Mănăstiri și Schituri. Descoperă Vetrele monahale și Patrimoniul spiritual al României, prin povești și imagini care inspiră!

Schitul Troianu, Vâlcea - locul de unde Gheorghe Magheru a comandat armata de panduri în anul 1948

Schitul Troianu din județul Vâlcea are biserica datată în secolul al XVIII-lea și a găzduit în anul 1848 comandamentul armatei conduse de generalul Gheorghe Magheru.

Schitul Troianu se află în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, iar vechea sa biserică, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, este datată în secolul al XVIII-lea. Ansamblul a fost refăcut în anii 1840–1842 de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mănăstirii Hurezi, și a rămas cunoscut în istoria modernă a României mai ales prin evenimentele din 1848, când aici și-a stabilit comandamentul generalul Gheorghe Magheru.

Istoricul Schitului Troianu

Originile Schitului Troianu preced intervențiile din secolul al XIX-lea, biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” fiind datată în secolul al XVIII-lea.

O etapă importantă în istoria așezământului s-a desfășurat între 1840 și 1842, când Hrisant Penetis, cunoscut și sub numele de Hrisant Hurezeanul, egumen al Mănăstirii Hurezi, a refăcut biserica și casa stăreției. Schitul funcționa ca metoc al Mănăstirii Hurezi, pe un teren aflat în vecinătatea unei proprietăți a Mănăstirii Bistrița.

Troianu a intrat în istoria Revoluției de la 1848 prin prezența aici a generalului Gheorghe Magheru. În vara și toamna acelui an, cu acordul autorităților bisericești, în incinta schitului a funcționat comandamentul militar al armatei de panduri și voluntari conduse de Magheru. Astfel, vechiul așezământ monahal a devenit pentru câteva luni unul dintre locurile legate direct de organizarea rezistenței revoluționare din Țara Românească.

După secularizarea averilor mănăstirești din 1864, ansamblul a ajuns în proprietatea statului, iar în perioada comunistă, vechiul ansamblu a cunoscut o degradare accentuată. Până în 1972, biserica, turnul-clopotniță, casa stăreției și terenul aferent s-au aflat în administrarea I.A.S. Râmnicu Vâlcea. Casa stăreției fusese transformată în depozit, foișorul și pridvorul fuseseră demolate, iar vechea biserică ajunsese să fie utilizată drept adăpost pentru animale. Situația era cu atât mai contradictorie cu cât ansamblul fusese inclus, încă din iulie 1966, pe lista monumentelor istorice protejate de stat.

Între anii 1972 și 1975, întregul complex a fost restaurat de Comitetul de Cultură și Educație Socialistă Vâlcea. La 18 octombrie 1973, monumentul a fost trecut în administrarea Muzeului Județean Vâlcea și a devenit cunoscut sub numele de „Casa Magheru”. După finalizarea restaurării, în fosta casă a stăreției a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”, dedicat în special evenimentelor revoluționare din 1848. Numărul redus de vizitatori a făcut însă dificilă menținerea expoziției, iar în 1990 aceasta a fost desființată.

În anul 2001 au început lucrările de restaurare și dezvoltare a complexului monahal.Schitul Troianu, Vâlcea

De la Schitul Troianu la Mănăstirea Antim

O etapă nouă în existența așezământului a început după reactivarea vieții monahale. Prin hotărârea Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, vechiul nume Mănăstirea Troianu a fost schimbat în Mănăstirea Antim, în memoria Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, considerat ocrotitor al Râmnicului.

În cadrul ansamblului a fost ridicată și o biserică nouă. În toamna anului 2016, aceasta a fost sfințită de Patriarhul Daniel împreună cu Patriarhul Antiohiei.

Schitul Troianu, Vâlcea

Schitul Troianu, Vâlcea

Vechiul Schit Troianu constituie astfel nucleul istoric al actualei Mănăstiri Antim, iar biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” continuă să păstreze memoria vechii vetre monahale.

Arhitectura Schitului Troianu

Ansamblul istoric Troianu este alcătuit din trei componente principale: biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, casa stăreției – menționată și drept conac – și turnul-clopotniță.

Schitul Troianu, Vâlcea

Toate sunt cuprinse în ansamblul clasat ca monument istoric. Vechea biserică, datată în secolul al XVIII-lea și refăcută în perioada 1840–1842, reprezintă nucleul complexului.

Schitul Troianu, Vâlcea

Schitul Troianu, Vâlcea

Casa stăreției are, la rândul său, o valoare istorică aparte datorită legăturii cu generalul Gheorghe Magheru și evenimentele anului 1848.

Transformările suferite în secolul al XX-lea au afectat configurația inițială a ansamblului. Foișorul și pridvorul casei stăreției au fost distruse în perioada în care proprietatea era utilizată de întreprinderea agricolă de stat, fiind necesare ample lucrări de restaurare începând din 1972.

Evenimente și legende petrecute la Schitul Troianu

Cel mai important eveniment istoric asociat Schitului Troianu este prezența aici a generalului Gheorghe Magheru în timpul Revoluției de la 1848. După intervenția trupelor otomane împotriva revoluției din Țara Românească, Magheru a organizat în Oltenia o armată de panduri și voluntari. În vara și toamna anului 1848, comandamentul acesteia a funcționat la Troianu, cu acordul autorităților ecleziastice. Legătura dintre schit și general a rămas suficient de puternică încât, peste un secol, ansamblul restaurat să fie transformat în muzeu și să primească denumirea de „Casa Magheru”.

Hramul și pelerinaje la Schitul Troianu

Schitul Troianu este o veche vatră monahală ortodoxă, integrată în prezent în Mănăstirea Antim din Râmnicu Vâlcea.

Biserica istorică are hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătorit anual la 29 august. Hramul actualei mănăstiri este legat și de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, al cărui nume a fost atribuit așezământului după reorganizarea sa.

Schitul Troianu, Vâlcea

Cum ajung la Schitul Troianu

Schitul Troianu, astăzi parte a ansamblului Mănăstirii Antim, se află pe teritoriul municipiului Râmnicu Vâlcea, pe Strada Schitul Troianu, numărul 19.

Schitul Troianu reunește două componente importante ale patrimoniului vâlcean: istoria monahală și memoria Revoluției de la 1848. Vechea biserică din secolul al XVIII-lea, refacerea realizată de egumenul Hrisant Hurezeanul în 1840–1842 și prezența comandamentului generalului Gheorghe Magheru în 1848 definesc identitatea istorică a așezământului.  Astăzi, vechiul Troianu este integrat Mănăstirii Antim, nume care leagă această vatră istorică de memoria Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul.