Zoe Ricci, pictor
Zoe Ricci s-a născut în anul 1909 și a încetat din viață în anul 1992.
A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, unde a studiat pictura sub îndrumarea profesorilor Jean Steriadi și Camil Ressu. Ulterior a devenit asistenta lui Jean Steriadi, consolidându-și astfel poziția în mediul artistic al epocii.
A participat la numeroase expoziții atât în România, cât și în străinătate. A participat la Salonul Oficial de Toamnă desen, gravură și afiș din 1940 cu 3 lucrari Peisagiu (desen colorat), in aceasta perioada locuind pe Str. Vasile Lascar, nr. 21.
În anul 1962 a părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde și-a continuat activitatea artistică.
În anii tinereții a frecventat cercurile culturale și artistice ale Bucureștiului interbelic. Numele său apare și în însemnările lui Mihail Sebastian, care o evoca într-o notă de jurnal: „Zoe în chaise-longue, eu la picioarele ei, am stat îndelung de vorbă. Pare foarte tânără. Corpul mai ales este extrem de tânăr. Ochii oblici, pomeții puțin prea bine desenați, o gură de copil. Sărută cu timiditate, dar și cu nu știu ce disperare.”
În toamna anului 1938, când scriitorul trăia succesul piesei Jocul de-a vacanța, Zoe Ricci s-a aflat alături de el în momentul mutării acestuia din locuința de pe strada Antim nr. 45 într-o garsonieră de pe Calea Victoriei. Sebastian nota atunci: „Era prima femeie care intra în casa asta. Nu mi-am putut opri un elan de tandrețe. Am dezbrăcat-o, am culcat-o, am lăsat-o să mormăie sub plapumă, ca o pisică la căldură, și am scoborât să iau prăjituri de la Nestor. Ce bine e să știi că ai lăsat sus în camera ta o femeie tănâră, care te așteaptă… (…) Și am avut dintr-o dată senzația că Zoe, fata asta admirabilă, pe care o văd atât de des, care sâmbătă după-masă a dormit în patul meu, și pe urmă, goală, făcea tumbe copilărești pe parchet, fata asta cu care aseară am fost la cinematograf, este pentru mine o necunoscută.”
Știi mai multe despre Zoe Ricci, pictor? Spune și altora!