Mănăstirea Hurezi, Vâlcea - capodoperă a stilului brâncovenesc și monument UNESCO
Mănăstirea Hurezi din județul Vâlcea a fost construită între anii 1690–1693 și este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală păstrat în Țara Românească.
Mănăstirea Hurezi se află în satul Romanii de Jos, orașul Horezu, județul Vâlcea, la poalele Munților Căpățânii. Considerată cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală păstrat în Țara Românească și cea mai reprezentativă creație a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi reunește într-o concepție arhitecturală unitară biserici, schituri, paraclis, bolniță, chilii, reședință domnească. Valoarea excepțională a arhitecturii, sculpturii, picturii și patrimoniului său cultural a determinat includerea mănăstirii, în anul 1993, în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Ansamblul este și monument istoric, având codul LMI VL-II-a-A-09894.
Istoricul Mănăstirii Hurezi
Constantin Brâncoveanu a început construirea Mănăstirii Hurezi în al doilea an al domniei sale. Însemnările domnitorului păstrate în biblioteca așezământului consemnează chiar hotărârea sa: „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire”.
Supravegherea lucrărilor a fost încredințată inițial marelui stolnic Pârvu Cantacuzino, vărul domnitorului, iar după moartea acestuia, în anul 1691, responsabilitatea a fost preluată de Cernica Știrbei, fost mare armaș. Printre meșterii care au contribuit la realizarea ansamblului s-au numărat Manea, vătaful zidarilor, Istrate lemnarul și Vucașin Caragea pietrarul, ale căror chipuri au fost păstrate chiar în pictura pridvorului bisericii mari.
Biserica principală a fost terminată în anul 1693, fiind sfințită la 8 septembrie în același an. Pictura murală a fost realizată de o echipă de zugravi formată din Constantinos, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim, lucrările fiind încheiate în anul 1694. În pronaos, aceștia au realizat una dintre componentele de mare valoare documentară ale ansamblului: galeria de portrete ale familiilor Brâncoveanu, Basarab și Cantacuzino.
Ctitoria nu a fost gândită numai ca așezământ monahal. Constantin Brâncoveanu intenționa ca biserica să devină necropola familiei sale și și-a pregătit aici propriul mormânt. Acesta a rămas însă nefolosit, domnitorul fiind înmormântat la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din București. În biserica mare se află și mormântul primului stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul.
Ansamblul a continuat să se dezvolte în jurul bisericii principale. În anul 1696, Doamna Maria Brâncoveanu a ctitorit bolnița, în anul 1698 Ioan Arhimandritul a ridicat Schitul „Sfinții Apostoli”, iar în anul 1703 Ștefan Brâncoveanu, fiul cel mare al domnitorului, a ctitorit Schitul „Sfântul Ștefan”. Astfel, într-un interval relativ scurt, la Hurezi s-a format un complex monahal de o amploare și o coerență arhitecturală excepționale.
Mănăstirea a avut obște de călugări până în anul 1872, când a devenit mănăstire de maici. De-a lungul timpului, ansamblul a trecut prin mai multe campanii de reparație și restaurare, între care cele din anii 1827, 1872, 1907–1912, 1957–1964 și 1970–1975.
Arhitectura Mănăstirii Hurezi
Valoarea Mănăstirii Hurezi este legată în primul rând de unitatea extraordinară a ansamblului. Întregul complex a fost organizat după o axă principală est–vest, în jurul căreia sunt dispuse gradat lăcașurile de cult și celelalte construcții. Această concepție conferă ansamblului echilibru, ordine și monumentalitate, Hurezi devenind modelul de referință pentru ceea ce avea să fie numit stilul brâncovenesc.
Mănăstirea are două incinte. Prima este delimitată de ziduri puternice din cărămidă, iar cea de-a doua are plan dreptunghiular și este închisă pe trei laturi de clădiri cu parter și etaj. În centrul acesteia se află biserica mare, în timp ce chiliile, reședința domnească, turnul-clopotniță, trapeza și paraclisul alcătuiesc un cadru arhitectural coerent în jurul său.
Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
Biserica principală, ridicată între anii 1690 și 1693, are plan trilobat și dezvoltă modelul bisericii episcopale de la Curtea de Argeș într-o formulă mai suplă și mai echilibrată. Altarului, naosului și pronaosului li se adaugă amplul pridvor deschis, unul dintre elementele definitorii ale arhitecturii brâncovenești.
Pridvorul este susținut de zece coloane din piatră, unite prin arcade și bogat decorate cu motive inspirate de Renașterea târzie. Fațadele sunt ritmate de panouri dreptunghiulare și firide ornamentale, iar intrarea este pusă în valoare de un ancadrament din marmură sculptată. În pisania de deasupra ușii apar stema Țării Românești și cea a familiei Cantacuzino. Tocmai echilibrul dintre formele tradiției bizantine, elementele arhitecturii românești și rafinamentul decorativ de inspirație renascentistă conferă edificiului caracterul său distinct.
Interiorul păstrează un ansamblu remarcabil de pictură murală. Pe lângă amplele cicluri religioase, pronaosul cuprinde o adevărată galerie dinastică, cu portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și Cantacuzinilor, culminând cu tabloul votiv al familiei lui Constantin Brâncoveanu.
Valoarea artistică se împletește astfel cu cea documentară, pictura conservând chipurile uneia dintre cele mai importante familii politice și culturale ale epocii.
Catapeteasma monumentală, realizată din lemn de tei sculptat și poleit cu aur, candelele din argint, scaunul domnesc, stranele și alte obiecte de cult completează patrimoniul original al bisericii. O parte importantă dintre aceste piese datează chiar din timpul ctitorului.
Bolnița, paraclisul și schiturile Mănăstirii Hurezi
Valoarea arhitecturală a Hurezilor nu poate fi redusă la biserica mare. Bolnița „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de Doamna Maria în anul 1696 și terminată în anul 1699, formează un ansamblu distinct și păstrează picturi realizate de zugravi ai epocii brâncovenești.
Paraclisul ridicat în anul 1697 se află pe latura de vest, chiar în fața bisericii mari. Naosul său pătrat este dominat de o turlă octogonală cu opt ferestre, iar iconostasul din lemn este fin sculptat și aurit. Sub paraclis se află trapeza, acoperită de o calotă sferică sprijinită pe arcuri joase și puternice și împodobită cu pictură în frescă.
Ansamblului i se adaugă Schitul „Sfinții Apostoli”, ridicat în anul 1698 de Ioan Arhimandritul și pictat în anul 1700, și Schitul „Sfântul Ștefan”, construit în anul 1703 de Ștefan Brâncoveanu. Aceste edificii nu sunt simple construcții auxiliare, ci componente ale unei concepții unitare, prin care nucleul principal al mănăstirii se prelungește în peisajul din jur.
Un alt element valoros este foișorul ridicat în secolul al XVIII-lea prin grija egumenului Dionisie Bălăcescu, operă a pietrarului Iosif. Chiliile dispuse pe două niveluri, cu lungi galerii de arcade semicirculare sprijinite pe stâlpi din piatră, completează imaginea unuia dintre cele mai coerente ansambluri ale arhitecturii românești premoderne.
Mănăstirea Hurezi în Patrimoniul Mondial UNESCO
Importanța Mănăstirii Hurezi depășește valoarea fiecăruia dintre monumentele sale luate separat. Ansamblul reprezintă sinteza matură a artei dezvoltate în timpul lui Constantin Brâncoveanu și reperul fundamental al stilului care îi poartă numele. Arhitectura, sculptura decorativă, pictura murală, mobilierul și organizarea spațiului monahal alcătuiesc aici un întreg de o remarcabilă unitate artistică.
În anul 1993, Mănăstirea Hurezi a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, recunoaștere care a consacrat valoarea ansamblului dincolo de patrimoniul național. În materialul furnizat, Hurezi este prezentat drept un complex unic inclusiv în contextul arhitecturii sud-est europene și drept una dintre cele mai înalte expresii ale creației românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Mănăstirea Hurezi – centru de artă și cultură
Hurezi a avut încă de la început și o importantă funcție culturală. Constantin Brâncoveanu a întemeiat aici o bibliotecă ce avea să rămână cunoscută sub numele de „Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu” și care păstrează mii de volume. În colecțiile sale au existat ediții vechi ale unor opere fundamentale ale culturii europene și bizantine, alături de manuscrise și cărți românești.
În jurul mănăstirii s-a format și un important mediu artistic, cu zugravi și copiști de manuscrise. Școala de pictură de la Hurezi a exercitat o influență de durată asupra picturii bisericești românești din secolul al XVIII-lea. Astfel, patrimoniul mănăstirii nu înseamnă doar edificiile păstrate, ci și rolul pe care așezământul l-a avut în transmiterea artei, cărții și culturii epocii brâncovenești.
Mănăstirea deține, de asemenea, o valoroasă colecție de patrimoniu, alcătuită din icoane, obiecte din argint, picturi, sculpturi în piatră și lemn, cărți și alte obiecte bisericești, unele provenind chiar din perioada întemeierii.
Patrimoniul artistic al Mănăstirii Hurezi
O parte esențială a valorii Mănăstirii Hurezi o constituie pictura murală originală. În biserica mare se păstrează frescele realizate la sfârșitul secolului al XVII-lea de echipa de zugravi condusă de Constantinos, iar în pronaos se desfășoară amplul tablou votiv al familiei Brâncoveanu, alături de reprezentări ale înaintașilor din familiile Basarabilor și Cantacuzinilor. Ansamblul capătă astfel și valoarea unui document istoric, păstrând o adevărată galerie a elitelor politice și culturale ale epocii.
Patrimoniul artistic se extinde însă asupra întregului complex. Bolnița păstrează pictura zugravilor Preda, Nicolae și Efrem, Schitul „Sfinții Apostoli” a fost pictat de Iosif și Ioan, iar Schitul „Sfântul Ștefan” de Ianache, Istrate și Harinte. Tocmai această participare a unor echipe de meșteri și zugravi la edificiile ansamblului a făcut din Hurezi unul dintre marile focare ale artei brâncovenești.
Deosebit de valoroasă este și trapeza aflată sub paraclis, acoperită cu o calotă sferică sprijinită pe arcuri joase și puternice. Potrivit materialului transmis, aceasta este unica trapeză din România care și-a păstrat pictura originală.
Colecția muzeală completează acest patrimoniu prin icoane, obiecte bisericești din argint, picturi, sculpturi în piatră și lemn și cărți vechi, unele provenind chiar din perioada întemeierii mănăstirii. Biblioteca istorică, legată de activitatea culturală a lui Constantin Brâncoveanu, păstrează peste 4.000 de volume.
Școala de pictură de la Hurezi
În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, mănăstirea s-a afirmat ca unul dintre cele mai importante centre culturale și artistice ale Țării Românești. Aici a funcționat o renumită școală de zugravi, în care s-au format meșteri a căror activitate avea să influențeze pictura bisericească românească de-a lungul secolului al XVIII-lea.
Pictura de la Hurezi depășește astfel limitele unui singur monument. Stilul elaborat aici, caracterizat prin rafinamentul desenului, bogăția decorativă și amploarea programelor iconografice, a devenit un reper pentru numeroase biserici ridicate sau pictate ulterior.
Această activitate artistică s-a desfășurat alături de cea cărturărească. Mănăstirea a adăpostit un important scriptoriu, în care se realizau traduceri și manuscrise, precum și biblioteca umanistă întemeiată de Constantin Brâncoveanu. În acest fel, Hurezi a devenit nu numai un centru al vieții monahale, ci și un loc în care arhitectura, pictura, sculptura, cartea și cultura scrisă s-au dezvoltat împreună.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Hurezi
Până și numele mănăstirii este legat de o tradiție păstrată în jurul construirii sale. Denumirea Hurezi ar proveni de la huhurezi, păsările de noapte întâlnite în pădurile din împrejurimi. Potrivit legendei, meșterii care lucrau la ridicarea mănăstirii ar fi fost nevoiți, de teama turcilor, să muncească mai ales noaptea, atunci când în păduri se auzea cântecul huhurezilor.
Unul dintre episoadele importante ale istoriei recente a așezământului este legat de Constantin Brâncoveanu și familia sa. Domnitorul, cei patru fii ai săi – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și sfetnicul Ianache au fost canonizați ca sfinți martiri de Biserica Ortodoxă Română la 20 iunie 1992, fiind prăznuiți la 16 august.
În anul 1993 a urmat un moment fundamental pentru recunoașterea valorii universale a ansamblului: includerea Mănăstirii Hurezi în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Statutul confirmă importanța excepțională a ctitoriei brâncovenești, considerată una dintre capodoperele arhitecturii și artei românești.
La 12 octombrie 2014, pictura bisericii mari a fost resfințită după lucrările de restaurare, slujba fiind oficiată de Patriarhul Daniel împreună cu alți 15 ierarhi din țară și din străinătate. Cu acest prilej a fost subliniată valoarea frescei de la Hurezi și rolul așezământului în formarea unei adevărate școli de pictură bisericească.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Hurezi
Biserica mare a Mănăstirii Hurezi are hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, sărbătorit la 21 mai. Alegerea hramului este strâns legată de numele ctitorului, Constantin Brâncoveanu.
Mănăstirea a avut până în anul 1872 obște de călugări, iar din acel moment a devenit mănăstire de maici, păstrându-și neîntrerupt rolul de așezământ monahal și de păstrător al monumentului istoric.
Hurezi este în același timp loc de pelerinaj și unul dintre marile obiective de patrimoniu ale României. Materialul transmis menționează un număr de peste 60.000 de vizitatori anual și indică perioada Sfintelor Paști drept momentul celui mai important aflux de pelerini.
Cum ajung la Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea Hurezi se află în Romanii de Jos, orașul Horezu, județul Vâlcea, într-un cadru subcarpatic aflat la poalele Munților Căpățânii. Așezământul este situat la aproximativ 4 km de orașul Horezu și la aproximativ 50 km de Râmnicu Vâlcea.
Accesul se realizează din drumul național care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, cu abatere spre Romanii de Jos. Materialul indică traseul DN 67, urmat de drumurile locale către mănăstire.
Mănăstirea Hurezi reprezintă unul dintre monumentele fundamentale ale patrimoniului cultural românesc, iar includerea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO consacră valoarea unei creații care a definit stilul brâncovenesc și a influențat profund arta românească a secolului al XVIII-lea.
Știi mai multe despre Mănăstirea Hurezi, Vâlcea - capodoperă a stilului brâncovenesc și monument UNESCO? Spune și altora!