Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni, Suceava. Așezământ refăcut treptat, din iubire pentru slujire și tradiție.
Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni din județul Suceava este un așezământ monahal de călugări aflat la poalele Munților Rarău. Întemeiată din credința familiei Corlățeanu și reînființată după 1990, mănăstirea păstrează moaște, icoane de preț și continuă tradiția rugăciunii în inima Bucovinei.
Cunoscută și sub numele de Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob – Corlățeni, Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni este situată în comuna Pojorâta, județul Suceava, într-un cadru montan dominat de culmile Rarăului și Giumalăului. Așezământul este o mănăstire de călugări, iar amplasarea sa, deasupra văii Moldovei, îi conferă atmosfera unui schit retras, unde liniștea naturii completează ritmul vieții liturgice.
Identitatea mănăstirii este strâns legată de numele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, unul dintre cei mai iubiți sfinți români ai secolului al XX-lea, dar și de povestea familiei Corlățeanu, din a cărei credință și statornicie s-a născut această vatră monahală. De-a lungul timpului, așezământul a cunoscut perioade de înflorire, desființare și renaștere, păstrând însă neîntreruptă legătura spirituală cu comunitatea din Pojorâta.
Istoricul Mănăstirii Pojorâta – Corlățeni
Istoria Mănăstirii Pojorâta – Corlățeni începe în timpul Primului Război Mondial, fiind legată de credința localnicului Constantin Corlățeanu. Fiul său, Ștefan, plecase pe front, iar lipsa oricărei vești l-a determinat pe tată să postească timp de patruzeci de zile, rugându-se pentru a afla dacă acesta mai este în viață. Tradiția locului spune că, în anul 1917, pe culmea unde se află astăzi mănăstirea, Constantin Corlățeanu a avut o vedenie prin care i s-a vestit că fiul său trăiește și se va întoarce acasă. Acest episod avea să devină începutul unei noi vetre monahale. După întoarcerea lui Ștefan Corlățeanu din război, familia a ridicat mai întâi o cruce de fier, iar apoi, împreună cu credincioșii din Pojorâta, a construit un schit care a fost sfințit în anul 1934 de mitropolitul Nectarie al Bucovinei. Timp de aproape trei decenii, aici au viețuit călugări, iar așezământul a devenit un important loc de rugăciune pentru comunitatea din zonă. Cele două pisanii păstrate în vechea biserică consemnează atât întemeierea schitului, cât și contribuția familiei Corlățeanu și a credincioșilor la dezvoltarea lui.
În anul 1962, în timpul regimului comunist, schitul a fost desființat, iar vechea biserică din lemn a fost strămutată la Voroneț. O parte dintre icoane și obiectele de cult au fost transferate la Mănăstirea Putna, în timp ce localnicii au ridicat în anul 1966 o capelă în jurul crucii rămase pe vechiul amplasament. În anul 1970, prin contribuția credincioșilor și a lui Ilie Țîmpău, a fost construit un nou lăcaș de rugăciune, menținând vie memoria vechiului schit. Renașterea vieții monahale a avut loc la 15 iunie 1990, când părintele Visarion Breabăn a reînființat schitul și a dorit ca rânduiala liturgică și monahală să urmeze tradiția Muntelui Athos. În anii următori, ansamblul s-a dezvoltat treptat, iar în 1995 a fost ridicată noua biserică închinată Sfintei Treimi, în timp ce vechea biserică a rămas sub ocrotirea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț. În prezent, mănăstirea continuă această tradiție, aflându-se într-o nouă etapă de dezvoltare prin edificarea unui nou lăcaș de cult.
Arhitectura Mănăstirii Pojorâta – Corlățeni
Ansamblul monahal al Mănăstirii Pojorâta – Corlățeni s-a dezvoltat treptat, pe măsura renașterii vieții monahale după anul 1990. Astăzi, acesta cuprinde biserica veche închinată Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, noua biserică cu hramul Sfânta Treime, chiliile și anexele gospodărești necesare vieții de obște. Construcțiile sunt amplasate armonios pe culmea dealului, deschizând priveliști ample asupra Văii Moldovei și a munților din jur.
Vechea biserică păstrează caracterul intim al schiturilor bucovinene, în timp ce noul lăcaș de cult, ridicat începând cu anul 1995, reflectă preocuparea obștii pentru dezvoltarea mănăstirii și pentru primirea numărului tot mai mare de pelerini. Întregul ansamblu se integrează firesc în peisajul montan, păstrând atmosfera de liniște și reculegere specifică vetrelor monahale din Bucovina.
Patrimoniul Mănăstirii Pojorâta – Corlățeni
Patrimoniul Mănăstirii Pojorâta – Corlățeni este alcătuit din obiecte de cult și relicve care reflectă atât istoria vechiului schit, cât și dezvoltarea așezământului din ultimele decenii. Printre cele mai prețuite odoare se numără icoana Sfintei Ana, considerată de credincioși făcătoare de minuni și așezată spre închinare în biserica mănăstirii. De-a lungul timpului, numeroși pelerini au venit aici pentru a se ruga înaintea acestei icoane, mai ales familiile care cer ajutor pentru dobândirea de copii și pentru întărirea vieții de familie.
Un alt obiect de mare însemnătate este vechea icoană a Maicii Domnului, păstrată de la schitul desființat în perioada regimului comunist. Salvarea acesteia și readucerea ei în noul așezământ simbolizează continuitatea vieții spirituale și legătura dintre generațiile de monahi și credincioși care au păstrat vie memoria locului.
Mănăstirea adăpostește, de asemenea, părticele din moaștele mai multor sfinți, așezate spre cinstire în biserică și integrate în viața liturgică a obștii. Aceste odoare sporesc importanța spirituală a așezământului și atrag numeroși pelerini care vin să participe la slujbe și să se închine în acest loc de rugăciune.
Patrimoniul spiritual al mănăstirii este completat de cele două pisanii istorice, care consemnează întemeierea schitului și implicarea familiei Corlățeanu în ridicarea lui. Aceste mărturii, alături de tradițiile locale păstrate până astăzi, oferă o imagine autentică asupra începuturilor acestui așezământ monahal.
Evenimente petrecute la Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni
Istoria mănăstirii este marcată de câteva momente definitorii: întemeierea schitului în urma evenimentelor din timpul Primului Război Mondial, sfințirea din anul 1934, desființarea în perioada comunistă și renașterea vieții monahale după anul 1990. Fiecare dintre aceste etape a contribuit la identitatea actuală a așezământului și la consolidarea rolului său în viața religioasă a comunității din Pojorâta.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni
Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni este o mănăstire ortodoxă de călugări. Obștea păstrează rânduiala monahală inspirată din tradiția athonită, introdusă după reînființarea schitului. Așezământul este ocrotit de Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, unul dintre cei mai iubiți sfinți români, sărbătorit pe 5 august, iar noua biserică are hramul Sfânta Treime (a doua zi după Rusalii). La sărbătorile închinate acestor hramuri și la pomenirea Sfântului Ioan Iacob, numeroși credincioși urcă spre mănăstire pentru a participa la slujbe și pentru a se închina la sfintele odoare păstrate aici.
Cum ajung la Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni
Mănăstirea este situată în comuna Pojorâta, județul Suceava, în apropierea drumului național DN17, care leagă Câmpulung Moldovenesc de Vatra Dornei. Din centrul comunei, un drum secundar urcă spre așezământ, amplasat într-o zonă liniștită, de unde se deschid panorame asupra Văii Moldovei și a masivelor Rarău și Giumalău.
Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni este una dintre acele vetre monahale în care istoria și tradiția locală se împletesc firesc. Povestea întemeierii sale, legată de credința familiei Corlățeanu, continuitatea vieții monahale după perioada comunistă și patrimoniul spiritual păstrat până astăzi îi conferă un loc aparte între așezămintele Bucovinei. Prin liniștea pe care o oferă, prin odoarele sale și prin legătura strânsă cu comunitatea din Pojorâta, mănăstirea continuă să fie un loc de rugăciune, pelerinaj și păstrare a memoriei spirituale a acestui ținut.
Știi mai multe despre Mănăstirea Pojorâta – Corlățeni, Suceava. Așezământ refăcut treptat, din iubire pentru slujire și tradiție.? Spune și altora!