Mănăstiri și Schituri. Descoperă Vetrele monahale și Patrimoniul spiritual al României, prin povești și imagini care inspiră!

Mănăstirea Strehareți, Olt - biserica cu fresca din 1672

Mănăstirea Strehareți din Slatina, județul Olt, a fost ctitorită în secolul 17 de Episcopul Serafim al Râmnicului. Mănăstirea impresionează prin pictura din 1672 și istoria sa de secole. Loc de veche sihăstrie pe colinele Oltului, cu istorie timpurie și obște statornică.

Pe colinele din partea de nord-vest a municipiului Slatina, la marginea pădurii Strehareți și cu privirea deschisă către lunca Oltului, se află unul dintre cele mai vechi și mai reprezentative așezăminte monahale ale Olteniei. Mănăstirea Strehareți, cu un monument de arhitectură ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, păstrează farmecul discret al unei vechi vetre călugărești. 

Istoricul Mănăstirii Strehareți

Istoria locului este mai veche decât biserica actuală. Documentele medievale menționează Streharețiul încă din anul 1478, ca vatră sătească aflată la nord de Slatina, urmată apoi de alte atestări în secolele al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Aceste mențiuni demonstrează existența unei vetre locuite și, foarte probabil, a unei vechi sihăstrii înainte de ridicarea actualului schit. Multă vreme, tradiția locală a atribuit ctitoria bisericii Mitropolitului Varlaam al Țării Românești. Cercetările istorice moderne și analiza documentelor de epocă au demonstrat însă că adevăratul ctitor este Episcopul Serafim, originar din Slatina, fost egumen al Schitului Deleni, episcop al Buzăului și apoi al Râmnicului. În anul 1664, acesta a cumpărat terenul din hotarul Streharețiului cu intenția expresă de a ridica „o mănăstioară”, iar în 1665 au început lucrările de construcție. Până în 1668 biserica era terminată și închinată Mitropoliei din București, iar în 1672 a fost împodobită cu pictură și sfințită solemn. Episcopul Serafim nu s-a limitat la ridicarea bisericii. El a cumpărat vii, livezi, terenuri și păduri, înzestrând noul schit cu o bază economică solidă. După moartea sa, egumenii Veniamin și Filotei au continuat această lucrare, numeroase familii boierești și credincioși donând moșii, vii și terenuri pentru întreținerea așezământului. Documentele domnești emise de Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu confirmă privilegiile și daniile acordate schitului, dovadă a importanței sale în viața religioasă a vremii.

Ca multe mănăstiri românești, Strehareți a trecut prin perioade dramatice. A fost prădată de mai multe ori în timpul incursiunilor otomane, iar în 1802 un incendiu puternic a distrus chiliile și o mare parte din inventar. Cutremurul din 1838 a provocat prăbușirea bolților și a vechii clopotnițe, însă în 1844, prin grija egumenului Iosif, biserica și ansamblul au fost restaurate aproape în întregime. Secularizarea averilor mănăstirești din 1864 a diminuat considerabil patrimoniul funciar al schitului, iar chiliile au fost transformate, pentru o perioadă, în spital și ulterior în spații destinate Școlii de Agricultură din Slatina. În perioada interbelică, ieromonahul Nectarie Anghel a reușit să redea viață așezământului, restaurând biserica și chiliile și construind pridvorul actual. Din 1960 schitul a fost declarat monument istoric, iar în 2008 a fost ridicat la rangul de mănăstire.

Mănăstirea Strehareți, Olt

Arhitectura Mănăstirii Strehareți

Biserica Mănăstirii Strehareți este o construcție de dimensiuni reduse, dar remarcabilă prin echilibrul proporțiilor și prin eleganța arhitecturii sale. Edificiul are un plan dreptunghiular alungit, terminat spre răsărit cu o absidă poligonală și este încununat de o turlă amplasată deasupra pronaosului, soluție caracteristică arhitecturii religioase din Țara Românească în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pronaosul, construit cu ziduri groase de peste un metru, susține turla și este acoperit cu o boltă semicilindrică. Naosul este despărțit de pronaos printr-un timpan sprijinit pe coloane cilindrice, iar altarul păstrează configurația tradițională, cu proscomidiar și diaconicon bine conturate. Simplitatea volumelor este pusă în valoare de brâul median care împarte fațadele în două registre și de proporțiile zvelte ale construcției.

De-a lungul timpului, biserica a cunoscut mai multe intervenții constructive. Restaurarea din 1844, lucrările din perioada 1930–1936, consolidările efectuate după cutremure și reparațiile contemporane au urmărit păstrarea aspectului istoric al monumentului, fără a-i altera caracterul arhitectural. În anul 1979 a fost ridicată actuala clopotniță de la intrarea în incintă, iar lucrările din anii 2000 au contribuit la conservarea ansamblului și la resfințirea bisericii în 2006.

Mănăstirea Strehareți, Olt

Patrimoniul Mănăstirii Strehareț

Patrimoniul artistic al Mănăstirii Strehareți reprezintă una dintre cele mai importante valori culturale ale județului Olt. Cea mai de preț comoară este pictura murală realizată în anul 1672, una dintre cele mai vechi păstrate în această parte a Olteniei. Executată în stil neo-bizantin, fresca impresionează atât prin calitatea artistică, cât și prin numeroasele inscripții realizate cu caractere chirilice, documente istorice de mare valoare pentru cercetarea artei religioase românești.

Mănăstirea Strehareți, Olt

În interior se păstrează icoane vechi care au traversat incendiile, cutremurele și schimbările istorice, multe dintre ele purtând însemnări manuscrise ce oferă informații despre viața comunității monahale și despre restaurările succesive. Tocmai aceste intervenții succesive transformă patrimoniul artistic al mănăstirii într-o adevărată cronică pictată a ultimelor trei secole. Ultima restaurare importantă a picturii istorice a fost realizată în anul 1982 de pictorul Nicolae Savu din București, iar începutul secolului XXI a adus noi lucrări de conservare, curățare a picturii, înlocuire a tâmplăriei, refacere a acoperișului și restaurare a mobilierului liturgic. Datorită acestor intervenții, monumentul își păstrează astăzi autenticitatea și poate fi admirat în condiții foarte bune.

Întregul ansamblu este înscris în Lista Monumentelor Istorice, fiind recunoscut oficial drept unul dintre cele mai importante monumente religioase din județul Olt.

Mănăstirea Strehareți, Olt

Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Strehareți

Puține așezăminte monahale din Oltenia au trecut prin atâtea încercări precum Mănăstirea Strehareți. De-a lungul secolelor a fost prădată de armatele otomane, mistuită de incendii, afectată de cutremure și lipsită de o mare parte din averile sale prin secularizare. Cu toate acestea, fiecare generație a găsit puterea de a o reconstrui și de a o reda vieții monahale.

Un episod aparte îl constituie controversa privind identitatea ctitorului. Timp de aproape două secole, numeroase lucrări l-au indicat pe Mitropolitul Varlaam drept fondator al mănăstirii. Studiile istorice și documentele de arhivă au demonstrat însă fără echivoc că Episcopul Serafim este adevăratul ctitor, iar prezența lui Varlaam în pictura votivă se explică prin faptul că acesta era mitropolitul locului în momentul sfințirii bisericii. Astăzi, această clarificare reprezintă una dintre cele mai importante contribuții ale cercetării istorice dedicate mănăstirii.

Mănăstirea Strehareți, Olt

Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Strehareți

Mănăstirea Strehareți își sărbătorește hramul la Adormirea Maicii Domnului (15 august), una dintre cele mai importante sărbători dedicate Maicii Domnului în calendarul ortodox. Cu acest prilej, numeroși credincioși din Slatina și din întreaga Oltenie participă la slujbele oficiate în vechea biserică a mănăstirii, continuând o tradiție păstrată neîntrerupt de peste trei secole. Deși este situată la doar câteva minute de centrul orașului Slatina, liniștea locului și cadrul natural în care se află creează atmosfera unei mănăstiri retrase, unde istoria, rugăciunea și patrimoniul se întâlnesc într-un mod firesc.

Mănăstirea Strehareți, Olt

Cum ajung la Mănăstirea Strehareți

Mănăstirea Strehareț este situată în partea de nord a municipiului Slatina, județul Olt, în apropierea fostului Liceu Agricol și a pădurii Strehareți. Din centrul orașului se ajunge urmând strada Nicolae Bălcescu spre Curtișoara, apoi strada Tudor Vladimirescu, de unde un drum urcă până la intrarea în incinta mănăstirii. Datorită amplasării sale, obiectivul poate fi inclus cu ușurință într-un traseu turistic care cuprinde și Mănăstirea Clocociov sau celelalte monumente istorice ale Slatinei.