Mănăstirea Cotești, Vrancea. De la schitul din 1720 la monumentul istoric de astăzi
Mănăstirea Cotești din județul Vrancea a fost întemeiată în anul 1720 de episcopul Ștefan al II-lea.
Mănăstirea Cotești din satul și comuna Cotești, județul Vrancea, este o veche vatră monahală din secolul al XVIII-lea, cu biserica „Sfânta Treime”, monument istoric de importanță națională.
Mănăstirea Cotești se află în satul Cotești, comuna Cotești, județul Vrancea, la aproximativ 12 kilometri sud-vest de Focșani, într-o poiană mărginită de păduri și de podgoriile specifice acestei regiuni. Așezământul, locuit astăzi de o obște de maici, are drept centru biserica „Sfânta Treime”, monument istoric inclus într-un ansamblu clasat cu codul LMI VN-II-a-A-06504.
Istoricul Mănăstirii Cotești
Începuturile mănăstirii nu sunt lipsite de controverse. O tradiție locală atribuie o primă întemeiere spătarului Cotea, boier moldovean din vremea lui Ștefan cel Mare, însă această ipoteză nu este confirmată documentar. Cele mai multe mărturii plasează constituirea așezământului monahal în jurul anului 1720, în timpul episcopului Ștefan al II-lea al Buzăului, care ar fi ridicat aici biserica, turnul-clopotniță și primele chilii.
Există o diferență între data tradițională a întemeierii și datarea actualei biserici. Pomelnicul ctitorilor indică anul 1720, în timp ce alte informații istorice, inclusiv cele consemnate de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, atribuie actuala biserică ctitorilor Avram și Simioana, în 1757. Cert este că un document din 12 ianuarie 1757 atestă existența Schitului Cotești și o danie făcută acestuia.
La început, Cotești a fost un schit de călugări. În 1833, ultimul stareț, ieromonahul Dositei, a predat așezământul unei comunități de maici venite de la Schitul Bontești, moment din care începe îndelungata sa tradiție ca mănăstire de maici.
În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a avut mult de suferit. Biserica mare a fost folosită drept grajd, arhiva a fost distrusă, iar unul dintre clopote, donat în 1859, a fost luat de trupele germane. Pierderea arhivei explică și dificultatea reconstituirii cu precizie a etapelor mai vechi ale așezământului.
O nouă ruptură s-a produs în 1959, când mănăstirea a fost desființată în urma aplicării Decretului 410. La acea vreme existau în incintă 44 de case și o comunitate numeroasă de maici. Clădirile au trecut în proprietatea statului, o parte a ansamblului fiind folosită de Cooperativa Agricolă de Producție. Dintre vechile case s-au păstrat doar câteva, între acestea aflându-se una datată în 1881.
Viața monahală a fost reluată după 1990, mănăstirea fiind reînființată în 1991 și supusă unor succesive lucrări de consolidare și restaurare.
Arhitectura Mănăstirii Cotești
Biserica „Sfânta Treime” reprezintă elementul de maximă valoare al ansamblului. Construită din zidărie masivă, cu pereți care ajung la aproximativ un metru grosime, aceasta îmbină caracteristici ale arhitecturii moldovenești cu elemente întâlnite în arhitectura muntenească. Interiorul este compartimentat în altar, naos și pronaos, iar catapeteasma este construită din zid, constituind una dintre particularitățile edificiului.
Exteriorul este împărțit de un brâu median în două registre. Registrul inferior este articulat prin nișe înalte, iar în partea superioară, sub cornișă, se desfășoară un șir de ocnițe pictate. Deasupra intrării, pe fațada vestică, apare reprezentarea Sfintei Treimi. Biserica este dominată de o turlă octogonală așezată pe o bază pătrată.
Pictura a fost afectată grav de cutremurul din 1940 și refăcută în 1947 de pictorul Adrian Cantini din Focșani. O particularitate iconografică este distribuirea reprezentărilor monahale: în pronaos apar numai sfinte cuvioase, iar în naos numai sfinți cuvioși. Cercetarea și restaurarea picturii sunt cu atât mai importante cu cât sub stratul vizibil au fost observate urmele unei picturi mai vechi.
Turnul-clopotniță și tainița Mănăstirii Cotești
Turnul-clopotniță este, alături de biserică, unul dintre elementele istorice importante ale ansamblului. Construit din zidărie masivă, acesta are o fundație care coboară până la aproximativ patru metri.
Sub clopotniță se găsește o tainiță prevăzută cu goluri de aerisire, folosită odinioară drept loc de refugiu. Unul dintre vechile clopote fusese dăruit în 1859, dar a dispărut în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial.
Patrimoniul Mănăstirii Cotești
Între obiectele păstrate în biserică se remarcă icoana Maicii Domnului cu Pruncul – „Maica Domnului Hrănitoarea”, datată 1865. Icoana o reprezintă pe Maica Domnului alăptându-l pe Pruncul Iisus și este considerată în tradiția mănăstirii făcătoare de minuni.
Valoarea patrimonială a așezământului este confirmată și prin clasarea sa ca monument istoric de categoria A, ansamblul cuprinzând biserica „Sfânta Treime” și turnul-clopotniță.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Cotești
Tradiția care leagă începuturile locului de boierul Stan Cotea aparține memoriei locale și nu poate fi considerată, în lipsa unor documente, o certitudine istorică. Numele localității este însă asociat familiei Cotea, prezentă în istoria acestei regiuni încă din secolul al XV-lea.
În secolul XX așezământul a trecut prin numeroase încercări: distrugerile din Primul Război Mondial, cutremurul din 1940, desființarea din 1959 și transformarea unei părți a incintei în spațiu al gospodăriei agricole colective. Reînființarea de după 1990 a permis recuperarea funcției monahale și începerea restaurării monumentului.
Hramul și pelerinajele la Mănăstirea Cotești
Mănăstirea Cotești este în prezent o mănăstire de maici. Biserica mare are hramul „Sfânta Treime”, sărbătorit în lunea de după Rusalii.
Într-una dintre clădirile din fața bisericii mari este amenajat și un paraclis de iarnă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, păstrând astfel hramul unei bisericuțe mai vechi din zona cimitirului, distrusă în timpul Primului Război Mondial.
Cum ajung la Mănăstirea Cotești
Din Focșani se urmează DN2/E85 spre Râmnicu Sărat, apoi DJ205R spre Cotești. Din centrul localității până la mănăstire mai sunt aproximativ 3 kilometri. Așezământul se află la marginea nord-vestică a satului Cotești, într-o zonă dominată de vii, păduri de fag și stejar și terenuri agricole.
Mănăstirea Cotești păstrează una dintre vechile vetre monahale ale Vrancei, formată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea și legată de episcopul Ștefan al II-lea al Buzăului. Dincolo de cronologia încă discutată a actualei biserici – 1720 sau 1757 –, valoarea ansamblului este dată de arhitectura bisericii „Sfânta Treime”, pictura sa în mai multe straturi, catapeteasma din zid, turnul-clopotniță cu tainiță și patrimoniul păstrat după trei secole de războaie, cutremure, desființări și restaurări.
Știi mai multe despre Mănăstirea Cotești, Vrancea. De la schitul din 1720 la monumentul istoric de astăzi? Spune și altora!