Universitatea de Arhitectură Ion Mincu din București, str. Biserica Enei

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” - corpul vechi este situat in municipiul București, Str. Biserica Enei, nr. 1 sector 1.

Palatul Institutului de Arhitectură Ion Mincu a fost construit între anii 1921-1927, după planul arhitectilor Grigore Cerchez (in calitate de arhitect diriginte) si Iorgu Ciortan (arhitect secund).

Edificiul impozant, din piatră, în stil pur brâncovenesc și arhaic, venea să înlocuiască vechiul sediu al școlii de arhitectură, o clădire ponosită situată pe strada Ion Brezoianu.

Grigore Cerchez, arhitectul clădirii ce expune cel mai bine caracteristicile stilului neoromânesc pe latura din strada Biserica Enei, a fost unul dintre adepții și susținătorii curentului istorist, concretizat în special în clădiri de factură neobrâncovenească. Grigore Cerchez a urmat cursurile de Ecole Centrale des Arts et Manufactures de la Paris, iar în perioada 1876-1879 a ocupat funcția de inginer-șef al Bucureștiului.

Stilul arhitectural neobrâncovenesc îmbină elemente răsăritene bizantine și motive arhitecturale și etnografice țărănești locale, precum și anumite modele de artă otomană. 

Arhitectura în sine, ca specializare, a început în România mult mai devreme, pe 1 octombrie 1864, când Alexandru Ioan Cuza dă un decret pentru fondarea ”Școlii de Ponți, Șosele, Mine și Arhitectură”.

În 1891, Societatea Arhitecților Români a decis să înființeze o școală particulară de arhitectură, condusă de Ion Socolescu și aprobată în 1892.

Aceasta a funcționat timp de cinci ani, fiind ulterior oficializată ca Școala Națională de Arhitectură în 1897, parte a Școlii de Belle-Arte din București.

Din 1953 până în 2000, a purtat numele Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, iar după 2000 a căpătat numele pe care îl are și astăzi – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.