Gheorghe GHIȚESCU, profesor

Gheorghe Ghițescu s-a născut în anul 1915, în localitatea Lehliu-Gară, județul Călărași, și a încetat din viață în anul 1978 la Târgu-Neamț, județul Neamț.

Student al Academiei de Arte Frumoase din 1932, la clasa maestrului Camil Ressu și atras fiind de admirația pentru Tudor Vianu, s-a înscris și la Facultatea de Filosofie și Litere, secția Estetică – Istoria Artelor, pe care a frecventat-o, concomitent cu Academia de Arte Frumoase.

Ulterior, Gheorghe Ghițescu a absolvit Facultatea de Medicină, obținând titlul de doctor în cardiologie.
Însă Gheorghe Ghițescu nu a fost atras de patologia anatomiei, ci de dimensiunea sa estetică, de arta anatomiei și de anatomia în artă. Gheorghe Ghițescu se reîntoarce, deci, către arta pe care a ales să o trăiască, într-un mod particular, ca profesor de anatomie artistică.

În 1952, după aproape 10 ani de studiu și cercetare în noul domeniu pe care îl fundamentase, cel al Anatomiei Artistice, Gheorghe Ghițescu devine licențiat al Școlii de Pictură Monumentală, ocupând postul de decan al Facultății de Arte Decorative, până în 1954.

În anul 1964 este numit șef de catedră la Disciplinele Tehnico-Teoretice, funcție pe care o ocupă până în 1973. Din 1965 devine și colaborator al revistei „Arta”, unde publică numeroase eseuri de critică și estetică. În același timp, continuă cercetările în domeniul anatomiei și al antropologiei artistice, materializate atât în viitoarele lucrări, cât și în cursurile practice cu studenții.

Pentru a crea suportul necesar acestor activități, ca și pentru activitățile de cercetare, Gheorghe Ghițescu înființează Laboratorul de Anatomie Artistică, dotat cu material didactic, cu o bibliotecă proprie și cu un laborator fotografic.
Timp de 35 de ani este profesorul cel mai iubit, admirat și respectat atât de studenți, cât și de colegi. Printre elevii săi au figurat nume importante ale artei românești ca: Traian Brădean, Henry Mavrodin, Marin Gherasim, Sorin Ilfoveanu, Vasile Gorduz, Silvia Radu, Mihai Ecobici.