Cetatea (casa) Bufniței, Văleni, Călățele, Cluj
La Cetatea Bufnițelor se poate ajunge urmând un traseu montan îngrijit, de la Izvorul Străvechi, spre stânga, până la Izvorul Pierre Curie.
Aleea turistică este marcată și poate fi parcursă chiar și de turiștii mai puțin obișnuiți cu traseele montane.
Această cetate este de fapt o casă cu o istorie aparte din satul Văleni, comuna Călățele. Construită în jurul anilor 1870, casa a aparținut familiei Pandur.
A avut inițial o singură cameră, în limba maghiară expresia fiind „casa cu o grindă”, făcându-se referire la grinda centrală care traversează centrul casei.
În primele decenii ale secolului trecut, casa a fost extinsă înspre est, prin alipirea unei alte case din sat, care a fost efectiv demontată bucată cu bucată și alipită în poziția în care se află și azi. O particularitate a materialelor de construcție folosite în trecut este aceea că ele puteau fi reciclate cu ușurință și folosite pentru construcția unei alte case.
În anul 1940, familia Pandur s-a mutat în Huedin, casa fiind folosită de armată pe timpul războiului. Odată cu încheierea războiului, familia Pandur s-a întors acasă, împărțind casa cu grindă în două pentru a locui și alte rude apropiate. În 1955, Andras Pandur a construit în partea estică a casei încă o cameră, iar ulterior a ocupat toată casa veche, locuind aici până în iunie 1981, când s-a mutat la Cluj-Napoca. O perioadă, casa a fost întreținută de familia Pandur, existau încă straturi de flori la ambele intrări, de primăvara, până toamna târziu.
Apoi, s-a mutat în casă ciobanul satului, în perioada aceasta tinerii din sat obișnuind să se întâlnească aici la șezători, sau să repete, de pildă, colindele înainte de Crăciun.
În această perioadă casa a căpătat numele de „Bagoly Vár” (Casa Bufniței).