Margareta STERIAN, pictor, scriitor
Margareta Sterian (Weinberg) s-a născut la data de 16 martie 1897, in Buzău, si a încetat din viata in data de 9 septembrie 1992 a fost o pictoriță, scriitoare.
Primul ei soț a fost un bancher din Ploiești, dar mariajul s-a destrămat la puțin timp după căsătorie.
Ulterior, l-a cunoscut pe poetul Paul Sterian (1904-1984), cu care s-a căsătorit.
„Scenă de circ” (tuș și acuarelă pe hârtie, 29 × 34 cm, nesemnat) surprinde atmosfera ludică specifică Margaretei STERIAN, prin desenul fluid și accentele cromatice delicate care redau momentul grațios al unei acrobate călare în arena circului.
Între 1926 și 1929, cei doi au studiat împreună la Paris, cu sprijinul financiar al tatălui lui Paul, Eraclie Sterian, cunoscut medic român.
Margareta a studiat pictura și istoria artei la Academia Liberă Ranson și la École du Louvre și a explorat muzeele pariziene, fiind interesată în special de maeștrii italieni și spanioli și de pictorii flamanzi și olandezi.
Debutul editorial al artistei a avut loc în anul 1945, odată cu publicarea culegerii „Poezii”. Acesteia i-au urmat volumele „Poeme” (1969), „Evocări de călătorie” (1971) şi romanul „Castelul de apă” (1972).
Peisaj (1932–1933) prezintă o scenă urbană animată, cu personaje și tramvai integrate într-o perspectivă amplă, dominată de clădiri și arbori stilizați. Cromatica intensă și ritmul compozițional definesc viziunea modernă a Margaretei Sterian.
Circ (1931–1941) surprinde universul spectacolului ambulant, cu personaje dispuse pe registre suprapuse și o atmosferă teatrală intensă.
„Natură statică cu fructieră” (1933) prezintă o compoziție cu pere, struguri și castane într-o fructieră stilizată, în cromatica decorativă specifică Margaretei Sterian.
„De Mână Ameței” (ulei pe pânză, 19 × 30 cm, semnat și datat 1979) creează o atmosferă lirică și onirică, specifică sensibilității picturale a Margaretei Sterian.
Autoportret (1931–1932) oferă o reprezentare introspectivă, cu trăsături ferme și modelaj cromatic sobru.
„Drăguș” (1929–1935, tuș pe calc) prezintă o scenă stilizată cu femeie în costum popular, animale și motive florale, în grafica lineară a Margaretei Sterian.
Scenă de circ (Pantere și lei) (1931–1941) evocă tensiunea spectacolului prin siluete alungite și mișcări ritmate, surprinse într-o arenă luminată dramatic.
„Oglindire” prezintă o compoziție simbolică cu ochi central și forme decorative pe fundal galben, în limbajul plastic stilizat caracteristic Margaretei Sterian.
„Croazieră” (1931, ulei pe pânză, 60 × 45,5 cm, semnat, datat și localizat stânga jos, cu brun, „Margareta Sterian, New York, 1931”) redă, în stilul Margaretei Margareta Sterian, o scenă dinamică pe puntea unui vas.
„Flori de Câmp” (ulei pe pânză, 43 × 34,5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „Sterian”) redă, în maniera delicată a Margaretei Sterian, un buchet diafan, cu tonuri pastelate și atmosferă luminoasă.
„Flori de Câmp” (ulei pe pânză, 65 × 45 cm, semnat stânga jos, cu roșu, „Sterian”) redă, în maniera expresivă a Margaretei Sterian, un buchet dens, cu accente cromatice dramatice și compoziție vibrantă.
„Vas cu flori” (ulei pe carton, 34,5 × 23,5 cm, semnat stânga jos, Colecția Dan și Ruxandra Zlătescu) surprinde un buchet delicat în cromatica luminoasă a Margareta Sterian.
Expoziție dedicată Margaretei Sterian – universul textil al unei artiste de avangardă
Sala de expoziție dedicată Margareta Sterian a prezentat publicului o colecție inedită de artă textilă, concepută ca un ansamblu coerent și unitar, menit să reflecte complexitatea unei personalități de prim rang a culturii românești din secolul al XX-lea.
Expoziția a reunit tapiserii și lucrări realizate în tehnica colajului textil, ilustrând o direcție artistică rară într-o perioadă în care arta textilă cultă și colajele textile erau puțin practicate sau aproape inexistente în spațiul artistic românesc.
Parcursul său artistic și intelectual a fost marcat de o remarcabilă diversitate de expresie: pictură, grafică, ceramică, tapiserie, scenografie, literatură și traduceri. A scris proză și poezie și a realizat traduceri importante din poezia americană, engleză, poloneză și irlandeză, menținând permanent un dialog subtil între artele vizuale și literatură.
Rămasă fără mamă la vârsta de un an, artista a primit o educație aleasă din partea bunicii materne. Copilăria și-a petrecut-o alternativ în București, alături de bunică, și în casa tatălui său din Buzău, unde a urmat lecții de pictură cu pictorul buzoian Gore Mircescu.
Înclinațiile artistice s-au manifestat timpuriu, fiind încurajate de bunica sa, care deținea un atelier de broderie în București. Această apropiere timpurie de arta textilă și de lucrul manual avea să-și lase amprenta asupra întregii creații ulterioare.
Formarea intelectuală a Margaretei Sterian a fost consolidată prin studiile liceale urmate într-un liceu german, unde și-a însușit o cultură umanistă vastă. Ulterior, a urmat studii de pictură și artă decorativă la Paris, între anii 1926 și 1928, frecventând Academia Ranson, unde a studiat cu Roger Bissière și Amedée de la Patellière.
În paralel, a urmat cursuri de istoria artei la École du Louvre, cu Louis Hautecoeur și Paul Vitry. Efervescența artistică a Parisului, alături de profunda cunoaștere a mediului artistic românesc și a artelor populare, au contribuit decisiv la cristalizarea unui limbaj plastic personal.
Expoziția de debut a Margaretei Sterian, organizată la București, a fost un succes răsunător și a propulsat-o în rândurile de frunte ale artiștilor tineri din deceniile al treilea și al patrulea ale secolului XX, în contextul avangardei românești.
De la începutul carierei și până la sfârșitul vieții, arta sa a fost caracterizată de integrarea realităților observate într-o atmosferă de vis și de fantastic, abordată cu libertate, dar și cu rigoare și consecvență, prin reinterpretarea principiilor tradiționale ale școlilor de artă plastică.
Margareta Sterian s-a integrat firesc în mișcarea de avangardă a epocii, fără excese sau exclusivisme. Un prieten scriitor o caracteriza drept o artistă care înainta „cu pași ușori de pâslă”, evitând să tulbure armonia vieții, impunându-și farmecul prin discreție, delicatețe și modestie, trăsături care confereau operei sale o lumină tainică, asociată ideii de noblețe spirituală.
În plan expozițional, artista a avut numeroase expoziții personale și participări la manifestări artistice importante din Paris, Roma, Geneva, Varșovia, Düsseldorf, München, Istanbul, Budapesta și București.
De-a lungul timpului, i-au fost acordate distincții semnificative: Premiul Ministerului Artelor pentru pictură, Medalia de bronz la Expoziția Artelor și Industriei de la Paris din 1937, Ordinul „Meritul Cultural” în 1968 și Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România în 1985. Între 1977 și 1984 au fost organizate retrospective ale operei sale la București, iar în 1993 a fost organizată o amplă expoziție postumă, prilej cu care a fost instituit Premiul „Margareta Sterian” pentru creație muzeografică și plastică.
Sala de expoziție a pus în valoare tapiserii realizate într-o indisolubilă unitate stilistică, toate având ca numitor comun o lume a visului, a binelui și a frumuseții. Lucrările au fost realizate într-un moment istoric în care colajul textil cult era aproape necunoscut, iar influența artelor populare românești, a cusăturilor și a materialelor tradiționale a fost asumată cu o claritate programatică. Catifeaua, dantela, broderiile, firul metalic, pânza de sac, fragmentele de fotă și ie românească au fost utilizate pentru a construi compoziții de o subtilă monumentalitate decorativă.
Printre lucrările reprezentative s-a aflat tapiseria Mască populară și păsări, dominată de un personaj monumental, anonim, mascat, prezentat într-o poziție oblică, de cădere liberă. Această imagine a sugerat atât dinamismul și ritmul dansului popular, cât și condiția omului aflat între neputință și căutarea unui echilibru interior, într-o permanentă relație simbolică cu Adam și Eva.
Tapiseria Ctitorii a separat lumea fictivă de cea reală printr-un ancadrament din catifea, iar organizarea geometrică a figurilor și includerea fragmentelor autentice de costum popular au sugerat ideea întemeietorilor, a conducătorilor și a continuității credinței. În centrul compoziției a fost plasată macheta unei mânăstiri, simbol al spiritualității creștine a poporului român.
Alte lucrări, precum În grădină, Buchetele, Covor bulgar, Pești, Din petice colorate, Nuntă în cer sau Mirii – Teatrul domniței Ralu, au dezvoltat teme recurente: imponderabilitatea existenței, eterna pereche Adam și Eva, relația dintre cer și pământ, frumusețea elementelor simple ridicate la rang de simbol. Florile, peștii, bucățile textile sau structurile geometrice au devenit pretexte pentru meditație asupra condiției umane și asupra armoniei universale.
Un element deosebit al expoziției l-a constituit micul goblen Cățelul bunicii, cusut manual în anul 1864 de bunica artistei. Această piesă a completat simbolic colecția, indicând sursa familială a talentului pentru lucrul manual și legătura profundă dintre generații.
În ansamblu, sala de expoziție dedicată Margaretei Sterian a demonstrat valoarea unică a unei creații bazate pe simplitate, rigoare, geometrizare și echilibru interior.
Opera sa a revelat un calm izvorât din profesionalism și din dorința de a așeza lucrurile într-o armonie durabilă, oferind privitorului nu doar încântare estetică, ci și sentimentul unei autentice îmbogățiri spirituale.
Știi mai multe despre Margareta STERIAN, pictor, scriitor? Spune și altora!