 40 × 36,5 cm) pune în valoare vitalitatea buchetului prin contraste cromatice intense, Veress Pál sugerând prin tușe moi și suprapuneri de culoare o atmosferă luminoasă, spontană și decorativă.
„Lumini în pădure” (1966, acuarelă pe hârtie, 54 × 41 cm) surprinde pădurea traversată de accente luminoase, iar Veress Pál folosește contrastele dintre trunchiurile întunecate și zonele clare pentru a sugera profunzime, vibrație și ritm.
„Femei din Călata pe câmp” (1999, ulei pe pânză, 46 × 51,5 cm) surprinde ritmul muncii rurale într-un peisaj amplu și dinamic, Veress Pál folosind curbe largi, contraste intense și siluete colorate pentru a sugera mișcare, solidaritate și vitalitate.
„Case în Munții Apuseni” (1995, acuarelă pe hârtie, 31,5 × 44 cm) evocă arhitectura rurală prin volume masive și tonuri reci, iar Veress Pál pune accent pe relația dintre case, relieful abrupt și atmosfera aspră a peisajului montan.
„Flori de soare” (1975, acuarelă pe hârtie, 35,5 × 47 cm) concentrează energia florilor într-o imagine luminoasă și aerată, iar Veress Pál lasă petele de culoare să se dizolve liber, sugerând căldură, ritm și efemeritate.
„Valea de la Stana” (acuarelă pe hârtie, 41 × 55 cm) surprinde un peisaj montan dominat de vegetație și lumină, Veress Pál sugerând prin transparențe fluide și contraste cromatice prospețimea, adâncimea și calmul locului.
Activitatea expozițională
Pál Veress a debutat expozițional în 1953, la București, în cadrul Festivalului Tineretului. De-a lungul carierei a participat la aproximativ 283 de expoziții naționale și internaționale, iar începând din 1962 a organizat circa 40 de expoziții personale.
Expoziții personale – selecție
2002 – Galeria „Gy. Szabó Béla”, Cluj-Napoca
1996 – Centrul Diaconal „Bethlen Kata”, Cluj-Napoca
1995 – Balatonkenese, Ungaria
1989–1990 – Budapesta
1980 – Târgu Mureș
1975 – Deva
1974 – Oradea
1967 – Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni
1966 – Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Covasna, Târgu Secuiesc
1963 – Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului, Gălești, Praid și Ghindari
1962–1992 – numeroase expoziții personale și retrospective la Cluj-Napoca
Artistul a participat, de asemenea, la numeroase expoziții colective în București, Cluj-Napoca, Budapesta, Ottawa, Göteborg, Stockholm, Pescara, Toruń, Żary și alte centre culturale europene.
În ianuarie 2002, cu numai câteva luni înainte de moarte, Pál Veress a organizat o nouă expoziție personală la Cluj-Napoca.
După dispariția sa au fost organizate mai multe expoziții comemorative, între care cele de la Budapesta, în 2003, Cluj-Napoca, în 2007, și expoziția retrospectivă găzduită în 2022 de Galeria Kányafő din Cluj-Napoca, la două decenii de la moartea artistului.
Lucrări în colecții publice
Opere ale lui Pál Veress se păstrează în colecții publice și private din România și din străinătate. Printre instituțiile care dețin lucrări ale artistului se numără: Muzeul de Artă Tulcea, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul Național Secuiesc, Sfântu Gheorghe.
Prin activitatea sa de peste cinci decenii, atât ca artist, cât și ca profesor al Institutului „Ion Andreescu”, Pál Veress a ocupat un loc distinct în arta maghiară din România din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Atașamentul față de peisajul transilvănean, stăpânirea acuarelei și capacitatea de a trece de la observația naturalistă la sinteza formei definesc o creație în care reprezentarea locului devine, treptat, expresie a memoriei și a stării interioare.
Știi mai multe despre VERESS Pál, pictor? Spune și altora!