Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea. Cu biserica istorică ridicată din lemnul unui singur stejar.
Mănăstirea Dintr-un Lemn din județul Vâlcea, potrivit tradiției, a luat ființă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, fiind ridicată din lemnul unui singur stejar, în cinstea unei icoane a Maicii Domnului.
Așezământ renumit prin tradiția întemeierii „dintr-un singur stejar”; icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului se păstrează în biserica de piatră.
Mănăstirea Dintr-un Lemn se află în satul Dezrobiți, comuna Frâncești, județul Vâlcea, pe valea Otăsăului, la aproximativ 25 de kilometri sud de Râmnicu Vâlcea. Întregul ansamblu este clasat în grupa A a monumentelor istorice, sub codul LMI VL-II-a-A-09742.
Vechimea, cele două biserici istorice și patrimoniul artistic păstrat aici așază Mănăstirea Dintr-un Lemn între monumentele importante ale Vâlcii. Povestea întemeierii, consemnată în diferite variante încă din secolele XVII–XVIII, se suprapune unei istorii documentate care poate fi urmărită începând cu anul 1635.
Istoricul Mănăstirii Dintr-un Lemn
Tradiția plasează începuturile așezământului în secolul al XVI-lea și le leagă inseparabil de icoana Maicii Domnului. Una dintre cele mai vechi relatări îi aparține lui Paul de Alep, care a trecut prin Țările Române între 1653 și 1658. Acesta consemna povestea unui călugăr care ar fi găsit icoana într-un stejar secular și ar fi primit îndemnul de a ridica în acel loc o biserică folosind lemnul copacului.
O altă versiune a fost înregistrată în 1745 de mitropolitul Neofit Cretanul. Potrivit acesteia, un cioban numit Radu ar fi visat icoana în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea, între 1568 și 1577, apoi ar fi găsit-o în stejar și ar fi construit din lemnul acestuia bisericuța care avea să dea numele mănăstirii. Aproape un secol mai târziu, în 1842, Grigore Alexandrescu consemna aceeași tradiție în urma vizitei sale la așezământ.
Dincolo de aceste tradiții, prima atestare documentară cunoscută a Mănăstirii Dintr-un Lemn datează din 20 aprilie 1635. Un alt document, din 27 noiembrie 1640, îl indică pe Matei Basarab drept ctitor al mănăstirii de zid. Această informație este reluată de pisania din 1715 și de pomelnicele mănăstirii din 1804 și 1845.
Identitatea ctitorului complexului de zid nu este însă lipsită de controverse. Paul de Alep atribuia ridicarea acestuia unui mare boier contemporan și rudă cu Matei Basarab, identificat ulterior cu Preda Brâncoveanu. Este posibil ca domnitorul și marele boier să fi contribuit împreună la dezvoltarea așezământului, ipoteză susținută și de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii de piatră.
O nouă etapă importantă s-a desfășurat în 1715, în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino. Biserica de zid a fost reparată și repictată, iar lucrările au cuprins și clopotnița, Casa Domnească și alte construcții ale ansamblului.
Între 1938 și 1940, Mănăstirea Dintr-un Lemn a trecut printr-o amplă restaurare realizată cu sprijinul Ministerului Aerului și Marinei. Din acel moment, așezământul a devenit în mod simbolic un loc de pomenire și de rugăciune pentru aviatorii și marinarii români, legătură păstrată în identitatea mănăstirii până astăzi.
Biserica de lemn – nucleul vechi al mănăstirii
Bisericuța de lemn reprezintă nucleul în jurul căruia s-a construit întreaga identitate istorică a așezământului. Tradiția o plasează în secolul al XVI-lea, iar Lista Monumentelor Istorice datează forma inițială în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, indicând totodată o reconstruire în anii 1810–1814 și o refacere ulterioară în 1955.
De dimensiuni reduse, biserica are aproximativ 13 metri lungime și 5,50 metri lățime. Este construită din bârne groase de stejar îmbinate în „coadă de rândunică”, are plan dreptunghiular, absida altarului decroșată și un pridvor deschis, fără turlă. Unul dintre elementele sale decorative caracteristice este brâul în torsadă sculptat direct în grosimea lemnului, motiv întâlnit în arhitectura tradițională a bisericilor de lemn.
Interiorul adaugă monumentului o importantă componentă artistică. Iconostasul sculptat în lemn de tei datează din 1814, iar alături de acesta se păstrează icoane vechi pe lemn, completând caracterul patrimonial al micii biserici.
Vechimea monumentului trebuie înțeleasă, așadar, dincolo de formula tradițională a bisericii construite dintr-un singur stejar. Chiar dacă această origine nu poate fi demonstrată în toate detaliile sale, edificiul păstrează memoria unei vetre monahale formate în secolul al XVI-lea și continuate, prin reconstrucții și restaurări, până în prezent.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn
Dintre toate bunurile de patrimoniu ale mănăstirii, icoana Maicii Domnului ocupă locul central. Nu este doar unul dintre cele mai vechi și valoroase obiecte păstrate aici, ci chiar elementul în jurul căruia s-a format tradiția întemeierii așezământului. Astăzi, icoana este păstrată în biserica mare de zid.
Lucrarea are dimensiuni neobișnuit de mari pentru o icoană destinată cultului: aproximativ 1,50 metri înălțime și 1,10 metri lățime. Vechimea ei a atras încă din prima jumătate a secolului al XX-lea atenția istoricilor de artă, fără ca aceștia să ajungă la o datare unanim acceptată.
În 1929, istoricul de artă André Grabar, profesor la Universitatea din Strasbourg, a studiat icoana și a propus o datare extrem de timpurie, în secolul al IV-lea, considerând-o realizată după un prototip atribuit, potrivit tradiției creștine, Sfântului Evanghelist Luca. Această interpretare nu a fost însă acceptată de toți specialiștii. I. D. Ștefănescu a considerat că lucrarea aparține celei de-a doua jumătăți a secolului al XVI-lea, în timp ce A. M. Muzicescu a propus o origine anterioară anului 1453, în mediul bizantin sau athonit, după un model iconografic mai vechi. Proveniența exactă și drumul prin care icoana a ajuns la mănăstire rămân necunoscute.
Tocmai această diferență între datările propuse este importantă pentru înțelegerea valorii icoanei. În locul unei atribuiri certe unei epoci foarte îndepărtate, poate fi vorba despre o operă de tradiție bizantină, realizată după un prototip iconografic mult mai vechi. Cert este că prezența sa la Mănăstirea Dintr-un Lemn este atestată de tradiții consemnate în scris de-a lungul mai multor secole și că imaginea Maicii Domnului a devenit reperul fundamental al identității așezământului.
În tradiția religioasă, icoana este considerată făcătoare de minuni, iar cultul ei a dobândit în timp o importanță care depășește cadrul mănăstirii. În iulie 2026, Mănăstirea Dintr-un Lemn și-a sărbătorit hramul dedicat Cinstirii Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”, la care au participat numeroși clerici și pelerini.
Biserica de zid și arhitectura Mănăstirii Dintr-un Lemn
Biserica de zid „Nașterea Maicii Domnului” aparține celei de-a doua mari etape din evoluția mănăstirii, desfășurată în vremea lui Matei Basarab. Edificiul păstrează în linii generale caracteristicile arhitecturii religioase din epoca acestuia: are plan triconc, altar octogonal și pronaos continuat cu un pridvor sprijinit pe stâlpi.
Intervențiile din 1715, realizate în timpul lui Ștefan Cantacuzino, au contribuit la aspectul ulterior al ansamblului, biserica fiind reparată, înfrumusețată și repictată. Tot atunci au fost restaurate clopotnița și Casa Domnească.
Valoarea monumentului nu se limitează însă la cele două biserici. Importanța întregului ansamblu a fost reafirmată în 2021, când Ministerul Culturii a clasat în grupa A alte unsprezece componente ale Mănăstirii Dintr-un Lemn. Între acestea se numără Stăreția Nouă, Arhondaricul Vechi, fostele chilii care adăpostesc muzeul, trapeza și cuhnia, turnul de intrare, mai multe corpuri de chilii și fragmente ale zidului de incintă. Biserica de zid, biserica de lemn și Palatul Brâncovenesc erau deja componente protejate ale ansamblului.
Astfel, Mănăstirea Dintr-un Lemn trebuie privită nu doar ca locul unei biserici vechi, ci ca un ansamblu arhitectural format și transformat de-a lungul mai multor secole, în care pot fi urmărite succesiv etapa bisericii de lemn, dezvoltarea din vremea lui Matei Basarab, intervențiile cantacuzine și brâncovenești, precum și restaurările moderne.
Patrimoniul artistic al Mănăstirii Dintr-un Lemn
Pe lângă icoana Maicii Domnului, patrimoniul mănăstirii cuprinde obiecte care documentează relația așezământului cu marile familii domnești și boierești ale Țării Românești. În biserica de zid se păstrează două policandre legate de Șerban Cantacuzino și doamna Marica Brâncoveanu, precum și trei icoane împărătești de mari dimensiuni.
Un ansamblu aparte îl constituie cele 36 de icoane pictate între 1833 și 1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi, mărturii ale continuității școlii de pictură bisericească din zona Vâlcii în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acestora li se adaugă iconostasul bisericuței de lemn, sculptat în 1814, și numeroase alte obiecte liturgice și de artă religioasă.
Mănăstirea deține și o colecție muzeală alcătuită din obiecte de cult, icoane pe lemn și sticlă, carte veche românească și broderii. Existența acestei colecții transformă ansamblul într-un loc important nu numai pentru istoria monahismului vâlcean, ci și pentru cercetarea artei religioase și a culturii materiale din regiune.
Această acumulare de valori explică statutul de monument istoric de grupa A, acordat ansamblului – categorie rezervată monumentelor de interes național. Mănăstirea păstrează, într-un spațiu relativ restrâns, arhitectură de lemn și de zid, pictură și sculptură religioasă, obiecte de cult, carte veche și mărturii ale unor etape istorice succesive.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Dintr-un Lemn
Legenda stejarului din care ar fi fost ridicată prima biserică este cea mai cunoscută poveste legată de mănăstire și explică numele neobișnuit al așezământului. Important este că această tradiție nu reprezintă o povestire apărută recent: ea a fost consemnată de Paul de Alep în secolul al XVII-lea, de mitropolitul Neofit Cretanul în secolul al XVIII-lea și de Grigore Alexandrescu în secolul al XIX-lea, ceea ce demonstrează persistența ei timp de mai multe generații.
O altă componentă importantă a identității moderne a mănăstirii este legătura cu aviația și marina română. Restaurarea desfășurată între 1938 și 1940, cu implicarea Ministerului Aerului și Marinei, a făcut ca mănăstirea să devină simbolic loc de rugăciune și comemorare pentru aviatori și marinari.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Dintr-un Lemn
Mănăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ cu obște de maici. Hramul istoric al mănăstirii este „Nașterea Maicii Domnului”, sărbătorit la 8 septembrie, hram purtat atât de biserica de zid, cât și de vechea biserică de lemn în evidența oficială a monumentelor istorice.
Un al doilea moment important de pelerinaj este sărbătoarea dedicată Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”. Importanța actuală a acestei sărbători este confirmată și de manifestările din iulie 2026, când numeroși credincioși și ierarhi au participat la hramul închinat icoanei.
Cum ajung la Mănăstirea Dintr-un Lemn
Mănăstirea se află în satul Dezrobiți, comuna Frâncești, județul Vâlcea, la adresa sat Dezrobiți nr. 11, pe valea Otăsăului. Este situată la aproximativ 25 de kilometri sud de Râmnicu Vâlcea și la circa 12 kilometri nord de Băbeni.
Accesul auto se poate face până în apropierea intrării în ansamblu, pe drumul care traversează comuna Frâncești și conduce spre Mănăstirea Dintr-un Lemn.
Mănăstirea Dintr-un Lemn reunește într-un singur ansamblu aproape cinci secole de arhitectură, artă și istorie monahală. Bisericuța de lemn, icoana Maicii Domnului, biserica ridicată în epoca lui Matei Basarab, Palatul Brâncovenesc și bogatul patrimoniu de icoane și obiecte de cult permit urmărirea evoluției așezământului din secolul al XVI-lea până în epoca modernă.
Știi mai multe despre Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea. Cu biserica istorică ridicată din lemnul unui singur stejar.? Spune și altora!