Mănăstirea Cămârzani, Suceava. Obște liniștită în ținutul Fălticeniului, cu rânduială de harnice maici.
Mănăstirea Cămârzani din satul Cămârzani, comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, are biserica ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Originile așezământului se află în biserica ridicată în anul 1863 de boierul Emanoil Morțun, în incinta propriului conac, lăcaș care avea să treacă prin mai multe transformări înainte de a deveni nucleul actualei mănăstiri de maici.
Istoricul Mănăstirii Cămârzani
În anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit pe moșia sa de la Cămârzani o biserică de mir cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La început, biserica nu deservea comunitatea satului, fiind destinată familiei boierești și integrată ansamblului conacului. Memoria ctitorilor s-a păstrat chiar lângă lăcaș: în partea sa de nord se găsesc mormântul lui Emanoil Morțun și mormintele altor membri ai familiei. Destinul bisericii s-a schimbat radical după cel de-Al Doilea Război Mondial. În 1947, moșia familiei Morțun a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor de război. Fosta biserică de curte a devenit filială a bisericii din Ciumulești-Gane, unde slujea atunci preotul Gheorghe Baltag. La rugămintea acestuia, la Cămârzani a fost întemeiat ulterior un schit de călugări, aflat succesiv în dependență administrativă de mănăstirile Neamț, Slatina și Râșca. Primul egumen a fost ieromonahul Natan, urmat de ieromonahii Iosif Gabor, Antonie Creptone, Varnava, Damaschin, Crescent și Iliodor.
Viața monahală avea însă să fie întreruptă în perioada comunistă. Ca urmare a Decretului nr. 410/1959, schitul și-a încetat existența, iar biserica a redevenit lăcaș de mir, afiliat parohiei Ciumulești-Gane. La Cămârzani a rămas protosinghelul Vichentie Bobeică, fostul slujitor fiind încadrat oficial ca paznic. Astfel, în mai puțin de un secol, lăcașul ridicat de familia Morțun trecuse succesiv de la statutul de biserică boierească la biserică de mir, schit de călugări și din nou biserică parohială.
Momentul decisiv pentru istoria modernă a Cămârzaniului a venit în anul 1992, prin strădaniile PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, originar din aceste locuri. Fostul schit a fost redeschis atunci ca mănăstire de maici. În același an a fost construit și sfințit un paraclis cu hramul Sfântului Mare Mucenic Mina, iar la 22 decembrie 1992 a avut loc sfințirea întregului complex monahal. Primul sobor a fost alcătuit din 12 maici venite de la Mănăstirea Teodoreni din Burdujeni, însoțite de stareța Teodora Marinescu. Noua comunitate monahală a preluat și inventarul păstrat de protosinghelul Vichentie Bobeică, ultimul egumen al fostului schit. În primii ani, condițiile erau modeste. Existau doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică într-o clădire aflată lângă biserică. Aceasta avea să fie transformată ulterior pentru a adăposti stăreția, chilii și paraclisul. Extinderea așezământului s-a produs rapid. În 1994 au fost cumpărate mai multe clădiri aparținând fostului IAS Cămârzani, între care cantina, o locuință comună și un bloc cu 12 apartamente. Construcțiile au fost transformate pentru a se apropia de arhitectura tradițională românească, fiind introduse cerdacuri și foișoare cu traforuri din lemn și refăcute acoperișurile. În același context, mănăstirii i-au fost retrocedate 10 dintre cele 12 hectare de teren care îi aparținuseră.
Dezvoltarea materială a fost însoțită de organizarea vieții comunității. În anii 1999–2000 au fost create ateliere de sculptură, pictură, croitorie și tricotaj, activitatea lor contribuind atât la gospodărirea mănăstirii, cât și la realizarea unor obiecte destinate bisericilor.
Arhitectura Mănăstirii Cămârzani
Ansamblul de la Cămârzani este rezultatul mai multor etape istorice și constructive. Nucleul său rămâne biserica Sfântului Gheorghe din 1863, în jurul căreia s-a dezvoltat actuala mănăstire. După reînființarea așezământului au fost realizate unele modificări ale vechii biserici: pereții interiori au fost zugrăviți în alb și împodobiți cu icoane, multe dintre ele lucrate chiar în atelierele mănăstirii.
Un element neobișnuit îl constituie cele patru icoane triunghiulare din colțurile naosului, reprezentându-i pe Evangheliștii Luca, Ioan, Matei și Marcu. Acest tip de reprezentare este rar întâlnit în România și are legătură cu modele întâlnite în așezămintele de la Muntele Athos. Pe măsură ce obștea s-a mărit, biserica istorică a devenit însă insuficientă. Astfel a apărut proiectul unui lăcaș mult mai încăpător.
Biserica nouă a Mănăstirii Cămârzani
În anul 2000, PS Gherasim Putneanul a inițiat și coordonat direct construirea unei noi biserici, concepută în stil tradițional moldovenesc. Locul a fost sfințit chiar de praznicul Sfântului Gheorghe, la 23 aprilie 2000, iar în toamna aceluiași an au început lucrările la fundație. Noua biserică are proporții monumentale și a primit hramul Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită la 8 septembrie. Turla are formă piramidală. Ansamblul este completat de zidul de incintă, turnul-clopotniță și corpurile de chilii.
Exteriorul bisericii este decorat cu cărămidă roșie, discuri smălțuite și picturi amplasate în ocnițe, elemente care accentuează filiația sa cu tradiția arhitecturii ecleziastice moldovenești.
Unul dintre cele mai valoroase elemente ale interiorului este catapeteasma, care se înalță până la arcul ce susține bolta dintre naos și altar. Icoanele au fost pictate în ulei pe lemn de tei, iar catapeteasma bisericii noi a fost realizată chiar de maicile din atelierele de sculptură și pictură ale mănăstirii.
După terminarea noii biserici, vechiul lăcaș al familiei Morțun nu a fost abandonat. Biserica Sfântului Gheorghe a continuat să fie folosită drept biserică de cimitir și pentru slujbele cu participare mai restrânsă, păstrând astfel legătura actualei mănăstiri cu începuturile sale din secolul al XIX-lea.
Muzeul Mănăstirii Cămârzani
O componentă aparte a ansamblului este muzeul, a cărui apariție este legată atât de PS Gherasim Putneanul, cât și de activitatea de o viață a profesoarei Virginia Bârleanu. Colecția fusese constituită inițial în cadrul școlii vechi din Vadu Moldovei. Timp de decenii au fost adunate materiale arheologice și mărturii istorice și etnografice din zonă, cu intenția de a conserva elemente ale patrimoniului local. Când vechea clădire a școlii a devenit improprie pentru păstrarea obiectelor, PS Gherasim Putneanul a propus transferarea patrimoniului la Mănăstirea Cămârzani. Pentru acesta au fost amenajate patru încăperi și un antreu, exponatele fiind organizate după criterii muzeale.
Colecțiile cuprind astăzi piese arheologice, etnografice, numismatice și meșteșugărești, cărora li se adaugă numeroase icoane pe lemn, obiecte de cult, cărți și veșminte liturgice. În același proiect cultural a fost inclusă și constituirea unei biblioteci, destinată păstrării unor colecții de carte, reviste și manuscrise. Prin muzeu și bibliotecă, intenția PS Gherasim Putneanul era ca așezământul să devină nu numai o comunitate monahală, ci și un centru de spiritualitate ortodoxă și cultură românească.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Cămârzani
Un moment important în istoria recentă a așezământului este legat de PS Gherasim Putneanul, cel căruia Mănăstirea Cămârzani îi datorează în mare măsură renașterea de după 1990. În ultimele luni ale vieții, ierarhul s-a retras la Cămârzani. A trecut la cele veșnice la 6 decembrie 2004, la vârsta de 80 de ani, iar trei zile mai târziu a fost înmormântat, conform propriei dorințe, în curtea mănăstirii, alături de mormintele familiei Morțun. Alegerea Cămârzaniului drept loc de odihnă este strâns legată de rolul pe care episcopul l-a avut în renașterea așezământului: a susținut redeschiderea sa în 1992, a îndrumat construirea bisericii noi și a pus bazele muzeului și bibliotecii.
În acest fel, în curtea mănăstirii se întâlnesc astăzi două momente majore ale istoriei sale: familia Morțun, care a întemeiat biserica în secolul al XIX-lea, și episcopul Gherasim Putneanul, care a contribuit decisiv la renașterea și dezvoltarea mănăstirii la sfârșitul secolului XX.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Cămârzani
Mănăstirea Cămârzani este o mănăstire ortodoxă de maici, viața comunității fiind organizată după rânduiala de obște. Așezământul are mai multe hramuri, corespunzătoare lăcașurilor sale. Biserica istorică, ridicată de Emanoil Morțun în 1863, este închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie), acesta fiind hramul istoric al mănăstirii. Paraclisul ridicat după reînființarea din 1992 este închinat Sfântului Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), iar biserica mare construită începând cu anul 2000 are hramul Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie).
Îndeosebi 8 septembrie a devenit o importantă zi de pelerinaj, sute de credincioși veniți atât din localitățile comunei Vadu Moldovei, cât și din alte județe ale țării, participând la Sfânta Liturghie săvârșită la paraclisul de vară al mănăstirii.
La sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este păstrată și memoria PS Gherasim Putneanul. La hramul din 2014, după Sfânta Liturghie, soborul de clerici și obștea au săvârșit o slujbă de pomenire pentru ierarhul considerat unul dintre principalii ctitori ai așezământului modern.
Cum ajung la Mănăstirea Cămârzani
Mănăstirea se află în satul Cămârzani, comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, la aproximativ 7 kilometri de municipiul Fălticeni. Accesul se face din zona Fălticeni către comuna Vadu Moldovei și satul Cămârzani.
Știi mai multe despre Mănăstirea Cămârzani, Suceava. Obște liniștită în ținutul Fălticeniului, cu rânduială de harnice maici.? Spune și altora!