Mănăstirea Jgheaburi, Vâlcea. Așezământ monahal cu rădăcini în secolul 14
Schitul Jgheaburi din județul Vâlcea a fost ridicat în timpul lui Radu Negru, în anul 1310, și refăcut în vremea lui Matei Basarab, în anul 1640. Biserica de zid a înlocuit vechiul locaș de lemn în anul 1827. Aici ar fi funcționat una dintre cele mai vechi bolnițe din Vâlcea.
Mănăstirea Jgheaburi se află în satul Piscul Mare, comuna Stoenești, județul Vâlcea, într-o vale adâncă și strâmtă, înconjurată de dealuri împădurite. Vechiul așezământ, cunoscut vreme îndelungată sub numele de Schitul Jgheaburi, păstrează o tradiție monahală care coboară până la începutul secolului al XIV-lea. Potrivit pisaniei și tradiției păstrate aici, primul schit din lemn a fost ridicat în anul 1310, în timpul lui Radu Negru, iar în anul 1640 a fost refăcut în vremea lui Matei Basarab. Actuala biserică, din piatră și cărămidă, a fost ridicată în anii 1826–1827.
Istoricul Mănăstirii Jgheaburi
Jgheaburi este unul dintre vechile locuri de sihăstrie din Vâlcea. Amplasarea neobișnuită, în fundul unei văi înguste, unde terenul nu permitea dezvoltarea unei gospodării monahale obișnuite, susține caracterul pustnicesc al începuturilor sale. Tradiția amintește existența aici a unui sihastru încă din vremea trecerii Sfântului Nicodim de la Tismana.
Pomelnicul păstrat în zidul proscomidiarului începe cu mențiunea „leat 1300”, iar primul nume înscris este cel al lui Radu Negru, urmat de Mihai, Dan și Mircea. Potrivit informațiilor păstrate despre așezământ, în anul 1310 a fost construit un schit din lemn, iar o altă biserică de lemn a fost ridicată ulterior pe același loc și refăcută în anul 1640, în timpul domniei lui Matei Basarab.
Bisericile vechi au dispărut, iar în anii 1826–1827 a fost construită actuala biserică, prin osârdia ieromonahilor Daniil din Zmeurătu și Timotei, pe cheltuiala preoților Ioan Andreescu din Cucova, actualul Piscu Mare, și Ioan din Cheia. Astfel, biserica de astăzi continuă pe același loc o tradiție de cult veche de mai multe secole.
Schitul, inițial de călugări, a devenit în anul 1959 așezământ de călugărițe. Clădirile din incintă au fost construite în mai multe etape, în anii 1932 și 1963–1968, iar ansamblul monahal a trecut prin lucrări de restaurare în anii 1940 și 1970. Biserica a fost din nou restaurată și înfrumusețată în anii 2005–2006.
Arhitectura Mănăstirii Jgheaburi
Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, construită din piatră și cărămidă, este un edificiu de mici dimensiuni, cu plan în formă de navă, alcătuit din altar, naos, pronaos și pridvor deschis. Una dintre particularitățile sale este absența turlei. Între naos și pronaos se păstrează un zid străpuns de o deschidere de dimensiunea unei uși, iar catapeteasma este realizată din zidărie și face corp comun cu pereții laterali ai bisericii.
Pridvorul deschis este susținut de șase stâlpi cilindrici, groși, în torsadă, încheiați prin arcade ample. Acoperișul se prelungește într-o streașină pronunțată, care amintește de arhitectura bisericilor din nordul Bucovinei. Fațadele sunt împărțite de un brâu median din cărămidă, iar deasupra acestuia se succed firide înalte, terminate în arcade și decorate cu reprezentări de sfinți. Ferestrele sunt puține, înguste și înalte, accentuând aspectul arhaic și masiv al edificiului.
Un element important al valorii artistice a bisericii îl reprezintă pictura murală. Aceasta a fost realizată în frescă, în anul 1828, de zugravii Ilie din Teiuș și Constantin din Zmeurătu. Pictura nu cuprinde scene profane, iar fațadele bisericii au fost pictate în întregime. În pronaos, de o parte și de alta a intrării, sunt reprezentați ctitorii, cei doi preoți, împreună cu familiile lor.
Prin vechimea așezământului, continuitatea locului de cult și arhitectura păstrată a bisericii din secolul al XIX-lea, Mănăstirea Jgheaburi reprezintă un valoros reper al patrimoniului monahal vâlcean. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost declarată monument istoric în anul 2015.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Jgheaburi
Începuturile Mănăstirii Jgheaburi sunt legate de o veche tradiție pustnicească. Se spune că, atunci când Sfântul Nicodim de la Tismana a trecut prin aceste locuri, a găsit aici un sihastru care viețuia în apropierea izvorului cu apă sulfuroasă, semn că locul era folosit pentru retragere și rugăciune încă dinaintea întemeierii schitului atribuite lui Radu Negru. Pomelnicul păstrat în zidul proscomidiarului începe cu „leat 1300”, primul nume înscris fiind cel al lui Radu Negru, urmat de Mihai, Dan și Mircea.
De-a lungul timpului, izvorului cu apă sulfuroasă de la Jgheaburi i-au fost atribuite proprietăți tămăduitoare, fiind păstrate mărturii despre vindecări. Tocmai această tradiție a făcut ca izvorul să devină unul dintre reperele așezământului și un loc căutat de credincioși, în special la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Jgheaburi
Mănăstirea Jgheaburi este un așezământ monahal de maici, biserica având hramul „Nașterea Maicii Domnului”. În apropierea bisericii se află și izvorul cu apă sulfuroasă, captat aici din vechime. Cu prilejul sărbătorii Izvorului Tămăduirii, credincioșii vin la Jgheaburi pentru a participa la slujbe și pentru a lua apă sfințită.
Cum ajung la Mănăstirea Jgheaburi
Mănăstirea Jgheaburi se află în comuna Stoenești, județul Vâlcea. Accesul se poate face pe traseul Râmnicu Vâlcea – Păușești Măglași – Neghinești – Suseni sau din Stoenești. Ultima parte a drumului pătrunde în zona împădurită și coboară spre valea adâncă în care se află vechiul Schit Jgheaburi.
Știi mai multe despre Mănăstirea Jgheaburi, Vâlcea. Așezământ monahal cu rădăcini în secolul 14? Spune și altora!