Igor ISAC OLIȘCĂNESCU, pictor, regizor, scriitor
Igor Isac Olișcănescu s-a născut la 10 martie 1957, în satul Olișcani, raionul Șoldănești, Republica Moldova.
Între anii 1972 și 1976, a urmat Liceul de Arte Plastice din Chișinău, iar între 1984 și 1990 și-a continuat studiile la Universitatea de Arte Plastice din Tallinn, Estonia.
În anul 1999 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar din 2005 este membru și al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. După o perioadă petrecută la Chișinău, artistul s-a stabilit în România, la Oravița, unde și-a amenajat atelierul și și-a continuat activitatea artistică.
Creația lui Igor Isac Olișcănescu s-a dezvoltat de la o pictură figurativă cu puternice accente simbolice și expresioniste către formule plastice mai libere, în care culoarea, colajul și materialele integrate în suprafața picturală dobândesc un rol tot mai important.
O etapă semnificativă a creației sale este legată de universul eminescian, pe care artistul îl transpune într-o mitologie personală. Figura feminină, așteptarea, apariția Zburătorului și peisajul nocturn alcătuiesc o lume aflată la granița dintre realitate, vis și viziune. Criticul Călin Chincea observa atracția artistului pentru portretistica feminină și pentru construirea unor spații misterioase, hieratice, marcate de accente simbolic-expresioniste. Ulterior, pictura sa s-a deschis către experiențe postmoderne, prin utilizarea mai îndrăzneață a culorii, a colajului și a materialelor găsite.
Criticul de artă Ioan Iovan surprinde caracterul schimbător al limbajului său plastic, considerând că multiplele ipostaze ale creației lui Igor Isac provin din aceeași nevoie interioară: aceea de a transforma lumea în funcție de starea sufletească. Realitatea observată nu este pur și simplu reprodusă, ci remodelată, forma, lumina și umbra devenind purtătoarele unei experiențe interioare.
O altă direcție importantă a operei lui Igor Isac este relația cu spațiul natal și cu identitatea basarabeană. În propriul său discurs artistic, artistul revine la imaginea casei copilăriei și la vatra aflată în centrul ei, percepută nu doar ca element concret, ci ca punct simbolic în jurul căruia se organizează lumea. Cercul, pătratul, triunghiul, crucea sau hexagonul sunt recuperate din memoria acestui spațiu primordial și transformate în elemente ale unui vocabular plastic personal.
În definirea propriei concepții despre pictură, artistul revendică legătura artei basarabene cu tradiția picturii românești și recunoaște importanța creației lui Mihai Grecu, pe care îl consideră unul dintre artiștii care au reușit să redefinească tradiția națională prin mijloacele artei moderne. Pentru Igor Isac, lecția esențială a acestei picturi constă în capacitatea de a recupera și reinventa artistic spațiul natal.
De-a lungul activității sale, Igor Isac Olișcănescu a realizat numeroase expoziții personale în România, Republica Moldova și Belgia. Lucrările sale se află în colecții publice din România și Republica Moldova, precum și în colecții particulare din țară și din străinătate.
„Memoria mâinii 3” (tehnică mixtă, 45 × 35 cm) continuă explorarea mâinii ca simbol al experienței și al urmei lăsate în timp, Igor Isac accentuând aici caracterul material și aproape arheologic al formei.
„Sfânta Treime” (tehnică mixtă, 50 × 60 cm) concentrează simbolul spiritual într-o imagine simplificată și luminoasă, în care Igor Isac pune accent pe ideea de unitate, protecție și prezență sacră.
„Vatra” (tehnică mixtă, 50 × 60 cm) evocă ideea de origine, adăpost și continuitate, iar Igor Isac reunește figura umană, cuptorul și arborele într-o imagine cu puternică încărcătură simbolică.
„Clepsidra” (ulei, 100 × 60 cm) explorează simbolic trecerea timpului, Igor Isac asociind forme geometrice, siluete de mâini și accente cromatice puternice într-o compoziție cu ritm și tensiune.
„Memoria zidului” (tehnică mixtă, 50 × 60 cm) evocă acumularea urmelor și fragmentelor lăsate de timp, Igor Isac transformând suprafața într-un spațiu dens, aproape arheologic, al memoriei.
„La marginea lumii” (ulei pe carton, 35 × 45 cm) reunește un grup compact de personaje într-o atmosferă de izolare și așteptare, Igor Isac accentuând fragilitatea comunității și sentimentul de limită.
„Ceremonia orbirii” (colaj, 45 × 35 cm) explorează pierderea vederii ca metaforă a rupturii dintre aparență și percepție. Igor Isac organizează figura într-un ansamblu fragmentat, unde contrastele cromatice amplifică tensiunea simbolică.
„Festinul minotaurului” (colaj, 97 × 68 cm) dezvoltă o scenă mitologică tensionată și fragmentată, Igor Isac combinând figura Minotaurului cu elemente contemporane într-o compoziție densă și expresivă.
„Pasărea-lup” (colaj, 97 × 68 cm) propune o ființă hibridă, între zbor și forță instinctuală, Igor Isac articulând imaginea din fragmente tipografice și cromatice care îi amplifică tensiunea simbolică.
„Dialog (Eminescu – Ștefan Cel Mare)” (ulei pe pânză) pune față în față două figuri emblematice ale istoriei și culturii românești, surprinse într-o compoziție cu puternică încărcătură simbolică, în care Igor Isac sugerează o întâlnire imaginară între spiritul creator și autoritatea istorică.
„Întoarcerea lui Ulisse” (colaj, 97 × 68 cm) evocă revenirea eroului ca traversare a memoriei și a încercărilor, Igor Isac reunind forme fragmentate și contraste cromatice într-o imagine tensionată, cu rezonanțe mitologice.
„Memoria mâinii 2” (colaj, 45 × 35 cm) transformă forma mâinii într-un suport al memoriei și al experienței, Igor Isac reunind fragmente și texturi într-o imagine cu caracter simbolic.
Expoziții personale – selecție
2007 – Bruxelles mon amour, Casa de Cultură Belgo-Română Arthis, Bruxelles
2005 – Eminescu răstignit, Muzeul Național de Artă, Chișinău
2002 – Icoane și flori, Oravița și Muzeul Satului, Timișoara
2000 – Întoarcerea la fire, Muzeul Dunării de Jos, Călărași; Muzeul Agriculturii din România, Slobozia
1999 – Așteptarea, Sala „Constantin Brâncuși”, Palatul Parlamentului, București
1997 – Oravița mea, Casa de Cultură, Oravița
1996 – Peisaj transilvan, Oradea și Baia Mare
1995 – În căutarea identității, Baia Mare, Cluj-Napoca, Timișoara și Caransebeș
1994 – Dor de Eminescu, Bistrița, Oradea, Arad, Lugoj și Reșița.
Știi mai multe despre Igor ISAC OLIȘCĂNESCU, pictor, regizor, scriitor? Spune și altora!