Mănăstirea Tarnița, Vrancea - vatra monahală renăscută din ruine și foc
Mănăstirea Tarnița se află în apropierea satului Găgești, comuna Bolotești, județul Vrancea, într-o zonă împădurită de pe Măgura Odobeștiului. Așezământul, astăzi mănăstire de maici, are o istorie de peste trei secole, marcată de perioade de întrerupere a vieții monahale, refaceri succesive și, în epoca recentă, de pierderea vechii biserici de lemn într-un incendiu și construirea unui nou lăcaș de zid.
Vatră cu istorie veche (monahi veniți de la Schitul Babele), trecută prin încercări și refăcută în epoca recentă.
Istoricul Mănăstirii Tarnița
Cronologia începuturilor Mănăstirii Tarnița nu este pe deplin unitară. O prezentare a Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei plasează întemeierea așezământului în prima jumătate a secolului al XVII-lea, atribuind ctitoria ieromonahului Partenie. Alte informații păstrate despre mănăstire indică anul 1702, când aici ar fi venit mai mulți călugări de la Schitul Babele, sau situează întemeierea în intervalul 1702–1734.
În lipsa unei cronologii documentare care să lămurească definitiv aceste diferențe, începuturile Mănăstirii Tarnița pot fi așezate între secolul al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, într-o perioadă în care călugării căutau locuri retrase pentru întemeierea unor mici comunități monahale.
Prima biserică a schitului a fost construită din lemn. După degradarea acesteia, în anii 1919–1920 a fost ridicat un nou lăcaș, tot din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Unele relatări leagă această refacere și de stricăciunile suferite de așezământ în timpul Primului Război Mondial.
O schimbare importantă s-a produs în anul 1950, când vechea comunitate de călugări a fost înlocuită de o obște de maici. Noua etapă a fost însă de scurtă durată. În 1959, în contextul măsurilor luate de regimul comunist împotriva vieții monahale, mănăstirea a fost închisă, iar viețuitoarele au fost obligate să plece. Timp de aproximativ trei decenii, așezământul a rămas părăsit, iar construcțiile sale s-au degradat.
Viața monahală a fost reluată după 1990, odată cu revenirea unei obști de maici. În anii următori au început lucrările de refacere și extindere a ansamblului. În 2001 a fost construit paraclisul cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, care avea să dobândească un rol esențial după dispariția bisericii vechi.
Unul dintre cele mai dramatice momente din istoria recentă a mănăstirii s-a petrecut în aprilie 2006, când biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost mistuită în întregime de un incendiu. Accesul dificil prin pădure a împiedicat intervenția rapidă a autospecialelor, iar vechiul monument nu a mai putut fi salvat.
Pe locul vechii biserici a fost începută construirea unui nou lăcaș din zid. Lucrările s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, noua biserică fiind ridicată în perioada 2007–2018. Astfel, înfățișarea actuală a Mănăstirii Tarnița aparține în mare măsură etapei de reconstrucție de după incendiul din 2006.
Arhitectura Mănăstirii Tarnița
Ansamblul actual este rezultatul refacerilor desfășurate după 1990 și, mai ales, după incendiul din 2006. Vechea biserică de lemn, care constituia principalul reper istoric și arhitectural al mănăstirii, nu s-a păstrat.
Biserica actuală este o construcție din zid, ridicată în locul lăcașului de lemn distrus de incendiu. Lucrările au început după 2006 și au continuat pe parcursul mai multor ani, fiind urmate de realizarea picturii interioare.
În cadrul ansamblului se păstrează și paraclisul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, construit în 2001. După incendiul bisericii vechi, aici au fost oficiate slujbele mănăstirii până la amenajarea noului lăcaș.
Poziția izolată, în mijlocul pădurilor Măgurii Odobeștiului, constituie una dintre trăsăturile definitorii ale așezământului, construcțiile monahale fiind grupate într-o incintă aflată departe de localitățile din jur.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Tarnița
Cea mai cunoscută legendă a mănăstirii explică atât alegerea locului, cât și numele Tarnița.
Potrivit tradiției, un grup de călugări plecați de la Schitul Babele ar fi pornit spre Măgura Odobeștiului în căutarea unui loc retras în care să întemeieze un nou schit. Odoarele bisericești erau transportate pe un măgar, într-o tarniță, adică o șa de lemn folosită pentru transportul poverilor.
Ajunși într-un anumit punct al muntelui, tarnița s-ar fi rupt. Călugării au reparat-o și au încercat să continue drumul, însă întâmplarea s-ar fi repetat de mai multe ori. Interpretând faptul drept un semn că acolo trebuia ridicat schitul, au hotărât să se oprească și să întemeieze așezământul.
Denumirea locului poate avea însă și o explicație geografică. Termenul „tarniță” desemnează, între altele, o culme sau o coamă de munte ori de deal în formă de șa, precum și un drum de munte. Amplasarea mănăstirii pe culmea Măgurii Odobeștiului permite, prin urmare, și o interpretare toponimică a numelui.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Tarnița
Mănăstirea Tarnița este în prezent un așezământ ortodox de maici. Hramul principal este „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit anual la 15 august.
Paraclisul construit în 2001 are hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, sărbătoriți la 21 mai. În perioada în care noua biserică era în construcție, paraclisul a devenit principalul spațiu liturgic al comunității.
La hramul din 15 august, numărul celor care ajung la mănăstire este mai mare decât în restul anului, fiind folosit și un altar de vară pentru slujbele oficiate în aer liber.
Cum ajung la Mănăstirea Tarnița
Mănăstirea Tarnița se află în apropierea satului Găgești, comuna Bolotești, județul Vrancea, într-o zonă împădurită a Măgurii Odobeștiului. Un traseu menționat pornește din Găgești, localitate aflată la aproximativ 23 km nord de Focșani pe DN2D, de unde se continuă pe drumuri locale și forestiere spre mănăstire.
Accesul este mai dificil decât la majoritatea așezămintelor monahale din zonă. Există trei variante, dinspre Scânteia, Bolotești și Găgești, traseul dinspre Găgești fiind cel mai scurt, dar și cel mai dificil. Starea drumurilor forestiere poate varia considerabil în funcție de anotimp și de precipitații, astfel încât condițiile de acces trebuie verificate înaintea deplasării.
Mănăstirea Tarnița păstrează memoria unei vetre monahale formate în izolarea pădurilor Măgurii Odobeștiului, ale cărei începuturi sunt plasate între secolul al XVII-lea și continuă a tradiția monahală într-unul dintre cele mai izolate așezăminte religioase ale județului Vrancea.
Știi mai multe despre Mănăstirea Tarnița, Vrancea - vatra monahală renăscută din ruine și foc? Spune și altora!