Mănăstirea Mușunoaiele, Vrancea. Trei secole de istorie, distrugeri și renaștere
Mănăstirea Mușunoaiele din satul Mușunoaiele, comuna Fitionești, județul Vrancea, este o veche vatră monahală întemeiată la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Mănăstirea Mușunoaiele se află pe valea superioară a Zăbrăuțiului, într-o zonă împădurită a Subcarpaților Vrancei.
Istoria așezământului a cunoscut numeroase întreruperi și refaceri. De la primul schit ridicat în codrii Zăbrăuțiului, la bisericile de lemn din secolele XVII–XIX, la refacerea condusă de ieromonahul Evghenie Hulea în secolul XX și până la marele ansamblu monahal construit după 1990, Mușunoaiele a trecut prin mai multe etape distincte. Un capitol aparte îl reprezintă perioada regimului comunist, când schitul a fost desființat, iar Evghenie Hulea a fost încarcerat în două rânduri.
Istoricul Mănăstirii Mușunoaiele
Începuturile Mănăstirii Mușunoaiele sunt plasate între anii 1675 și 1694, într-o perioadă în care pădurile Vrancei adăposteau numeroși sihaștri. Unii dintre călugării Mănăstirii Brazi i-ar fi cerut fostului mitropolit Teodosie al II-lea, retras la Brazi, întemeierea unui schit pe Valea Zăbrăuțiului. Cel care a organizat efectiv noua vatră monahală a fost Lavrentie, episcop al Romanului, ucenic al Sfântului Teodosie de la Brazi. Acesta a înzestrat schitul și a obținut anumite scutiri pentru comunitatea monahală.
Locul apare în vechile consemnări și sub denumirea de Poiana Mărul cu Părul, nume purtat de schitul timpuriu. Prima biserică a fost construită din lemn și închinată Adormirii Maicii Domnului. Expusă condițiilor climatice dificile ale zonei montane, construcția s-a degradat în timp.
În 1836, starețul Mănăstirii Brazi a hotărât ridicarea unui nou lăcaș. Lucrările s-au desfășurat între 1839 și 1840, iar biserica de lemn a fost sfințită în 1841, păstrând vechiul hram. Un document din 24 iunie 1839, întocmit de ieromonahul Dimitrie, leagă explicit acest loc de proprietățile de pe Zăbrăuț și de memoria mitropolitului Teodosie și a episcopului Lavrentie.
Secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a afectat profund Schitul Mușunoaiele. Pierderea proprietăților a redus resursele comunității, o parte dintre călugări plecând din așezământ. Cei rămași au continuat să întrețină schitul, practicând, între altele, prelucrarea lemnului.
Mănăstirea Mușunoaiele în vremea părintelui Evghenie Hulea
O etapă importantă a început în jurul anului 1940, odată cu stăreția ieromonahului Evghenie Hulea. Vechea biserică ajunsese într-o stare precară, iar în timpul său a fost ridicat un nou lăcaș, de zid, în jurul anului 1940. Pictura bisericii a fost realizată în 1951 de ieromonahul Isac Borș.
În acei ani, așezământul cunoscuse o dezvoltare importantă. În jurul anului 1945, comunitatea număra aproximativ 30 de călugări, iar schitul deținea șase clopote, podgorii și alte proprietăți.
Destinul lui Evghenie Hulea avea însă să fie marcat de represiunea comunistă. A fost arestat în 1949, una dintre acuzații fiind aceea că ajutase soldați germani aflați în retragere după război. După eliberare, a fost din nou arestat în 1958 și a trecut prin mai multe locuri de detenție. A murit la 23 octombrie 1962 și a rămas cunoscut în comunitatea locală drept „Sfântul de la Mușunoaiele”.
Schitul Mușunoaiele a fost desființat în 1959, în contextul aplicării Decretului 410, iar obștea a fost împrăștiată. Clădirile rămase au intrat treptat în degradare.
Renașterea Mănăstirii Mușunoaiele după 1990
Primele intervenții pentru recuperarea așezământului au început încă din anii 1980, când au fost reparate unele dintre construcțiile rămase. După schimbarea regimului politic, viața monahală a putut fi reorganizată. Documentația indică atât anul 1990 pentru redeschiderea oficială, cât și 1991 pentru trecerea așezământului la statutul de mănăstire; cele două repere descriu, în fapt, etape succesive ale reactivării sale.
Ansamblul a fost apoi extins considerabil. Au fost construite două paraclise: primul, cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” și „Acoperământul Maicii Domnului”, a fost sfințit la 8 septembrie 1996, iar cel de-al doilea, închinat Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântului Ierarh Nicolae, a fost sfințit la 1 octombrie 2000.
Vechea biserică ridicată în vremea lui Evghenie Hulea ajunsese într-o stare avansată de degradare și a fost demolată. Pe amplasamentul ei a început, în 2002, construcția actualei biserici „Adormirea Maicii Domnului”. Edificiul a fost finalizat în deceniul următor și sfințit la 10 iulie 2011.
Arhitectura Mănăstirii Mușunoaiele
Imaginea actuală a Mănăstirii Mușunoaiele este rezultatul amplei reconstrucții desfășurate după anul 1990. Ansamblul este delimitat și organizat asemenea unei incinte monahale ample, accesul realizându-se pe sub turnul-clopotniță cu două niveluri. În jurul bisericii sunt grupate chiliile, stăreția și anexele gospodărești.
Biserica principală, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, are plan în formă de cruce și trei turle. Turla principală, octogonală, este ridicată deasupra naosului, pe o bază pătrată, fiind luminată prin patru ferestre înalte și înguste. Deasupra pronaosului se află două turle octogonale mai mici, dispuse simetric.
Intrarea este precedată de un pridvor larg, deschis, susținut de șase coloane cilindrice din zidărie. Accesul către acesta se face pe o scară semicirculară amplă. Fațadele sunt ritmate de numeroase firide pictate, iar în zona pridvorului este reprezentată în mozaic scena Adormirii Maicii Domnului, corespunzătoare hramului bisericii.
Interiorul este dominat de catapeteasma sculptată în lemn, realizată într-o formulă inspirată de tradiția bisericilor și mănăstirilor vrâncene. Pictura noii biserici a fost realizată de Milica Năstase din Iași.
Corpurile de chilii construite după 1990 păstrează pridvoare susținute de stâlpi, iar stăreția, organizată pe două niveluri, integrează la rândul ei elemente inspirate de arhitectura tradițională vrânceană. În ansamblu se află și cimitirul monahal.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Mușunoaiele
Originile așezământului sunt însoțite de tradiția vechilor sihaștri care trăiau izolați în codrii de pe Valea Zăbrăuțiului și coborau periodic la mănăstirile din apropiere pentru slujbe și împărtășanie. Această prezență sihăstrească ar fi stat la baza apariției schitului organizat ulterior de episcopul Lavrentie.
Un reper documentar important este diata din 14 octombrie 1692 a mitropolitului Teodosie, amintită ulterior de starețul Dimitrie într-un document din 1839. În acesta este consemnat locul de pe Zăbrăuț, la Poiana Mărul și Părul, unde urma să fie ridicată biserica închinată Adormirii Maicii Domnului.
Evghenie Hulea și memoria represiunii comuniste
Istoria recentă a Mănăstirii Mușunoaiele este inseparabilă de figura ieromonahului Evghenie Hulea. Dincolo de tradiția locală formată în jurul personalității sale, există date concrete privind condamnarea și detenția acestuia.
În 1950, Tribunalul Militar Galați l-a condamnat la opt ani de închisoare, între acuzații aflându-se găzduirea și ajutorarea unor persoane urmărite de autorități. În urma unui recurs a fost eliberat în 1953 și trimis cu domiciliu forțat la Pufești, cu interdicția de a reveni în monahism. A fost din nou arestat în 1958, iar anii următori i-a petrecut în detenție.
După moartea sa, în 1962, a fost înmormântat la Pufești. La 17 mai 2014, osemintele sale au fost reînhumate în cimitirul Mănăstirii Mușunoaiele. Cu aceeași ocazie au fost aduse aici și osemintele ieromonahului Isac Borș, unul dintre apropiații și continuatorii săi.
Prin acest capitol al istoriei sale, Mănăstirea Mușunoaiele păstrează și memoria represiunii exercitate asupra unor membri ai clerului și comunităților monahale în primele decenii ale regimului comunist.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Mușunoaiele
Mănăstirea Mușunoaiele este o mănăstire de călugări, iar biserica principală poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit anual la 15 august. Hramul actual continuă titulatura primei biserici de lemn și a lăcașurilor care i-au succedat de-a lungul secolelor.
Ansamblul are și cele două paraclise cu câte două hramuri: „Pogorârea Sfântului Duh” și „Acoperământul Maicii Domnului”, respectiv „Sfântul Ioan Botezătorul” și „Sfântul Ierarh Nicolae”. Astfel, calendarul așezământului cuprinde atât sărbători cu dată fixă, cât și praznicul mobil al Pogorârii Sfântului Duh.
Cum ajung la Mănăstirea Mușunoaiele
Mănăstirea se află în satul Mușunoaiele, comuna Fitionești, județul Vrancea, într-o zonă retrasă de pe Valea Zăbrăuțiului. Din Panciu se urmează drumul spre Fitionești, pe o distanță de aproximativ 11 km, iar de aici traseul continuă aproximativ 18–20 km spre mănăstire.
Drumul dintre Fitionești și mănăstire traversează o zonă împădurită și a fost descris în diferite perioade ca drum forestier sau pietruit. Starea acestui sector poate varia, astfel încât condițiile de acces trebuie verificate înaintea deplasării.
Mănăstirea Mușunoaiele păstrează memoria vechilor sihaștri ai Vrancei și, mai ales, a părintelui Evghenie Hulea și a încercărilor prin care comunitatea monahală a trecut în secolul XX.
Știi mai multe despre Mănăstirea Mușunoaiele, Vrancea. Trei secole de istorie, distrugeri și renaștere? Spune și altora!