Mănăstirea Bujoreni, Vaslui - atestată în 1602
Mănăstirea Bujoreni din satul Popeni, comuna Zorleni, județul Vaslui, este atestată documentar în 1602 și păstrează tradiția descoperirii unei icoane a Maicii Domnului într-un stejar. Legenda spune că un măgar s-a oprit în fața stejarului ce ascundea icoana, minune ce a hotărât ridicarea bisericii și a schitului iar Sfânta Masă ar fi fost sculptată în lemnul stejarului.
Veche așezare monahală din sudul Moldovei, Mănăstirea Bujoreni este atestată documentar la 27 martie 1602. În trecut a fost cunoscută și sub numele de Schitul Măgaru sau Mănăstirea Măgarului, denumiri legate de o tradiție locală despre descoperirea unei icoane a Maicii Domnului într-un stejar. Actuala biserică de zid, ridicată în anul 1840, are hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Istoricul Mănăstirii Bujoreni
Începuturile vieții monahale de la Bujoreni sunt mai vechi decât prima atestare documentară păstrată. Tradiția locală plasează formarea așezământului în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, într-o regiune frecventată de mocanii veniți din Transilvania cu turmele lor.
Primul reper documentar sigur este însă 27 martie 1602. La această dată, într-un act referitor la vânzarea unei proprietăți de pe moșia Zorleni apare Siluan, egumenul schitului, ceea ce arată că la începutul secolului al XVII-lea exista deja aici o comunitate monahală organizată.
Denumirea Măgaru este întâlnită și în documentele ulterioare. În 1707, un act de vânzare îl menționează ca martor pe călugărul Ilie de la Mănăstirea Măgarului, iar în 1730 un alt document este redactat de Pahomie, monah al aceluiași așezământ.
O etapă importantă începe în 1780, când mănăstirea ajunge în proprietatea stolnicului Gavriil Conachi, devenit ulterior vornic. Găsind așezământul într-o stare avansată de degradare, acesta îl reface și îl îngrijește până la moartea sa, în 1813.
În 1804, existența unei comunități monahale este atestată din nou printr-un act privind vânzarea unei vii aparținând Mănăstirii Măgarului, document întărit prin semnătura ieromonahului Efrem.
Aspectul fundamental al mănăstirii de astăzi se datorează însă lui Ioanichie Conachi, care în 1840 a refăcut din temelie așezământul și a construit o nouă biserică din cărămidă și piatră, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
De-a lungul existenței sale, Mănăstirea Bujoreni a adăpostit și o obște de maici. Într-o etapă mai recentă, dificultățile materiale și condițiile de viață au determinat trecerea așezământului la o comunitate de călugări.
Arhitectura Mănăstirii Bujoreni
Biserica ridicată în 1840 de Ioanichie Conachi este construită din cărămidă și piatră și aparține unei etape târzii a arhitecturii religioase moldovenești.
Planul este treflat, structură de tradiție bizantină răspândită în arhitectura monahală din spațiul ortodox balcanic și prezentă în numeroase biserici din Moldova și Țara Românească. Prin această configurație, biserica păstrează continuitatea unor formule arhitecturale medievale, deși a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Ansamblul s-a dezvoltat ulterior prin construirea chiliilor, anexelor gospodărești și a zidurilor de împrejmuire, iar așezarea retrasă, în mijlocul pădurii, păstrează caracterul izolat caracteristic vechilor schituri.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Bujoreni
Cea mai cunoscută tradiție a Mănăstirii Bujoreni explică atât apariția așezământului, cât și vechea sa denumire de Schitul Măgarului.
Povestirea este legată de mocanii care ajungeau cu turmele în această regiune. Între ei este amintit Ion Brețcanu, venit din zona Brețcului, care își oprea turmele într-un loc cunoscut sub numele de Siliștea Oilor.
Potrivit tradiției, unul dintre măgarii folosiți la transportul proviziilor a dispărut, fiind găsit ulterior în fața unui stejar. Întâmplarea s-ar fi repetat, animalul oprindu-se de fiecare dată în același loc. În urma cercetării stejarului ar fi fost descoperită în scorbura acestuia o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. O variantă a legendei spune că icoana fusese ascunsă în stejar pentru a fi salvată în timpul incursiunilor otomane și că locul ei fusese apoi uitat.
Descoperirea icoanei ar fi determinat ridicarea unei prime biserici, folosindu-se chiar lemnul stejarului. Tradiția locală susține că Sfânta Masă ar fi fost realizată din lemnul acelui arbore și ar păstra astfel memoria începuturilor așezământului.
Vechea denumire de „Măgaru” sau „Schitul Măgarului”, întâlnită ulterior și în documentele secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, a rămas legată în memoria locului de această povestire.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Bujoreni
Mănăstirea Bujoreni este în prezent o mănăstire de călugări. Biserica din anul 1840 poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit anual la 15 august, unul dintre momentele importante ale calendarului mănăstirii.
Episcopia Hușilor consemnează pentru Mănăstirea Bujoreni și hramul „Izvorul Tămăduirii”, celebrat în vinerea din Săptămâna Luminată.
Legătura dintre mănăstire și cultul Maicii Domnului este întărită și de tradiția icoanei descoperite în stejar, care ocupă un loc central în memoria așezământului.
Cum ajung la Mănăstirea Bujoreni
Mănăstirea Bujoreni se află într-o poiană retrasă din pădure, la aproximativ 25 km de Bârlad.
Din Bârlad se urmează drumul spre Zorleni – Murgeni – Fălciu. La ieșirea din satul Popeni, în zona înaltă cunoscută sub numele de Căprioara, din apropierea releului, se desprinde drumul forestier spre mănăstire. De aici sunt aproximativ 5 km prin pădure până la ansamblul monahal.
Așezarea retrasă explică și caracterul de sihăstrie pe care locul l-a păstrat de-a lungul timpului, mănăstirea aflându-se la capătul drumului forestier, într-o poiană înconjurată de pădure.
Mănăstirea Bujoreni este una dintre vechile vetre monahale ale sudului Moldovei, iar tradiția icoanei Maicii Domnului descoperite într-un stejar și povestea care a dat naștere vechii denumiri de Schitul Măgarului au rămas parte a identității locului.
Știi mai multe despre Mănăstirea Bujoreni, Vaslui - atestată în 1602? Spune și altora!