Mănăstirea Pârvești, Vaslui. Trei secole de istorie și o biserică de lemn unică
Mănăstirea Pârvești din satul Pârvești, comuna Costești, județul Vaslui, păstrează o valoroasă biserică de lemn ridicată între 1816 și 1820, monument istoric recent restaurat.
Așezământ cu istorie veche, reanimat în epoca modernă ca mănăstire de maici.
Mănăstirea Pârvești se află într-o zonă de deal a Podișului Bârladului, pe valea pârâului Albia. Așezământul își are originile în secolul al XVII-lea, când aici a fost întemeiat un schit de călugări, însă principala sa valoare patrimonială este actuala biserică de lemn „Sfântul Ierarh Nicolae”, ridicată între anii 1816 și 1820. Împreună cu turnul-clopotniță, aceasta formează un ansamblu clasat ca monument istoric de categoria A, cu codul VS-II-a-A-06865.
Istoricul Mănăstirii Pârvești
Istoria așezământului începe în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. În jurul anului 1666, vornicul de poartă Apostol Talpeș, împreună cu nepoții săi, postelnicii Ioan și Simion Popescu, au ridicat la Pârvești o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. În jurul acesteia s-a format o obște de călugări, dând naștere vechiului Schit Pârvești.
O tradiție mai veche a pus începuturile schitului în legătură cu un alt lăcaș, numit Crucea sau Cruceanu, din apropiata localitate Dărăști, despre care s-a presupus că ar fi fost mutat la Pârvești. Cercetările ulterioare susțin însă existența unui așezământ monahal de sine stătător la Pârvești încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
După mai bine de un secol, vechea biserică se degradase considerabil. O nouă etapă a început în 1816, odată cu venirea la conducerea schitului a ieromonahului Nicodim Popescu, descendent al familiei ctitorilor. Cu sprijinul urmașilor acestora, între care se numărau Gheorghe Talpeș, Gheorghe și Dumitrache Popescu, Gheorghe Gociu și Ioan Nedelcu, a fost ridicată actuala biserică de lemn. Construcția a păstrat vechiul hram al Sfântului Ierarh Nicolae și a fost sfințită în 1820. Tot atunci a fost construit turnul-clopotniță din lemn.
Prima jumătate a secolului al XIX-lea a reprezentat perioada de maximă dezvoltare a Schitului Pârvești. În timpul egumenilor Nicodim Popescu și Clement Talpeș, obștea s-a mărit considerabil, unele consemnări indicând aproximativ 80 de călugări. Așezământul a devenit astfel unul dintre centrele monahale importante ale zonei Tutovei.
În jurul anilor 1860–1864, vechiul schit și-a încetat activitatea monahală, iar biserica a devenit biserică de mir. Timp de mai bine de un secol a deservit comunitatea locală, ajungând ulterior filie a Parohiei Puntișani.
Viața monahală a fost reluată la 1 iulie 1993, când așezământul a fost reînființat ca mănăstire de maici. Un grup de 12 călugărițe de la Mănăstirea Brâncoveni, județul Olt, a format noua obște, iar în anii următori au fost ridicate chilii și spațiile necesare vieții comunității.
Un capitol important și foarte recent în istoria monumentului s-a încheiat în noiembrie 2025, odată cu finalizarea lucrărilor de consolidare și restaurare a bisericii de lemn și a turnului-clopotniță. Proiectul a urmărit salvarea ansamblului, grav afectat în timp de tasări, seisme și degradarea materialului lemnos. Catapeteasma intrase într-un proces specializat de restaurare încă din anul 2021.
Arhitectura Mănăstirii Pârvești
Biserica de lemn „Sfântul Ierarh Nicolae” reprezintă elementul central al Mănăstirii Pârvești și unul dintre monumentele importante ale arhitecturii ecleziastice din lemn din Moldova. Valoarea sa este dată atât de vechime, cât și de sistemul particular de boltire, tehnica îmbinării bârnelor și echilibrul volumelor.
Construită între 1816 și 1820, biserica are plan triconc și este alcătuită din altar, naos și pronaos, precedate de un pridvor. Silueta sa este dominată de trei turle octogonale, dispuse deasupra altarului, naosului și pronaosului, o particularitate care îi conferă un profil ușor recognoscibil. Bârnele de stejar sunt îmbinate în tehnica tradițională numită „cheotoare dreaptă”, iar acoperișul este învelit cu șindrilă.
Interiorul păstrează o valoroasă catapeteasmă din lemn de tei aurit, decorată cu motive florale, geometrice și simboluri religioase cu influențe baroce. Icoanele, iconostasele, amvonul, scaunul arhieresc și policandrul completează patrimoniul artistic al bisericii.
La aproximativ 50 de metri de biserică se află turnul-clopotniță, ridicat în 1820. Construit din bârne de stejar, cu plan pătrat și două niveluri, acesta este considerat o construcție aparte în patrimoniul Eparhiei Hușilor. Două dintre vechile sale clopote sunt datate 1819 și 1827.
Ansamblul păstrează și alte obiecte cu valoare istorică și artistică, între care icoane și mobilier vechi, precum și un policandru din lemn despre care se consideră că ar putea proveni de la biserica anterioară. În partea de sud a bisericii se află și piatra funerară a lui George Gr. Oprișanu, membru al Divanului ad-hoc al Moldovei.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Pârvești
Una dintre tradițiile păstrate la Pârvești este legată de prezența unui ofițer rus, despre care se spune că ar fi trecut prin aceste locuri și ar fi fost înmormântat în cimitirul așezământului. În interiorul bisericii se păstrează un policandru din lemn, de care atârnă un ornament reprezentând un dragon țarist, asociat de tradiția locală cu trecerea acestuia prin Pârvești.
Un episod important din istoria comunității s-a petrecut înaintea desființării vechiului schit. Călugării rămași la Pârvești au înființat o școală pentru copiii din sat și din localitățile învecinate, care a funcționat până la schimbările produse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, vechiul Schit Pârvești a avut, pentru o perioadă, și un rol educativ în comunitatea rurală din jur.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Pârvești
Mănăstirea Pârvești este în prezent un așezământ cu obște de maici, viața monahală fiind reluată aici în anul 1993. Vechea comunitate, existentă până în secolul al XIX-lea, fusese alcătuită din călugări.
Biserica principală are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, sărbătorit în fiecare an la 6 decembrie.
În biserică sunt păstrate și câteva odoare asociate vieții religioase a așezământului: o raclă cu părticele din moaștele Sfântului Mina și o bucată dintr-un veșmânt atribuit Sfântului Ioan Gură de Aur.
Cum ajung la Mănăstirea Pârvești
Mănăstirea se află chiar în satul Pârvești, comuna Costești, județul Vaslui. Din direcția Bârlad spre Vaslui, accesul se face pe DN24/E581, urmând apoi drumul spre Pârvești. O altă descriere a traseului indică ramificația spre Ciocănești de pe șoseaua Vaslui–Bârlad, de unde drumul continuă spre Costești și Pârvești.
Prin biserica sa de lemn cu trei turle, sistemul constructiv aparte și turnul-clopotniță ridicat la începutul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Pârvești reprezintă mai mult decât o veche vatră monahală a Vasluiului. Restaurarea încheiată în 2025 a redat ansamblului integritatea necesară conservării unui monument de categoria A, păstrând una dintre expresiile remarcabile ale arhitecturii religioase tradiționale din lemn din această parte a Moldovei.
Știi mai multe despre Mănăstirea Pârvești, Vaslui. Trei secole de istorie și o biserică de lemn unică? Spune și altora!